vineri, 18 februarie 2011

Totusi, iubirea - Adrian Paunescu


                                                         Totusi, iubirea 
                                                                   Adrian Paunescu

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume .
Un pat, întuneric şi tu .
Intrăm în amor fără nume  .
Fiorul ca fulger căzu .

 Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem .
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem .

Motoarele lumii sunt stinse, 
Reţele pe căi au căzut .
Un mare pustiu pe cuprins e,
Trezeşte-le tu c-un sărut .

Acum te declar Dumnezee,
Eu însumi mă simt Dumnezeu .
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu .


Afară roiesc întunerici,
Aici suntem noi luminoşi .
Se ceartă-ntre ele biserici,
Făcându-şi acelaşi reproş .

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire,
Iubesc, am curaj şi mă tem. .
  
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea,
Îmi place mai mult când eşti tristă,
Tristeţea, de fapt, e a ta.


Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer .

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi .

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem .



Semneaza al dumneavoastra, Maresal 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu