miercuri, 6 aprilie 2011

Portret ceţos - Adrian Păunescu

Ca o post-postare celei ce-i succede aceasta,



                                                   Portret ceţos
                                                            Adrian Păunescu

Câte ploi pe lume, câtă comedie,
Du-te, nu se poate închega nimic .
Fir-ar Dumnezeul diavol să ne fie,
Teoretic, multe pot să-ţi tot explic .

Dar esenţialul e acum sfârşitul,
Câte ploi pe lume şi ce mulţi străini,
Ţi-aş tăia din sânge vina cu cuţitul,
Dar tu eşti, întreagă, un regal de vini .

Vor veni prieteni de prin ţări neutre
Ca să-ţi afle starea şi să vă iubiţi,
Milă mi-e de tine printre-acele mutre
De homunculi tragici, de ridicoli friţi .


O să cauţi veşnic marea fericire, 
O să ai decepţii, vei trăi năuc,
Vei uita cuvântul a iubi-iubire
Şi vei fi curată numai sus, pe rug .

Prin oraş se-aude delirând salvarea,
Iarăşi e cutremur şi desfrâu enorm,
Mă gândesc că bine o să facă marea
Dac-o să ne şteargă mâine de pe ţărm .

Eşti cedată dramei, eşti născută morţii,
Te-a primit în gazdă minus infinit,
Pleacă, dă-te pradă pân-la capăt sorţii,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit .

 ( Manifest pentru sănătatea pământului, 1980 )

  
 Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu