duminică, 27 februarie 2011

Sa te prinzi de franghie subtire, de iluzia crimei perfecte

          Alfred Hitchcock poarta pe capul lui mare ( avea si ce pune acolo ) si rotund o coroana a cinematografiei, " Coroana Groazei, Coroana Misterului si a Umorului Negru absolut " . Poarta aceasta coroana de 80 de ani si o va purta o eternitate .
     Neapreciat de multi la justa-i valoare, filmul de geniu " Franghia ( sau " Funia " ) descarca in spectator cele mai absonse trairi, cele mai ciudate sentimente ale personajelor si o intriga de-a dreptul morbida . O moarte atat de simpla, nevinovata, chiar justificata indirect mai tarziu, are menirea de a conduce la formula finala a crimei perfecte .
          Un element caracteristic al filmului ar fi acela ca el incepe chiar cu moartea lui Kentley, victima nevinovata a doi teribilisti, care sunt in cautarea desavarsirii crimei perfecte . Corpul lui este bagat intr-un cufar . Ciudatenia si mania firii umane ii face pe cei doi sa astearna masa pentru o petrecere pe cufar . La petrecere sunt invitati tatal victimei ( jucat impecabil de un Cedric Hardwicke in plina forma ), mama ( inlocuita de matusa ), rivalul in dragoste, Kenneth si iubita, care l-a parasit pe cel precizat anterior pentru Kentley . Un personaj enigmatic isi face aparitia : profesorul Rupert Cadell, fostul pedagog al celor cinici tineri . Se isca tot felul de intrigi si de discutii, cea mai antrenanta fiind cea care are la baza teoriile lui Nietzsche, fiintele superioare avand drept de moarte asupra inferiorilor . Teoria evocata de Brandon chiar in dialog cu tatal victimei este fara dubiu o justificare indirecta a crimei, izvorata din tenebrele mintii umane, din bolnava cautare a crimei perfecte .
          Evenimente stranii se petrec pe parcursul celor 80 de minute, in care Hitchcock sta . Sta cu camera de filmat intr-o singura camera de apartament si rar mai iese pana in hol . El castiga un mare pariu . Sta intr-o camera de apartament, dar Hitchcock e tot Hitchcock si intr-o cutie de chibrituri . Intr-un final ametitor, profesorul Cadell descopera odioasa crima si chiar sangele lui rece se topeste in fata acestei atrocitati justificate atat de crud .
     Stand lipit in fata ecranului, publicul este terifiat de ceea ce se intampla . Atat de cinica aceasta crima !
Nu cred ca mai are rost sa vorbim de regia impecabila a lui Alfred Hitchcock, care de fiecare data gaseste cate o surpriza tehnica . Scenariul adaptat din piesa lui Patrick Hamilton este exceptional pus pe pelicula . Avem deasemenea un film foarte bun datorita si distributiei :
           Un vesnic James Stewart extraordinar, foarte talentat si folosit pentru prima data de Hitchcock ( " I think this is the beginning of a beautiful friendship " ) . Asa filme, asa regizori, asa actori . Cei doi tineri joaca bine, John Dall si Farley Granger realizand o echipa macabra . Sir Cedric Hardwicke din nou la superlativ, cu un personaj demn de mila si o Constance Collier incantatoare .
          Intalnim, ca in mai toate filmele lui Hitchock, tonurile si nuantele bine cunoscute . Acea idee a homosexualitatii si tot acel spectacol macabru al servirii mesei pe cufarul devenit sicriu ...
     Film indelung contestat pentru niste elemente care sunt menite sa ii dea si mai multa putere .
   La final, va spun ca eu nu sunt suparat pe Hitchcock, pentru ca nu am de ce . A facut un film mare si asa va ramane .
          Nota 10 pentru un film cu multe noduri ! ( publicata si pe CinemaRx )


                                   Semneaza al dumneavoastra, Maresal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu