luni, 31 ianuarie 2011

Cine este securista Culcer, sluga lui Basescu si a lui Ceausescu

          Prin amabilitatea Jurnalului National, prezint astazi o dovada a slugarniciei absolute .
                    Credeati ca Ceausescu e rau ? N-ati vazut nimic .

     Legenda ( in afara articolului JN ) :

RodiCA CUlcer - securista de duzina, sluga si pe vremea lui Ceasca si pe vremea lui Base
Andrei Cornea - un boschetar ( si fata il ajuta ), care nu stie sa scrie ( cel putin pe romaneste ), al carui tata, Paul Cornea a fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954, asistent al dentistului Ion Vitner, cel care i-a luat locul la Universitate Marelui Critic literar, G. Calinescu .
Pe Adrian Paunescu ( INGER ) il stiti . De Basescu ( DEMON ), ce sa mai vorbim ?

Rodica, Securitatea şi denigrarea lui Păunescu 
                         de Gabriela Antoniu

Cel mai important poet contemporan ( si nu numai )
" Înainte de ’89, ca secretară la Ambasada SUA, Culcer i-a cerut marelui poet să se întâlnească cu un diplomat american

Lipsa de scrupule şi atitudinea slugarnică ale teveristei Rodica Culcer pe banii contribuabililor sunt binecunoscute, dar Jurnalul Naţional vă oferă astăzi o probă de cinism dus la extrem. Pentru 7 noiembrie 2010, ziua când a fost înmormântat Adrian Păunescu, Rodica Culcer a plănuit şi pus în scenă un plan diabolic de denigrare a marelui poet în cadrul emisiunii "Ultima ediţie" prin intermediul scriitorului Andrei Cornea. Premeditarea a fost dezvăluită de Comisia de etică a TVR, care a pus în discuţia Consiliului de Administraţie al TVR atitudinea incalificabilă a Rodicăi Culcer şi a echipei sale.

Dincolo de concluziile Comisiei de Etică a TVR, care nu a găsit nici un vinovat, rămâne însă o întrebare: cum şi-a permis Rodica Culcer să-l denigreze pe Adrian Păunescu, ironizându-i calităţile de mare poet, în condiţiile în care aceeaşi Rodica Culcer, pe 29 septembrie 1988, pe vremea când era secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucureşti, Michael Parmly, făcea anticameră la acelaşi Adrian Păunescu, pentru ca poetul să se întâlnească cu un diplomat american? Două note ale Securităţii din do­sarul de urmărire al poetului Adrian Păunescu demonstrează lipsa de scrupule a Rodicăi Culcer.

Şi mai demonstrează ceva. Că toate acuzaţiile la adresa ei că a fost ofiţer acoperit şi a lucrat pentru Securitate au o bază reală. Potrivit unor surse diplomatice, înainte de 1989, pentru ca un cetăţean român să lucreze la o ambasadă străină avea nevoie de aprobarea organelor de Securitate, asta în cazul în care nu era deja colaborator (cele mai frecvente cazuri). În perioada 1985-1989, când lucrurile se înrăutăţiseră dramatic în România, Direcţia a III-a de Contraspionaj a Securităţii nu permitea nici unui ce­tăţean să lucreze pentru firme sau ambasade străine dacă nu era colaborator/informator/agent al Securităţii. Aceleaşi surse spun că înainte de 1989, în cadrul Ministerului de Externe, exista un Oficiu pentru Deservirea Corpului Diplomatic (ODCD), care punea la dispoziţia ambasadelor străine personal românesc. Majoritatea acestora erau oamenii Securităţii – şoferi, secretare, bucătari etc...

Aşadar, ce şanse sunt în aceste condiţii ca Rodica Culcer, angajată înainte de 1989 ca secretară a consilierului politic al Ambasadei SUA, să fi fost altceva decât un agent al Securităţii? Vreo 0,001%... Şi vă prezentăm negru pe alb două note ale Securitaţii, ca o dovadă în acest sens:



NOTA [ o puteti vedea pe site ]
La data de 29 septembrie 1988, poetul Adrian Păunescu a fost sunat la domiciliu de Rodica Culcer, secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucureşti, Parmly Michael, informându-l despre dorinţa diplomatului american de a avea o discuţie cu el. Adrian Păunescu a fost surprins de propunerea ce i s-a făcut, solicitând detalii în legătură cu motivele care l-au determinat pe consilierul politic american să-l caute, lăsând să se înţeleagă că nu realizează legătura dintre funcţia politică a acestuia şi activitatea sa în domeniul literar. Secretara i-a precizat că de mai mult timp diplomatul american doreşte să aibă o întrevedere cu el, fiind interesat să-i cunoască atât părerile literare, cât şi politice, întrucât "scrierile sale nu sunt dezlegate de politică, iar el reprezintă o voce distinctă în peisajul literar şi politic actual din România".
Harnica . De la Ceausescu la Basescu, ca n-o dor buzele !

Arătându-se impresionat de aprecierile consilierului american cu privire la persoana sa, Adrian Păunescu a acceptat în principiu invitaţia ce i s-a făcut, cu menţiunea că "nu reprezintă nici o problemă pentru mine întâlnirea cu un om de pe aceeaşi planetă", precizând că pe data de 30 septembrie 1988, la ora 11:00, va da un răspuns "foarte exact". Despre intenţia diplomatului american, Adrian Păunescu a informat imediat pe tovarăşul secretar Croitoru Nicolae, care i-a indicat să anunţe conducerea revistei Contemporanul şi să ceară aprobare, asigurându-l totodată că va comunica aspectul organului superior. Adrian Păunescu a exprimat faţă de interlocutor intenţia de a da curs acestei invitaţii, afirmând că ştie ce atitudine să adopte pentru a apăra interesele ţării. Prin preşedintele Uniunii Scriitorilor, care este şi redactor-şef al revistei Contemporanul, acţionăm pentru a-l determina pe Adrian Păunescu să nu accepte întâlnirea cu diplomatul american. De asemenea, împreună cu Direcţia a III-a, întreprindem măsuri pentru a stabili intenţiile Ambasadei SUA cu privire la Adrian Păunescu.


NOTA
Urmare informării anterioare în legătură cu poetul Adrian Păunescu s-a mai stabilit:
1. Prin preşedintele Uniunii Scriitorilor, s-a acţionat asupra acestuia, fiind determinat să evite contactul cu şeful Secţiei politice a Ambasadei SUA la Bucureşti, Parmly Michael.
După ce în dimineaţa zilei de 30 septembrie a.c. s-a eschivat să răspundă la telefonul dat, conform înţelegerii anterioare, de secretara diplomatului american, la data de 3 oc­tombrie a.c. a fost din nou apelat de Ambasada SUA. Solicitându-i-se răspunsul referitor la propunerea consilierului politic de a avea o întâlnire cu el, Adrian Păunescu a precizat că nu a putut obţine acordul factorilor competenţi. În ceea ce priveşte modul cum trebuie să se intervină pentru rezolvarea problemei, Adrian Păunescu a sugerat să se facă demersuri la Uniunea Scriitorilor sau la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. În context, a afirmat că nu are nimic împotriva realizării discuţiei, după ce vor fi obţinute aprobările de rigoare. În încheierea convorbirii, făcând referire la situaţia în care se află, a apreciat, justificativ, pe un ton ironic: "Ce să fac, sunt un copil care trebuie dus la grădiniţă şi trebuie să merg din mână în mână". (...)


Cum a premeditat şefa ştirilor TVR "executarea" marelui poet

Pe 17 noiembrie 2010, Comisia de etică a televiziunii publice a constatat că emisiunea "Ultima ediţie", difuzată pe 7 noiembrie, ziua înmormântării lui Adrian Păunescu, "l-a avut ca unic invitat pe domnul Andrei Cornea (publicist la săptămânalul 22), prezentat ca eseist şi scrii­tor. Domnul Cornea s-a exprimat extrem de critic la adresa subiectului, ceea ce – în lipsa unui adversar de opinii – a transformat emisiunea într-una integral defavorabilă scriitorului dispărut. De altfel, într-una dintre intervenţiile sale, însuşi invitatul spune, referindu-se la Adrian Păunescu: «Să vorbească alţii despre calităţi!»".

În raportul trimis CA al TVR, membrii Comisiei de etică au anexat o postare semnată de Rodica Culcer în subsolul unui material publicat la 15 noiembrie 2010 pe site-ul asymetria-anticariat de publicistul Petru Clej şi intitulat: "Nu am nimic în comun cu România lui Păunescu", postare care dovedeşte că denigrarea poetului Adrian Păunescu a fost premeditată. "rodica culcer: (15-11-2010 la 05:03):«Foarte interesantă şi binevenită atitudinea voastră faţă de cazul AP. Am încercat şi noi la TVR să dăm glas celor revoltaţi de cultul personalităţii sale, prin emisiunea în care a fost invitat Andrei Cornea, iar acum suntem prigoniţi de PSD, prin oamenii lor din CA şi din Comisia de etică a instituţiei. Mai mult, Victor Ponta a cerut în plenul Parlamentului audierea întregii conduceri a TVR pentru modul în care a reflectat dispariţia "marelui poet".

De aici se simte mirosul
Unde mă despart de tine şi de analiza ta este în implicarea religiei ortodoxe în această isterie: totul nu este decât o manevră a PSD, care a vrut să-l transforme în martir al neamului şi s-a folosit masiv de Realitatea TV şi de Antene în acest sens. Desigur, apariţia preşedintelui Băsescu la catafalc a fost regretabilă, dar asta nu schimbă faptul că totul, absolut totul, este o operaţiune politică – ceea ce este foarte grav»". Conform dcnews.ro, prezentarea acestei postări în raportul Comisiei de etică a fost făcută la iniţiativa Luciei Hossu-Longin, cunoscut producător şi realizator de televiziune şi membră a CA al TVR. Ea a cerut cu această ocazie Consiliului de Administraţie al TVR curăţarea postului public de "executorii de personalităţi". Vinovate sau nu, au existat de-a lungul istoriei comenzi de denigrare a unor personalităţi, fără ca acela pus la zid să se poată apăra, a susţinut Lucia Hossu Longin, considerând că a da glas numai celor revoltaţi nu poate fi decât un atac la persoană.

Poate vă întrebaţi care a fost finalitatea acestui demers. Pentru Rodica Culcer, nici o pedeapsă. Dimpotrivă. A apărut recent pe sticlă ca moderatoarea emisiunii "Judecă tu!", o emisiune în care sunt rodaţi invitaţii de casă ai Puterii, printre care şi sus-amintitul Andrei Cornea. Cât priveşte restul echipei lui Culcer, Comisia de etică şi arbitraj "nu a putut determina responsabilitatea editorială pentru lipsa de echilibru constatată în emisiune, întrucât producătorul Antonela Ghemu nu s-a prezentat la nici una din cele două şedinţe la care a fost invitată. În aceste condiţii şi având în vedere obligaţia comisiei de a se pronunţa într-un timp rezonabil, punem la dispoziţia Consi­liului de Administraţie concluziile parţiale ale cazului analizat".

PS: Precizăm că dezvăluirile din Jurnalul Naţional nu sunt un atac la TVR, ci la adresa slugilor regimului portocaliu care cheltuiesc bani publici în interes de partid. De asemenea, constatăm că, în cazul TVR, zisă şi liberă, ne-am întors în anii ’90, iar prin acest demers jurnalistic urmărim depolitizarea postului public de televiziune. "

          Va spun sincer . Nu sunt eu crestinul perfect . Nu am fost si nu voi fi, dar le doresc acestor nenorociti sa aiba o moarte de caine, pentru ca au trait ca niste javre ! 

                                                    Semneaza al dumneavoastra, Maresal  

duminică, 30 ianuarie 2011

Nebun de alb - Adrian Paunescu


                                           Nebun de alb 
                                                   Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine .

M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama .

Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii .

Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii .

Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .

Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate .

Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
 Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .

Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina .

De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .

Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa .

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna .

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie .



Semneaza al dumneavoastra, Maresal

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

" 39 de trepte " spre perfectiune

          Alfred Hitchcock poarta pe capul lui mare ( avea si ce pune acolo ) si rotund o coroana a cinematografiei, " Coroana Groazei, Coroana Misterului si a Umorului Negru absolut " . Poarta aceasta coroana de 80 de ani si o va purta o eternitate .
     Aici, Regele Suspansului isi construieste primul castel . A facut fortarete remarcabile, dar necunoscute de oameni . Acum, castelul cu " 39 de trepte " aduce recunoasterea lui Alfred Hitchcock ca un maestru al genului .
   Suspans de la inceput pana la sfarsit . Aventura si umor, umor cum numai Hitchcock putea sa faca .
     Considerat unul dintre cele mai bune filme de spionaj, cu un scenariu scris dupa opera lui John Buchan, " 39 de trepte " ramane un reper in intreaga lume cinematografica, avand parte de remake-uri nu atat de cunoscute si de reusite .
          Hitchcock alegea mereu actori mari, actori care sa fie personificarea exacta a eroilor sai . Vorbim aici de Robert Donat, un foarte convingator Hannay si o Madeleine Carroll, care face un personaj delicios, in pielea femeii ingrate .
     Intalnim in film o tema pe care Hitchcock o reia in cateva filme, aceea a omului nevinovat care lupta si se duce pana in panzele albe pentru dreptate sa .
   Filmul are si o doza serioasa de umor, umor tandru sau negru , Deznodamant exceptional !
      Nota 10 pentru un film de 39 !

Semneaza al dumneavoastra, Maresal

P.S. : Salut initiativa ziarului " Adevarul " care ne lasa sa ne bucuram de o colectie extraordinara, in fiecare vineri, contra cost bineinteles !

joi, 27 ianuarie 2011

Maestre, plecaciune !

          Astazi un titan, un colos, un maestru al cinematografiei si actoriei romanesti, Florin Piersic, implineste 75 de ani .
     Este greu sa vorbesti de Florin Piersic . Atatea minute de viata, atatea povesti, atatea legende ale unui zeu .
   Eu mor dupa el, dupa felul lui de-a interpreta, dupa caldura omeneasca . Sarmul ii este inegalabil .
  Florin Piersic a abordat personaje diverse, de la cele istorice ( Preda Buzescu - " Mihai Viteazul ", Pintea - " Pintea " ), haiduci ( Anghel Saptecai, continuarea seriei haiducesti a lui Dinu Cocea cu Amza ) si personaje de actiune ( Margelatu' , din faimoasa serie a anilor '80 ) .
     Cariera lui este lunga si nu pot sa va povestesc ceea ce si voi ati auzit ! De la " Apus de Soare " cu George    Calboreanu, pana la " Straini in noapte " a lui Radu Beligan, Florin Piersic a avut o cariera teatrala magica, jucand alaturi de cei mai mari actori ai teatrului romanesc . Vorbind de cinema, cariera lui Florin poate ca se mareste . Recunosc ( , ) ca personajul meu preferat este Margelatu, tocmai pentru ca se diferentiaza prin celelalte . Margelatu tace si face . Cand nu tace, povesteste basmele unei vieti zbuciumate . Dar nu il pot ocoli nici pe Anghel Saptecai, primul personaj unde a avut-o partenera pe maiastra Marga Barbu si primul personaj unde l-a cunoscut pe Eugen Barbu, marele scenarist .
          Cum am spus, personaje diverse : nobilul si viteazul Preda Buzescu si haiducul maramuresenilor, Pintea . A jucat in " Batalia pentru Roma ", " Explozia " si " Cuibul Salamandrelor " .
     O viata grea : tatal, medicul veterinar Stefan Piersic a fost bagat in puscariile comuniste . Sora a murit inecata, dar Florin Piersic a mers mai departe si a inflorit mereu . Trei sotii si doi copii .
   Vreau sa va spun ca, daca ne vom intalni, acolo sus, o sa trag de el sa-mi povesteasca tot . Si-asa zic unii idioti ( cretini ai TV-ului sau ai internetului ) ca vorbeste prea mult . Acolo, avem o eternitate !
         Plecaciune, maestre ! Multi ani sa traiti !









 












                                                   Semneaza al dumneavoastra, Maresal

miercuri, 26 ianuarie 2011

La Adio, Tu - Adrian Paunescu


                                                La Adio, Tu 
                                                     Adrian Paunescu



                                             Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici n-o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu,
La adio tu.

De ce sa-ti spun la revedere
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu,
La adio tu.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolït.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu,
La adio tu.


Semneaza al dumneavoastra, Maresal 

luni, 24 ianuarie 2011

George Motoi, unul dintre domnitorii Cinematografiei Romanesti

          Articol aniversar George Motoi
 
Alexandru Lapusneanu
     Dupa cum spuneam si la Ernest Maftei, greu de comentat titanii . Multe de spus in putin timp . Timpul l-a adus la aprecierea mea si pe marele actor, pe omul care a facut o creatie divina din orice rol, aducand in fata publicului personaje variate si puternice, astazi vorbesc despre George Motoi .
   N-as spune ca se bucura de un rol special in amintirea si sufletele spectatorilor . Poate gresesc sau nu spunand ca George Motoi a fost uitat de oameni . In cele ce urmeaza, imi permit sa fac o sinteza a carierei dansului, cu precadere cinematografica, pentru ca, nu-i asa, de asta suntem aici .
     George Motoi a jucat drama . Cum spuneam, ne-a incantat cu roluri de la cele mai diverse . Aici este mult de discutat ( mai ales ca lista voastra are mari lipsuri ) . Acest actor greu de egalat a creat personaje absolut terifiante prin realismul lor . S-a bucurat mereu de o partitura buna, partitura din care a facut creatii divine .
   Personajul meu preferat a fost fara " doar " sau " poate " Alexandru Lapusneanu . De fiecare data cand marele Motoi se intalnea cu doamna Malvina Ursianu, iesea un film strasnic, dar acum, filmul resuseste o performanta rara . Romanii se pricep la transpunerea domnitorilor pe ecran si Lapusneanul lui Motoi este o vie dovada .
     Vorbind de George Motoi - omul, nu ma pot pronunta, pentru ca soarta nu ne-a intretaiat drumurile . Dar cred ca la fel ca orice mare actor, este elegant, nobil si educat . In relatia cu Cezara Dafinescu, ea a calcat pe bec si a intrerupt lumina casei . Acum, marele actor isi traieste varsta senectutii alaturi de o mare artista, mamzel Giliola Motoi, o prezenta discreta .
   Mare actor, mica recunostinta . Ca o adugare . Eu am uitat ca pe 22 ianuarie a fost zua dumnealui . Nota 10 si multi ani ca sa ne revansam ! ( publicat si pe CinemaRx )

          Articol ziare.com 

 " George Motoi, unul dintre cei mai remarcabili si cunoscuti actori romani de teatru si film din ultima jumatate de secol, s-a nascut in urma cu 75 de ani, pe 22 ianuarie 1936, in Arman, localitate din Bulgaria (tatal sau, militar de cariera, fusese detasat acolo). Dupa cedarea Dobrogei de sud, in 1940, s-a mutat la Braila.

Artist de finete, cu o prestanta si eleganta proverbiale, a tinut tot timpul ridicata stacheta interpretativa, fara sa faca de-a lungul carierei nici un fel de compromis, de o natura sau alta.

A absolvit in 1958 al IATC Bucuresti, clasa profesoarei Irina Rachiteanu-Sirianu.

Dupa ce, imediat de la terminarea facultatii, alaturi de alti cativa colegi de generatie, a pus fundamentul unui teatru nou la Piatra Neamt, Motoi a plecat la Braila (unde a jucat in perioada 1960/1964), ca apoi sa ia drumul Clujului, in cel mai important oras ardelean urcand pe scena Nationalului vreme de sase ani (1964/1970).

Din 1970 si pana in prezent, a devenit un actor reprezentativ al Teatrului National "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti.

Creatii memorabile in teatru:

Poveste de iubire, Don Carlos, Pescarusul, A douasprezecea noapte, Caligula, Vlaicu Voda, Lungul drum al noptii catre noapte, Scoala calomniei, Un fluture pe lampa, Furtuna, Simfonia patetica, Danton, Richard al III-lea, A treia teapa, Despot Voda, Zbor deasupra unui ciub de cuci, Jocul ielelor, Avram Iancu, Numele trandafirului, Macbett, Dulcea mea doamna, Eminul meu iubit, Masinaria Cehov, Gaitele (teatru tv), serialul Musatinii (serial tv), Gaitele (teatru tv), Regele Ioan (teatru tv) s.a.m.d.

Film (selectie):

Lupeni, Sentinta, Decolarea, Serata, Intoarcerea lui Magellan, Trecatoarele iubiri, Stefan cel Mare, Fratii Jderi, Un august in flacari, Hyperion, Pe aici nu se trece, Marele singuratic, Buzduganul cu trei peceti, Pentru patrie, Intoarcerea lui Voda Lapusneanu, Linistea din adancuri, Trandafirul galben, Misterele Bucurestilor, Adela, Masca de argint, Colierul cu turcoaze, Furtuna in Pacific, Atac in biblioteca, Chira Chiralina, Terente-Regele Baltilor.

Regie de teatru:

Doi pe un balansoar, Ultimul set, Morisca, Vlaicu Voda, Gaitele, Puslamaua, Steaua fara nume.

Premii si distinctii:

- Premiul ACIN pentru interpretare masculina (rolul Andrei din "Trecatoarele iubiri")
- Marele Premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul Adela, dupa Garabet Ibraileanu
- Artist de Onoare al Filmului Romanesc 2001
- Premiul de Excelenta acordat de CNC pentru contributia deosebita adusa la afirmarea filmului romanesc
- Ordine si medalii ale statului pentru activitatea artistica

A publicat cartea de eseuri "Sub masca actorului"

Considera ca rolul vietii sale a fost Lapusneanu, din filmul "Intoarcerea lui Voda Lapusneanu".

De ce nu joaca si in telenovele? "Nu pot ca dupa niste roluri precum cele din Intoarcerea lui Voda Lapusneanu, Marele singuratic, Adela, dupa astfel de personaje, sa apar si in telenovele. E crezul meu de capatai si nu ma compromit. Nu vreau sa cobor stacheta, ar fi nedemn pentru mine", spune marele actor legat de acest subiect.

"Arta cere sacrificii. Trebuie sa ai puterea sa renunti la multe tentatii si sa fii constient de locul pe care-l ocupi intr-o anume ierarhie valorica. Si, sa ai dorinta de a te autodepasi permanent", mai spune Motoi despre adevarata menire a artistului care se respecta pe sine si, foarte important, publicul sau.

A fost casatorit peste 20 de ani cu o actrita foarte cunoscuta si ea, Cezara Dafinescu, avand impreuna o fiica. Dupa divort, s-a recasatorit cu o colega de scena de la TNB, Gigliola Braileanu . "



                                            Semneaza al dumneavoastra, Maresal

Sub apasarea penei

           Am lasat in urma subiecte importante, dar vreau sa ma asigur ca nu credeti ca am uitat de ele . 
     
     1.Articol special Mihai Eminescu
     2.Articol special Cristian Paturca
     3.Abdicarea regelui Mihai I
     4.Unirea Principatelor Romane
     5.Agatha Christie's Poirot : Murder on the Orient Express


   Parole d'honneur ca toate vor aparea si ca va veti bucura de niste articole din suflet .


                                          Semneaza al dumneavoastra, Maresal  

duminică, 23 ianuarie 2011

Amor cubist - Adrian Paunescu


                                         Amor cubist 
                                                          Adrian Paunescu

Sa mergem intr-o seara departe-n mahalale
Si noaptea sa ne lege cu negurile ei .
Sa-ti dau imbratisarea, mai vrei sau nu mai vrei
Si eu sa cad in focul imbratisarii tale .
 
La margini te chem,
Sa fugim undeva
Ca si sufletul meu
E o mahala .

Ai vrea sa fie iarna, ai vrea sa fie toamna,
Ai vrea ca liliacul sa infloreasca brusc,
Sa-ti fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc
Ai vrea sa fie-o vreme ce nu stii ce inseamna .

La margini te chem,
Sa fugim undeva
Ca si sufletul meu
E o mahala .
 
Dar hai in mahalale, tinandu-ne de mana
Pe strazi cu becuri stranii, de-un galben violet
Cand picura cismele pe langa un bufet
Cu firma povarnita si preturi la-ndemana .

La margini te chem,
Sa fugim undeva
Ca si sufletul meu
E o mahala  .
 
Paralelipipedic traim in nopti egale,
Iubirea noastra moare intr-un oras cubist,
S-o inventam intreaga, cat esti, cat mai exist
Imbraca-te aiurea si hai in mahalale .

La margini te chem,
Sa fugim undeva
Ca si sufletul meu
E o mahala . 


Semneaza al dumneavoastra, Maresal

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Lassie : Iubire, viata, supravietuire

     Proverb romanesc :
" Din bucata mea de paine, am hranit un om si-un caine, /
Omul nu ma mai cunoaste, cainele ma recunoaste ! " .
          Va spun din start ca filmul de fata, " Lassie ", din 2005, este varianta cinematografica cea mai reusita din punctul meu de vedere . Spun asta pentru ca inaintea lui au fost un serial TV de succes si cateva filme sa spun mediocre .
     Acest film aduce mai mult ca toate in prim-plan, ideea fidelitatii, iubirii si supravietuirii .
   Filmul are si niste atuuri serioase : distributie, regie si poveste . Imi permit sa le ating pe rand :
Piticul si Tootsy
1.Distributie : Este o regula aproape generala ca actorii mari sa ridice filmul . Aici, Peter O'Toole nu mai avea ce sa ridice . Oricum, prezenta sa de nobil tafnos este mare si cred ca sangele de englez l-a ajutat foarte mult in abordarea rolului . Nu m-a cucerit de tot micul actor, dar nepoata nobilului da . Samantha Morton si John Lynch joaca extraordinar . Despre pitic ce sa mai zic ? Haios pana la cer . Collie-ul " Lassie " si micul Tootsy sunt divini .
2.Regia este ireprosabila, Charles Sturridge reusind inca un film decent si frumos .
3.Filmul este presarat cu elemente comice dar si tragice . De la hohotele de ras din scena cu sala de tribunal sau scaparea lui Lassie de la mosia scotiana, pana la moartea micutului Tootsy sau caderea lui Lassie, intalnim un analgam de sentimente pure . Recunosc (,) ca mi-am inabusit cateva lacrimi la ultimele doua scene mentionate .
     Sunt un mare iubitor de animale, in special de caini . Se spune ca vazandu-l pe om singur, Dumnezeu i-a dat cainele . Tin minte ca, enervat fiind la culme de un omulet de stiinta, i-am spus " Daca omul asa a ajuns, dupa ce s-a tras din maimuta, mai bine ne trageam din caini " .
   Film care demonstreaza asta . Lupta unui caine pentru iubire ! Nota 10 . ( publicat si pe CinemaRx )

joi, 20 ianuarie 2011

Ernest Maftei - badia neamului

       
                                             Ernest Maftei, in inima mea 

           Imi este intotdeauna greu sa vorbesc despre marii actori . Simt ca trebuie sa spun atat de multe . Ei
bine, azi a sosit vremea sa vorbesc despre unul dintre preferatii mei, un om pe care il ador, badia Ernest Maftei .
      Un om nascut pentru a bucura publicul, pentru a bucura omul .
   Daca e sa ma leg de cariera de actor , as spune ca avea o maniera de interpretare simpla si tandra, parca data cu miere . A jucat in roluri diverse, roluri in mare secundare, de tarani, dar imense . In orice epoca si in orice film Ernest Maftei era integrat extraordinar . Cel mai bun personaj al sau a fost fara " doar " sau " poate " cantonierul Petrache Sava din " Osanda ", film de geniu al lui Sergiu Nicolaescu . Un rol care imbina atat tragismul unui taran, unui om simplu, care merge pana la sacrificiu pentru un ideal : cel al dreptatii, cat si replici comice si inspirate . Din cate imi amintesc, maestrul a declarat ca este rolul preferat, rolul vietii lui .
      Ca om, pot spune ca a patimit efectiv prin procese si puscarie grea pentru ca el a crezut intr-un ideal . Ernest Maftei a crezut pana la capat, de altfel, ca jocul actorilor, atat in film cat si pe scena, are un rol fundamental in cizelarea, educarea si innobilarea oamenilor .
           Un om, exact cum am spus, cizelat, educat, nobil, elegant in simplitatea sa si drept . S-a stins ca o lumanare de doi metri, murind regretabil la 86 de ani . Ce pot sa spun, nota 10 pentru badia filmului romanesc !       

                         
                             Versuri Testament lasate in 1989 familiei

În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire.
Din ură am clădit iubire.
Între seninul din Înalt 
Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors 
În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.
Mi-e barba alba, încâlcită, roasă. 
Părinte, o să vin curând acasă. 



                                                   Blestemul lui Ernest Maftei



Inghiţi-v-ar pământul, Gloabe!
Ce-aţi legănat ţara pe dric.
Şi mi-aţi pus neamu-n patru labe,
Ajungă-v-ar blestemul biblic!

Pe cel ce-i încă bolşevic,
L-aş vinde-n lanţuri la tarabe.
Ei! Care ai nevoi de gloabe!
Să le-nhămaţi la cîte un dric?

Vreţi iar să ne târâm şoltîc?
Cu gândul şters şi priviri oarbe?
Orbecăind ca nişte zoabe?
Abia cerşind un firfiric?
Fire-aţi ai dracului de Gloabe!

Sa se implineasca, Maestre ! 



Semneaza al dumneavoastra, Maresal                         

marți, 18 ianuarie 2011

Golden Globes 2011 - inca o dovada de prostie americana

          Ne-am obisnuit ca la editiile premiilor americane de film sa castige niste nulitati, fie oameni sau filme .
   
Inainte ...
 
           Lista rusiinii americane ( prima ca vine si Oscarul ), pe 2011 :


     Legenda
      favoritul meu
      castigatorul
      - = pentru

 1.Cel mai bun film - drama
a.Black Swan
b.The Fighter
c.Inception
d.The King's Speech
e.The Social Network
 2.Cea mai buna actrita intr-un film din categoria drama
a.Halle Berry - Frankie and Alice
b.Nicole Kidman – Rabbit Hole
c.Jennifer Lawrence – Winter's Bone
d.Natalie Portman – Black Swan
e.Michelle Williams – Blue Valentine
 3.Cel mai bun actor intr-un film din categoria drama
a. Jesse Eisenberg – The Social Network
b.Colin Firth – The King's Speech
c.James Franco – 127 Hours
d.Ryan Gosling – Blue Valentine
e.Mark Wahlberg – The Fighter
 4.Cel mai bun film - comedie sau musical
a.Alice in Wonderland
b.Burlesque
c.The Kids Are All Right
d.Red
e.The Tourist
 5.Cea mai buna actrita intr-un film de comedie sau musical
a.Annette Bening – The Kids Are All Right
b.Anne Hathaway – Love & Other Drugs
c.Angelina Jolie – The Tourist
d.Julianne Moore – The Kids Are All Right
e.Emma Stone – Easy A
 6.Cel mai bun actor intr-un film de comedie sau musical 
a.Johnny Depp – Alice in Wonderland
b.Johnny Depp – The Tourist
c.Paul Giamatti – Barney's Version
d.Jake Gyllenhaal – Love & Other Drugs
e.Kevin Spacey – Casino Jack
 7.Cea mai buna actrita intr-un rol secundar
a.Amy Adams – The Fighter
b.Helena Bonham Carter – The King's Speech
c.Mila Kunis – Black Swan
d.Melissa Leo – The Fighter
e.Jacki Weaver – Animal Kingdom
 8.Cel mai bun actor intr-un rol secundar
a.Christian Bale – The Fighter
b.Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps
c.Andrew Garfield – The Social Network
d.Jeremy Renner – The Town
e.Geoffrey Rush – The King's Speech
 9.Cel mai bun film de animatie
a.Despicable Me
b.How To Train Your Dragon
c.The Illusionist
d.Tangled
e.Toy Story 3
 10.Cel mai bun film strain 
a.Biutiful (Mexico, Spain)
b.The Concert (France)
c.The Edge (Russia)
d.I Am Love (Italy)
e.In A Better World (Denmark)
 11.Cel mai bun regizor 
a.Darren Aronofsky – Black Swan
b.David Fincher – The Social Network
c.Tom Hooper – The King's Speech
d.Christopher Nolan – Inception
e.David O. Russell – The Fighter
 12.Cel mai bun scenariu
a.Simon Beaufoy, Danny Boyle - 127 Hours
b.Christopher Nolan - Inception
c.Stuart Blumberg, Lisa Cholodenko - The Kids Are All Right
d.David Seidler - The King's Speech
e.Aaron Sorkin - The Social Network
 13.Cea mai buna coloana sonora
a.Alexandre Desplat - The King's Speech
b.Danny Elfman - Alice in Wonderland
c.A. R. Rahman - 127 Hours
d.Trent Reznor and Atticus Ross - The Social Network
e.Hans Zimmer - Inception
 14.Cea mai buna piesa originala
a."Bound To You" – Burlesque
b."Coming Home" – Country Strong
c."I See The Light" – Tangled
d."There's A Place For Us" – The Chronicles Of Narnia: The Voyage Of The Dawn Treader
e."You Haven't Seen The Last Of Me" – Burlesque
 15.Cel mai bun serial de televiziune - categoria drama
a.Boardwalk Empire 
b.Dexter
c.The Good Wife
d.Mad Men
e.The Walking Dead
 16.Cea mai buna actrita intr-un serial din categoria drama
a.Julianna Margulies – The Good Wife
b.Elisabeth Moss – Mad Men 
c.Piper Perabo – Covert Affairs
d.Katey Sagal – Sons Of Anarchy
e.Kyra Sedgwick – The Closer
 17.Cel mai bun actor intr-un serial din categoria drama
a.Steve Buscemi – Boardwalk Empire 
b.Bryan Cranston – Breaking Bad
c.Michael C. Hall – Dexter
d.Jon Hamm – Mad Men
e.Hugh Laurie – House 
 18.Cel mai bun serial de televiziune - musical sau comedie
a.30 Rock
b.The Big Bang Theory
c.The Big C
d.Glee 
e.Modern Family
f.Nurse Jackie
 19.Cea mai buna actrita intr-un serial din categoria musical sau comedie
a.Toni Collette – United States of Tara
b.Edie Falco – Nurse Jackie
c.Tina Fey – 30 Rock
d.Laura Linney – The Big C 
e.Lea Michele – Glee 
 20.Cel mai bun actor intr-un serial din categoria musical sau comedie
a.Alec Baldwin – 30 Rock
b.Steve Carell – The Office
c.Thomas Jane – Hung
d.Matthew Morrison – Glee
e.Jim Parsons – The Big Bang Theory 
 21.Cea mai buna mini-serie sau film produs pentru televiziune
a.Carlos 
b.The Pacific
c.Pillars Of The Earth
d.Temple Grandin
e.You Don't Know Jack
 22.Cea mai buna actrita intr-o miniserie sau film pentru televiziune
a.Hayley Atwell – Pillars Of The Earth
b.Claire Danes – Temple Grandin 
c.Judi Dench – Return To Cranford
d.Romola Garai – Emma
e.Jennifer Love Hewitt – The Client List
 23.Cel mai bun actor intr-o miniserie sau un film de televiziune 
a.Idris Elba – Luther
b.Ian McShane – Pillars Of The Earth
c.Al Pacino – You Don't Know Jack 
d.Dennis Quaid – The Special Relationship
e.Edgar Ramirez – Carlos
 24.Cea mai buna actrita intr-un rol secundar intr-un serial, mini-serie sau film pentru televiziune
a.Hope Davis – The Special Relationship
b.Jane Lynch – Glee 
c.Kelly MacDonald – Boardwalk Empire
d.Julia Stiles – Dexter
e.Sofia Vergara – Modern Family
 25.Cel mai bun actor intr-un rol secundar intr-un serial, mini-serie sau film pentru televiziune
a.Scott Caan – Hawaii Five-O
b.Chris Colfer – Glee 
c.Chris Noth – The Good Wife
d.Eric Stonestreet – Modern Family
e.David Strathairn – Temple Grandin

Inca o dovada, pe langa Chaplin si Hitchcock, ca americanii, nu toti, sau cel putin in ceea ce priveste filmele din ultima vreme, sunt prosti facut gramada - vorbesc de critici, specie de imbecili de care nici Romania nu duce lipsa .

                                     Semneaza al dumneavoastra, Maresal

... dupa

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

" Groapa " vede din nou lumina tiparului

                            Articol special dedicat lui Eugen Barbu .
    
     Cuprins
   1.Prefata subsemnatului
   2.Articol Jurnalul National
   3.Cateva date obiective ( ? )
  
     1.Prefata subsemnatului 


La deplina-i afirmare
   Unul dintre cei mai importanti scriitori romani, geniu fara seaman al prozei si al pamfletului, unde se bate pentru coroana cu alt exceptional om si creator, Tudor Arghezi . Asta este Eugen Barbu .
Bolsevici ca Vladimir Tismaneanu ( Tisminetski in original, al carui tata, Leon " Ciungul " a fost agent KGB special in Romania), ii critica pe cel mai important poet contemporan roman, Adrian Paunescu, marele critic literar, Mihai Ungheanu si pe acest geniu, scenarist, prozator si pamfletar .
Premiul Herder este o bucata de fier vopsit pe langa talentul lui si prostia Academiei Romane care l-a avut ca membru-corespondent, nu poate fi egalata in nedreptate . Academia este cunoscuta pentru proasta nedreptate, vedeti cazurile Paunescu, Eminescu, Aman, Macedonski si Brancusi, etc .
A indrumat mari nume ale culturii romane, printre care Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor si atatia altii .
Ca scenarist, a scris aventura, drama, actiune ... ca prozator, deci ca scriitor, a facut istorie cu Groapa, Principele si Saptamana nebunilor .
A fost casatorit cu maiastra Marga Barbu, una dintre cele mai frumoase actrite, poate cea mai frumoasa din intreaga actorie romaneasca .
Eugen Barbu a fost un patriot veritabil, un scriitor de aur . Defaimat de altii, recunoscut de altii . E prima data la romani ?

     2. „Eugen Barbu – omul prin operă şi opera prin om” - Ana Maria Vulpescu, Jurnalul National

    " Biblioteca pentru toţi prilejuieşte întâlnirea cu o capodoperă a literaturii române, romanul „Groapa”, de Eugen Barbu. Despre semnificaţia romanului şi despre controversele din jurul personalităţii lui Barbu am stat de vorbă cu istoricul şi criticul literar Marian Popa, prefaţatorul acestei ediţii din BPT.

   Jurnalul Naţional: Eugen Barbu a lipsit aproape două decenii de pe rafturile libră­riilor. Credeţi că publicul îl mai poate recepta cu aceeaşi acuitate ca în anii de afirmare?

   Marian Popa: Boicotarea unui scriitor, negativarea sa de antreprenorii de opinii, prelucrarea sa prin ceea ce s-a numit omerta mediilor nu pot fi factori de afectare a recepţiei. În cazul lui Eugen Barbu, postdecembrismul a uzat de procedee similare celor aplicate de alţii în funcţie de alte justificări începând din primii ani postbelici. Au lipsit tot cam două decenii din librării Blaga, Voiculescu, Vinea şi alţii, Crainic şi Gyr peste patru decenii şi recepţia lor n-a suferit. Postdecembrismul are factorii lui de control, manipulare şi indexare cum a avut şi epoca sovietizată.
    Actualitatea unui scriitor este însă azi mult mai mult determinată de diversificarea receptorilor. Lectura şi, automat, literatura s-au tot specificat pe vârste, sexe, gusturi, bagaj cultural şi e dificil de găsit azi un roman care să atragă deopotrivă pe un receptor de mormane de hârtie semnate Stieg Larsson şi pe unul atras de Ana Gavalda sau de romane Fantasy, care – warning! – nu sunt confundabile cu cele – SF. Apoi, există diferenţieri chiar în bibliografia unui scriitor. Este dificil de crezut că un cititor atras de „Groapa” va fi şi de „Săptămâna Nebunilor”, care va beneficia însă de alţi cititori.
   Trecerea timpului îndepărtează obiectiv pe cititor de timpurile unor civilizaţii, dar cărţile pot fi totuşi citite afectiv, cu interes documentar, pentru atmosfera sau pentru stilul lor, şi pot interesa prin recurenţe problematice, de destine şi comportamentale. Aceasta este soarta tuturor cărţilor scrise vreodată. Cred că „Groapa” va fi citită azi de cineva cum ar citi „La Medeleni”, „Zahei Orbul „ sau „Oliver Twist”, de oricine şi chiar de consumatorul de literatură fast-food.

   Impactul pe care l-a avut „Groapa” la apariţia sa, dincolo de scriitura puternică şi în contrast evident cu „realismul socialist” idilizant, se poate explica şi prin faptul că lumea descrisă de el era contemporană cu receptorii. Mahalaua de azi are ceva în comun cu mahalaua lui Eugen Barbu? 


   La data când apărea „Groapa”, mahalalele bucureştene nu mai erau ce fuseseră înainte. Spun asta ca mahalagiu, în accepţia cuvântului pentru Ion Barbu. Am locuit primul sfert de secol al vieţii pe o stradă care dădea cu un cap în Rahova, cu altul în Măgurele; pe Rahova, la stânga, aveam Petre Ispirescu şi ţigănia din Jarcaleţ, în dreapta Sebastian şi începutul Ferentarilor, la capătul cărora ajungeam zilnic ca muncitor la Uzinele Autobuzul, şi pe Prelungirea Ferentari din cauza unei gagici. Dar mahalaua nu mai era aceeaşi. Calea Măgurele tăiată impecabil, Ferentarii la fel; se putea umbla noaptea la orice oră, chiar şi după închiderea restaurantului „Dezrobirea”, unde cânta marele Marcel Budală sau a „Strugurelului”, unde se producea Udilă. Mahalaua din „Groapa” a cam dispărut o dată cu Festivalul Mondial al Tineretului din 1953.
   Până atunci, da, a mai existat. Mahalaua mea, de pildă, era marcată de performanţele lui Titi Mafoame, ale Fraţilor Târtă, ale lui Fane Bastonaru, ale ororilor numite Gogu şi Ion Jacarel care locuiau la mine pe Dunăvăţ, a marelui hoţ renumit Şovărel. Mi-amintesc că în 1950, un puşti din Groapa Floreasca, încă existentă, l-a tăiat pe Jego de pe Rahova, unul cât un dulap; circa 120 de-ai noştri s-au urcat în tramvaie şi s-au dus să-i dărâme ăluia casa din groapă. Eugen Barbu chiar l-a nominalizat în roman pe Mafoame, plasat în alt cartier: nea Titi Mafoame a fost afectat pentru că în carte făcea buzunare în epiderme: el, care nu pusese nici- odată mâna pe un şuriu, având în vedere că-i era suficientă caraba cât o lopată! Mahala, azi? Găsesc relevant un aspect sociologic: elemente ale Centrului navighează spre Mahala şi invers.
Caricaturizat de mesterul Leonte Nastase
   Pe scurt, redusă la notele fundamentale, Mahalaua înseamnă infracţiune, mizerie, sexualitate nestrunită, lume neaşezată, melodramă. Dar dacă deschid un ziar sau urmăresc un canal tv, dau de realităţi definitorii pentru aceste caracteristici în centrul Bucureştiului, şi nu numai acolo. O corespondentă a ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung trimite e-mail-uri de la Moscova: o pagină cu titlul Im Angesicht des Verbrechens se referă la aceleaşi tipuri de realităţi de pe parcursul a 14 zile. Cu câteva decenii în urmă, McLuhan vedea în planetă un sat global; cred că s-a înşelat, ca şi alţi clarvăzători. Planeta globalizată arată tot mai mult ca o mahala. Dar pe lângă mahalaua reală, reporterizabilă, mai există una, care complică azi lumea: cea structu­rată mediatic, care, din motive de rating, selecţionează senzaţionalul, grotescul, oribilul, luxura, oferind deci ca surogat mahalagismul. Lumea bună aparţine acestei pseudomahalale.
   Remarcabil e că românii posesori de mahalale sunt încă pudici şi nepractici. Succesorii lui Paraschiv ar trebui să studieze un pic marile exemple străine. A fost o vreme când mafia răpea străini în Sicilia, pentru care motiv străinii n-au mai venit în Sicilia. Atunci, mafia şi-a corectat atitudinea, fiindcă turismul este mai avantajos pentru finanţele insulei, pe care au făcut ordine. Yakuza face ea însăşi ordine la Tokyo, astfel că o femeie singură se poate plimba fără teamă la ora unu din noapte pe orice stradă. Ce vreau să spun? Că visez un turism exotic în Ferentari, cu bombe din categoria „La Căţeaua Leşinată” de altădată, cu o securitate deplină asigurată chiar din ţigănie.

   Care dintre personajele din „Groapa” ar fi „plebiscitat” de noua generaţie de cititori?

   Nu cred că azi se mai poate da un titlu de carte care să polarizeze preferinţe sau să ofere modele. Asta pentru că nu mai există o „generaţie”. Sau generaţia, cum remarcă unii psihologi şi sociologi, este una paradoxală – Generaţia Ego. Au dispărut clasele sociale conflictualizate în sens tradiţional, mişcările sociale şi politice cunoscute în istorie sunt clasate, exact în măsura în care n-au dus la nimic temeinic. Germanii se referă la Generaţia Null-Bock. Să zicem Generaţia Nici un chef. Există Generaţia I am what I am, ceea ce eşti fiind reductibil la ce-i fasonabil prin comercial. Ce mai rămâne atunci omului? Propriile experimente la nivel mediocru. Ce personaj a apărut în literatura planetei în ultimele decenii care să atragă o generaţie? Sigur, există roluri plebiscitabile chiar în literatură, dar care nu le plebiscitează nimeni, preferându-se modele reale împopoţonate ultimativ cu calificative pe cale de-a deveni determinative groteşti: icoană, legendă, megastar, titan: un cântăreţ pop, o party-girl, o/un fotomodel, băiatul parvenit la succes cu o chestie cunoscută de toate elevele: caietul de amintiri devenit Face-Book. Dacă ar exista „Un erou al timpului nostru“, după părerea mea el ar fi cel din Infinite Jests, romanul lui David Foster Wallace. Există un personaj pentru astăzi în „Groapa” – Aripă, a cărui deviză de viaţă e reprodusă pe ultima copertă a ediţiei din Biblioteca pentru toţi. De altfel, un personaj cu existenţă comod echivocă.
   Poate că ar mai fi unul din realitate, indicat pe stradă de doi puşti, unul cu trotinetă, altul cu patine cu rotile care merg pe trotuar. Unul zice ceva despre online, celălalt despre Julian Assange. Si poate că din cărticica L’Insurrection qui vient a „Comitetului invizibil“, pentru unii cartea doctrinară a secolului al XXI-lea, cât este el până acum, se va naşte „Personajul“ plebiscitabil. Poate din ideile lui Hans Moravec, pionierul inteligenţei artificiale.
   Altfel, azi contează mai puţin individul decât grupul lui. Mai puţin Paraschiv decât grupul solidarizat funcţional prin el. Azi nu-i important tartorul ’Ndranghettei, personajul e ’Ndranghetta. Presa livrează un Băsescu mai ales negativat, dar care n-ar fi nimic fără „gaşca lui de mafioţi”, cum scrie unul.
   Nici Stere nu mai poate face faţă; poate fiul lui, dacă va ajunge specialist în inginerie financiară cu bani fictivi. Dacă nu, tatăl lui va rămâne un banal cârciumar, subordonat unei reţele cu capital la Londra, sediu în Bahamas şi filiale din Giuleşti la Valparaiso.

   L-aţi cunoscut bine pe Eugen Barbu, aţi colaborat îndeaproape. V-a deranjat, vă deranjează să fiţi „considerat” omul lui Eugen Barbu? 

   M-am mai referit la ştampila asta. N-am fost „omul” nimănui, cu toate riscurile ce au decurs din această opţiune, şi asta s-ar putea măcar vedea din faptul că n-am dus-o uşor nici în perioadele de strălucire politică ale lui Barbu. Am avut cândva şansa să fiu „identificat” la timpul potrivit de trei oameni. Unul a fost Eugen Barbu. Student fiind, am vorbit la Cenaclul Labiş; a luat legătura cu mine şi am început să scriu în „Luceafărul”. Restul ţine de gura lumii. N-am fost „omul”, nici „locotenentul”, nici „Messerul”, ci partenerul lui pentru unele iniţiative. El nu mi-a impus niciodată nimic, nu mi-a cerut un articol despre unul sau altul într-un anumit registru. Scriam ce voiam, cum voiam. Când ceva nu-mi convenea, dispăream. El credea că plecam supărat. Citiţi pentru detalii jurnalele lui Barbu. Gaşca de la „Luceafărul”, „Săptămâna” lui Barbu? Aiureli. Toate revistele erau ale partidului unic, determinate de funcţionari culturali, de cenzură şi Poliţie, instituţii care aveau grijă să existe doar redacţii pestriţe, cu redactori care să nu se înţeleagă sau să se toarne la nevoie. Ce legături erau la „Luceafărul” între Al. Oprea, Regman, Toma Pavel, Dinu Săraru şi toţi ceilalţi?


„Eugen Barbu cu pipa pe care nimeni n-a văzut-o fumegând”
   Pipa lui Eugen Barbu trebuie luată ca element logo, precum culoarea unei cravate, ca o insignă, azi ca un cercel în ureche sau nişte ochelari de soare Armani. Un truc notoriu. Nici Churchill nu şi-a valorificat altfel celebrul trabuc, nici Stalin faimoasa lulea. Cât despre „misterele” lui Eugen Barbu, de ce le-aş demisteriza pe cele pe care le cunosc? A revelat, bunăoară, ceva până acum vreuna dintre amantele sale? Sunt măcar nominal cunoscute? Procente de calităţi şi de defecte? Când ne referim la calităţi şi la defecte, raţionalizăm automat etic. Dar eu nu uit ce-a spus Napoleon: există o mică şi o mare morală.

 • În capitolul pe care i-l dedicaţi în „Istorie” este o fotografie având următoarea legendă: „Eugen Barbu cu pipa pe care nimeni n-a văzut-o fumegând”. Erau misterele lui Eugen Barbu? Predominau calităţile sau defectele?

   Ce predomină la Villon – calităţile (?!) sau viaţa de infractor? La un anume prozator britanic – activitatea de agent secret sau romanele? Acuzat de pedofilie, cu un mandat american de arestare vechi de trei decenii, regizorul Roman Polanski e onorat în Germ­ania anului 2010 cu o expoziţie şi cu premiul anual european al filmului.

   Eugen Barbu era un redutabil polemist. Care credeţi că a fost polemica cea mai interesantă care l-a avut protagonist? De altfel, în anumite contexte a avut adversari pe măsură: Adrian Păunescu, Fă-nuş Neagu. Cum erau polemicile atunci? Dar azi? 

   Să ne înţelegem mai întâi asupra condiţiilor unei polemici. O polemică are măcar doi termeni, să le zicem, un protagonist şi un antagonist. „Parteneri“ printr-un obiect şi un cod asupra căruia sunt implicit de acord, dar au opinii diferite în baza unor opţiuni spirituale, estetice, etice, economice. Dacă aşa ceva nu există, nu există polemică, ci duete cu surzi, cotonogeli şi cacealmale inventate din neputinţa polemicii, botezate de Paler Polemici cordiale. A ajuns un loc comun modul cum Mihai Ralea obişnuia să concretizeze falsa polemică: unul îşi expune opinia estetică asupra unei cărţi, adversarul replică: Tu vorbeşti, bă, care-ai avut mamă tuberculoasă?! Polemicile epocii, inclusiv ale lui Eugen Barbu, au fost toate minore, fiindcă autorităţile culturii politizate le modulau pe parcurs şi le strangulau la momentul potrivit. Evocaţi pe Păunescu şi pe Fănuş Neagu. Pe Adrian, Barbu l-a atacat pe drept într-o vreme când cenaclistul şi-o luase-n cap, fapt vizibil şi în replicile lui de atunci, care nu răspund unui obiect, ci atacă în stilul exemplului lui Ralea. Cât despre cea cu Fănuş, ea a avut alt caracter, la care mi s-au referit cândva ambii adversari: atmosfera literară era atunci lâncedă şi cei doi maeştri au vrut s-o scoată puţin din această stare.
   Polemicile de azi? Nici azi nu există polemici. Polemica are nevoie de argumente, fie şi de pe poziţii false. Acum nu există polemişti, ci pamfletari, emiţători de injurii pure şi de­cretanţi de opinie. Tot ca-n comunism, când polemica era ades etichetată drept „atac la persoană” şi interzisă, astăzi polemicile sunt interzise de diverse instituţii locale şi străine care deţin adevărul şi adeverirea; tragic este că ele nu sugrumă doar polemici, dar şi iniţiative cu semnificaţie naţională. Atacurile sunt efectuate de jetaturi, ca să folosesc cuvântul lui Ion Vinea, din cazemate deghizate în chioşcuri cu gogoşi, cu drone, autorii lor hologramaţi stau în buncăre, se fac că plouă, aşa că atacatul, dacă ar vrea să replice, fie şi polemic, va fi ignorat, ca şi cum n-ar exista, ca şi cum ar fi mort în urma unicei lovituri primite. Este exact situaţia din anii ’50. Leonte Răutu ataca pe Ion Barbu, care n-avea unde răspunde, Beniuc înjura pe Blaga, care putea replica doar printr-un text de sertar, rareori mai scapără câte o scânteie polemică în vreun set de comentarii ale postacilor.

   Eugen Barbu – omul sau opera? 

   Omul prin operă şi opera prin om. Nu tot omul, ci cel pe care l-am cunoscut, nu toată opera, ci „Groapa”, „Princepele”, „Săptămâna nebunilor” şi câteva povestiri splendide. "

   3.Date obiective ( daca exista asa ceva )

   " Eugen Barbu s-a nascut pe 20 februarie 1924 in Romania. El este un celebru academician [ membru-corespondent ], jurnalist, publicist, si scriitor roman.

Deputat doar de-un an, Eugen Barbu moare in 1993


 Biografie si cariera:

   Fiind un important scriitor contemporan roman si membru al Academiei Romane, a fost judecat de foarte multi critici pentru plagiatul romanului "Incognito".
   El a fost de asemenea controversat, in special dupa Decembrie 1989, pentru campaniile anti-semit in revista "Saptamana", pe care el a creat-o si a sustinut-o, si in revista "Romania Mare" creata si condusa de Corneliu Vadim Tudor.
   Eugen Barbu, impreuna cu Corneliu Vadim Tudor (care este considerat discipolul sau), a creat partidul "Romania Mare", pe care el l-a reprezentat in 1992-1996 in Parlamentul Romaniei.
   Cariera sa literara a fost marcata de o serie de romane. A scris "Autostrada Nordului", "Saptamana nebunilor", "Printul" si "Ianus", ultima publicata dupa moartea lui.
   Eugen Barbu este unul dintre putinii oameni care au fost cu adevarat importanti pentru Romania intre 1966 si 1989. Nu avea nici cel mai mic interes sa se justifice sau sa isi creeze o imagine fictiva.
   Unul dintre aspectele care a facut ca Eugen Barbu sa ramana in memoria celor care au trait in timpul sau este faptul ca a numit-o batjocoritor pe Elena Ceausescu "Marea Doamna a tarii". El a decedat in 1993.

Scrieri importante:

- Groapa
- Soseaua Nordului
- Principele
- Caietele Principelui
- Incognito
- Saptamana nebunilor
- Ianus

                                     Semneaza al dumneavoastra, Maresal


luni, 10 ianuarie 2011

Suntem pe mana unor nebuni - Adrian Paunescu


                                        Suntem pe mana unor nebuni
                                                                     Adrian Paunescu


                                           Sunt nopţi şi zile pe pământ
Când nu mai e nimica sfânt
Şi omul trage-n jug din greu,
Nebunii pleacă din spital
Şi intră-n câmpul social
Şi îl ucid pe Dumnezeu.

Nebunii urcă-n vârf de tot,
Comandă lumea idiot,
Declară zilnic un război,
Murim săraci, murim umili,
Din moftul unor imbecili
Şi este vai şi-amar de noi.

Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor mari nebuni.
Nebunii fac în lume foc, 
In oameni nu mai cred deloc,
Ca în relicve care-au fost,
Zoologia e la preţ, Stau geniile în coteţ
Iar Shakespeare li se pare-un prost.

Nu mai există nici valori,
Nu se mai nasc nemuritori,
Există bani şi-atâta tot,
Să fim maimuţe-n carnaval,
Maimuţa n-are ideal,
Maimuţa are numai bot.

Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor mari nebuni.

Sunt puse ţările la zid,
Democraţia e un vid,
Sub echilibrul pururi frânt,
Se-aruncă-n lume maladii,
Popoarele spre-a se rări,
Că-s prea mulţi oameni pe pământ.

Şi, totuşi, neamul omenesc,
Contrar acelor ce-l pândesc,
Va ridica pământu-n cer,
Din piatră ne vom lua ovăz
Şi vom lansa cumplitul văz
Din ochii orbi ai lui Homer.

Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor nebuni,
Suntem pe mâna unor mari nebuni.


Desteapta-te, romane !

Semneaza al dumneavoastra, Maresal

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

" L ' ours " - simbolul supravietuirii


          L ' ours ( 1988 )

-regie : Jean-Jaques Annaud
-scenariul : Gerard Brach, dupa romanul " The Bear King " al lui  James Oliver Curwood
- cu : Douce - micul ursulet, Bart - marele urs,
         Tcheky Karyo, Andre Lacombe, Jack Wallace - braconierii

Motto : " Placerea cea mai mare nu este cea de-a ucide, ci aceea de a cruta "- James Oliver Curwood

          Film unic si sensibil . Film care te face sa taci . Dialoguri putine pentru a construi un univers unic .
Micul ursulet orfan care intra in viata salbaticiei singur , personajul principal , este atat de dragalas in naivitatea lui , incat reuseste sa il " zahariseasca " si pe marele urs , care ii va deveni calauza intr-o lume ascunsa prin desisuri si copaci . Evoluare micului urs pe fundalul conflictului celui mare cu cei doi braconieri ( carora li se alatura un al treilea ) , este atat de frumoasa si de induiosatoare .
     Conflictul , care porneste de la impuscarea ursului mare , evolueaza intr-o poveste fermecatoare despre sacrificiu , iubire si supravietuire .
    Intalnirea celor doi ursi , unde ursuletul ii linge rana ursului este exceptionala si de o sensibilitate rara . Momente ca moartea cainilor , eliberarea micutului urs si finalul , care este impecabil , te fac sa lacrimezi si in unele momente chiar sa chicotesti .
     Premiat cu : Premiul Academiei Nationale de Film Franceze pentru regie , César-ul pentru regie , Premiul Genesis pentru film strain si Argintul Casei Germane de Film . Nominalizat la si mai multe , printre care si Premiul Oscar .
          " Ursul " se bate in filmografia lui Jean-Jaques Annaud cu " Numele Trandafirului " .
      Un film pe care sa il vezi si sa ii prinzi mesajul atat de frumos . Nota 10 ! ( publicata si pe CinemaRx )


                                                    Semneaza al dumneavoastra, Maresal

vineri, 7 ianuarie 2011

Sfantul Botezator si Inainte-Mergator al Domnului, Ioan - 7 ianuarie

         Ieri v-am promis ca ne mai clatim si azi cu lucruri ce tin de suflet . Ei bine, a venit randul Sfantului Ioan Botezatorul . La multi ani romani !
    " Ion sunt eu, Ion esti tu, / Ion e un popor " - versurile foarte adevarate ale Maestrului Adrian Paunescu .

     Dintre cei mai cunoscuti si importanti Ioni ai Neamului Romanesc :

1. Maresalul Ion Antonescu
2. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza
3. Actorul Ion Siminie
4. Actorul Ion Besoiu
5. Actorul Ion Dichiseanu
6.Actorul Ion Lucian
7. Actorul Ion Ritiu
8. Actorul Ion Fintesteanu
9. Poetul Ion Minulescu
10. Dramaturgul Ion Luca Caragiale
11. Povestitorul Ion Creanga
12. Presedintele Ion Iliescu
13. Actrita Ioana Pavelescu
14. Actrita Ioana Bulca


Ajutat fiind de acelasi http://www.crestinortodox.ro/ , va prezint un nou episod din ciclul " De-ale lui Hristos " si " Lecturi la lumina candelei " :
     " In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

In calendarele ortodoxe, se face precizarea ca in ziua de 7 ianuarie 2011, avem dezlegare la peste. " - semnat de acelasi domn Cocosila .

        La multi ani, romani !
               
                                      Semneaza al dumneavoastra, Maresal