luni, 21 februarie 2011

Psihoza perfectiunii

          Alfred Hitchcock poarta pe capul lui mare ( avea si ce pune acolo ) si rotund o coroana a cinematografiei, " Coroana Groazei, Coroana Misterului si a Umorului Negru absolut " . Poarta aceasta coroana de 80 de ani si o va purta o eternitate .
     Poate ca in momentele astea scriu o parere pentru cel mai cunoscut si socant film al lui Hitchcock . Poate ca acum stau fata in fata cu psihoza perfectiunii lui Alfred Hitchcock .
          Alfred Hitchcock, deja recunoscut ( de public, pentru ca americanii, ca si in cazul lui Chaplin, l-au " evitat ", ca sa vorbesc frumos ) ca poate cel mai important regizor al momentului, construieste atat de simplist, cu tusele-i atat de inconfundabile ale talentului unic britanic si cu o poveste atat de socanta un tablou magnific . Groaza, mister, suspans . Moarte !
     Tanara Marion Crane fura bani, o suma imensa . Fuge . Tensiunea drumului este cat-pe-ce sa o doboare . Innopteaza la un motel retras . Avea sa-i fie ultima noapte . Stiti cu siguranta ce s-a intamplat . Se striga " MOARTE " . Sora si prietenul desfasoara fara stirea politiei o ancheta proprie, impreuna cu un detectiv particular . Acesta ajunge aproape de adevar . Se striga " MOARTE " pentru a doua oara . Cei doi vor afla un adevar macabru si socant .
   Noi insine suntem martorii unui spectacol psihologic si dement al groazei .
           Hitchcock a revenit la alb-negru pentru acest film . Idee chiar geniala, intr-o perioada asemanatoare aparitiei sunetului la sfarsitul anilor '20 ( " The Jazz Singer " ) . Acum se punea accentul pe culoare . Acesta nu este singurul element perfectionist al filmului . Regia este ca intotdeauna exceptionala, un scenariu conturat foarte bine ( dupa romanul lui Robert Bloch, omul care i-a modificat povestea macabrului Ed Gein, " Mancatorul de Cadavre " ) si o distributie chiar inspirata si foarte buna :
     Janet Leigh face rolul carierei ( ar fi pacat sa uitam si " The Touch of Evil " ), chiar daca moare in primele 30-40 de minute . Anthony Perkins are de acum drumurile deschise in cinematografie, chiar daca a gresit acceptand sa joace in " continuarile " acestui film . Vera Miles incantatoare ( dar a carei prestatie se cam uita cand vorbim de film ). Martin Balsam si John Gavin in roluri foarte bine creionate .
         Spre deosebire de alte filme, aici Hitchcock nu te lasa sa te eliberezi printr-un umor fin . Aici avem suspans si groaza pana la finalul eliberator .
   Scena de la dus, probabil cea mai imitata din istorie, ramane de referinta .
     Ca vorbeam de imitat, acestui film i-au urmat patru asa-zise continuari . Parfum de gunoi . Pe unde trece americanul, strica !
          In incheiere, ce sa va mai spun ? Film de geniu al Maestrului Suspansului . Il ador pe Hitchock si este regizorul meu strain preferat . Asta nu inseamna ca ilustrii lui compatrioti Laurence Olivier si David Lean sunt mai prejos .
     Nota 10 pentru un regizor de geniu " bolnav ", " bolnav de psihoza perfectiunii " . ( publicat si pe CinemaRx )

Semneaza al dumneavoastra, Maresal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu