sâmbătă, 21 mai 2011

Avarul : piesă generoasă în bună dispoziţie - 10 mai - în curs e finalizare -

Merg grăbit pe strada pustie . Se înnegreau norii şi inevitabilul se produce : ajung acasă zgribulit . Câine ud mă făcu ploaia . Şi nu ştiu ce lene mă împiedică să nu mă scutur ca Zdreanţă ... În fine, cert este că din hainele mele se scurgea apa mai tare ca la robinet . Mă schimb repede şi, prevăzător, iau umbrela mare şi cobor câteva case mai jos .O iau pe amica mea, A.P., şi pornim pe străzile spălate până la locul stabilit . Nu fac niciun secret din faptul că biletele noastre au venit ca răsplată de suflet pentru rezultatele noastre foarte bune . Ajungem în faţa blocului . O dubă şi alte maşini păzeau trotuarul . Nici urmă de I.I. . Oarecum neliniştit, o pun pe A.P. să dea un telefon . Între timp, culeg nişte flori dintr-o tufă şi îmi prind una la colţul hanoracului . Cu spatele la amică, privesc strada şi inspir adânc . Apare şi şeful grupului nostru .
Şi mă întorc buimac . Maşina era ascunsă după dubă şi I.I. venea din sens opus . Trezit din filmul cu proşti, urc şi privesc cerul din nou senin, curat . Acum mă rugam să plouă, să nu fi cărat prăjina aia de umbrelă degeaba . Rugile aveau să fie ascultate prea târziu . Nu-s eu omul perfect, dar am o calitate . Cu mine trece timpul repede, nici eu nu ştiu când . Sunt un bun ascultător şi ştiu să bag lemne în soba dialogului . Tocmai cufundat în scaunul moale, în care am avut plăcerea să stau de câteva ori, maşina opreşte . Aceeaşi parcare . Aceaşi biserică în faţa căreia numai eu bat o cruce, acelaşi drum . Groaznic om sunt . Nu îmi scapă nimic . Nu  am nimic de împărţit cu nicio etnie . Dar îmi place să remarc calităţile şi defectele fiecăreia . Ştie românul una şi bună că ma machidonu-i zgârcit . Ei bine, trecem pe lângă un grup de bătrâni care dă să plece . Capătul de şir se ridică se scutură şi îşi ia hărtia udă pe care a stat. băgând-o în buzunar . Nu mă pot abţine din a comenta cu însoţitoarele mele scena . Odată ajunşi de întâlnim cu nelipsita D.G. . S-au aliniat planetele şi ne-am aliniat şi noi ( foarte prost ) . Observ pe actorul Geo Dobre aşezându-se câteva rânduri mai jos . Mă roagă D.G. să merg până la magazin ( ce caută un magazin într-o incintă de spectacole, nu ştiu - nu mă refer la apă -, dar are clienţi ) . Gumă de mestecat, aia de la magazin n-are . Când dau colţul, surpriză : actorii, gata să intre . Îi remarc pe Alexandru Georgescu şi pe Eugen Cristea, le urez tuturor baftă şi mă strecor odată cu ei în sală . Mă trântesc în scaun şi îi comunic doamnei D.G. păţaniile . Piesa începe .
        Reflectoarele bat slab . Actorii încep şi cred că ştiţi Avarul . Nenorocitul bătrân care se îndrăgosteşte de aleasa fiului . Are un secretar care se îndragosteşte de fiica sa . Şi pe nelipsitul Jupân Jacques, sluga bună la toate . Nu intru în detalii . Despre piesă şi adaptarea ei pot spune doar că a fost bună ( spre medie ), deşi a scârţâit puţin .
     Piesa a fost drăguţă, relaxantă, dar nu departe de a fi una mediocră .
Brânză bună în burduf de câine : actorii extraordinari, cu un joc frumos şi decent . Măcar o grijă s-a dus . Nu era o adaptare de-asta modernistă . Dar la cât de bine au jucat actorii, atât de proastă a fost scenografia . Penibil decor, jalnice costume .
      După generalizarea asta,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu