vineri, 22 aprilie 2011

Nuntaş la " Nunta Mută " a lui Mălăele

         

                     Anii au trecut şi peste el, dar parcă a rămas acelaşi pui mic al actoriei româneşti . Şi această conservare a energiei şi a vitalităţii lui se datorează talentului incontestabil şi puterii de a face haz de necaz şi de tot . Dar  nu
 foloseşte aceste elemente numai în supravieţuire, le-a folosit şi în primul lui film, Nuntă Mută . E vorba de Horaţiu Mălăele .
     Marţi, ProCinema a avut un program demn de laudă : Fapt divers ( Andrei Blaier ), Păcală se întoarce ( Geo Saizescu ), Nuntă Mută ( Horaţiu Mălăele ), Supravieţuitorul ( Sergiu Nicolaescu ) şi Crucea de Piatră ( Andrei Blaier ) . Însă, iniţiativa postului de a da filme de Dan Piţa sau Andrei Blaier după miezul nopţii, spre dimineaţă, este groaznică . Geo Saizescu are filmele de la 20, în fiecare vineri şi, de obicei, Sergiu Nicolaescu duminica .
                         Să ne amintim de Nunta Mută 


                 
                        Întâi de toate, filmul lui Mălăele este extraordinar pentru un debut . Filmul te face atent şi nu de puţine ori te apucă râsul pe nesimţite . Dincolo de râs, de frumuseţea şi naturaleţea satului şi sătenilor români, se află tragismul dispariţiei acestora . O nuntă nevinovată, devenită mută, duce la distrugere un întreg sat .
          Doi tineri se iubesc prin păpuşoiul şi grâul  unui sat din România anului 1953 . Capii familiilor Vrabie şi Aşchie ( Valentin Teodosiu şi Tudorel Filimon ) nu mai suportă starea de crăcit a celor doi, aşa că hotărăsc împreună cu băiatul ( Alexandru Potocean ) nunta . Peisajul este piperat de replicile personajelor satului, ca vechiului burghez ( Dan Condurache ), beţivului Cârnu ( Doru Ana ), Piticului, tovarăşului Gogonea ( Alexandru Bindea ), târfei Marinela ( Simona Stoicescu ) şi profesorului Coriolan ( Şerban Pavlu ) . Atmosfera din satul pregătit de nuntă este întristată şi înfiorată de moartea nebunei Smaranda, transformată în strigoi . Nuntaşii se adună, dar nunta nu începe . Gogonea, însoţit de un căpitan bolşevic îi anunţă că marele dascăl al popoarelor, Stalin, a murit şi cine nu ţine doliul de şapte zile va avea de suferit . Dar românul tot român . Noaptea, toţi se adună în casa socrului mic şi se pune pe făcut nunta mută . După ce oamenii mănâncă fără vorbe, trompetistul cântă cu şoseta în goarnă şi ţambalagiul cu cârpa pe ţambal, tensiunea creşte, până când socrul nu mai rezistă : nuntăăă, băăăăă . O turelă de tanc rupe petrecerea şi totul se termină tragic .
     În timpurile noastre, o echipă TV, condusă de actualul primar, ajunge în sat pentru o emisiune paranormală . Toţi rămân stupefiaţi în faţa ruinelor fabricii comuniste, printre care mişună văduvele nunţii mute .
        Stilul sincer şi simplu de filmare impresionează spectatorul şi îl face mut . Imaginea e clară, muzica e bună .
       Regia lui Mălăele este surprinzător de bună . În primul rând, pentru că are personalitatea lui imprimată acolo şi, în al doilea, pentru că are nuanţă . Mălăele nu rezistă şi îşi bagă nuanţele şi în scenariul lui Adrian Lustig, care face, ca întotdeauna, o treabă foarte bună, concepând un material interesant .
        Deşi actorii din rolurile principale se descurcă, alegerea ar fi putut să fie mai inspirată . Cuscrii sunt de groază, Teodosiu şi Filimon formând un cuplu dement, împreună cu soţiile lor tăcute . Bunicii Rebengiuc şi Tamara Buciuceanu Botez sunt extraordinari prin însuşi faptul că nu au nicio replică . Sunt extraordinari şi actorii enumeraţi mai sus, care dau sarea şi piperul filmului .
     Găsim elemente vechi ale satului roânesc ( frumos reconstruit ), de la nebună la târfă sau beţivi .
        În final, spun că Horaţiu Mălăele a debutat în forţă, făcând un film la care şi râsul e mut, până când explodează !
   

Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

Un comentariu:

  1. Am văzut filmul, ca de obicei ca „să-și exprime oprobiul, indigdarea...etc. față de fostul regim se exagerează vădit; bunicii mei au trăit acele vremuri...E drept, dispăreau cam mulți atunci (și unii dintre ai mei au dispărut pentru multă vreme), dar...„nunta mută”, tancul la nuntă, să fim serioși Ștefane! Până la urmă „o dă-n SF”, ca să folosesc o expresie „modernă”. Sau poate are un contraefect: se vrea a fi o parodie, o bătaie de joc la adresa dramei atâtor vieți de atunci...
    Profesorul de Civică

    RăspundețiȘtergere