duminică, 31 iulie 2011

Aruncarea în valuri de Adrian Păunescu

 

Aruncarea în valuri
Adrian Păunescu 

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiţi în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunţii noastre
 Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi.

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
 Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
 Plutim râzând şi ne iubim înot.

 Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
 Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ.

 Ţi-am spus de mult că pe pământ sunt rele,
 Ţi-am spus că marea-i căpătâiul meu
 Ţi-am pregătit o flotă scufundată
 şi-o nuntă, pe-un vapor de minereu.

 Iubita mea să devenim acvatici,
 Pământul care suntem ni-i destul,
 Sătulă eşti de cele pământene,
De cele pământene, sunt sătul.

 Ne vor privi prin sute de binocluri,
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
 Şi ei pe mare numai unul văd.

Dar nu-i nimic, le vom plăti aceasta. 
Vom reveni în anul 2000
Cu plete-ncărunţite mult de sare
 Şi-n braţe cu o mare de copii.

( Rezervaţia de zimbri, 1982 )


                                              Semnează al dumneavoastră, Mareşal

sâmbătă, 30 iulie 2011

Filologică de Adrian Păunescu

Doamnei limbii române, Doina G.


Filologică
Adrian Păunescu

E plină lumea de cuvinte, în curînd,
Cînd se vor trage toate silabele,
Cînd vor încetini toate tunurile 
Care au adus la suprafaţă sonorităţi,
Vom observa că nici nu mai există
Altceva decît cuvinte,
Cuvinte de toate culorile,
De toate înţelesurile,
De toate credinţele .

Agricultorii cresc dicţionare agricole,
La măcelării, la brutării, la tutungerii
Se vînd cuvinte .
Nu mai seamănă omul cu omul,
Cuvintele l-au răstignit,
Vai de drumul de la subiect la predicat,
E mai greu decît drumul pe Himalaia .

Planeta prezintă un grad înalt de uzură,
Oamenii înşişi sînt uzaţi,
Le-a expirat de mult termenul de garanţie,
Căci ce altceva să ţină loc de om
Decît cuvîntul spus de om,
Invenţia nocivă a buzelor şi-a minţii,
Cînd se termină rezervele naturale
Şi-ncepe clevetirea care li se substituie ?

În loc e pămînt arabil
Sintaxa şi anaşiza gramaticală .
Leii răgesc de durere
În pădurile foametei lor
Şi magnetofoanele bine dirijate
Le iau răgetul prin microfoane .
Şi-apoi în marile laboratoare ştiinţifice
Se face analiza fonetică 
A diverselor tipuri
De răgete de durere .

Cuvintele sînt înşelăciunea,
Prăpăd mare cuvintele
Cuvintele sînt jocul de artificii
Al mizeriei,
Tichia de mărgăritar
A chelului fudul .

E plină lumea de cuvinte .
Cuvîntul viaţă moare de cuvîntul armă,
Cuvîntul munte cade în cuvîntul mare,
Cuvîntul Ramses doarme în cuvîntul piramidă,
Cuvîntul om încape în cuvîntul pom,
Cuvîntul leu înseamnă două lucruri dintr-odată,
Cuvîntul cuvînt
Trebuie pensionat
Pensie de boală, pensie de boală,
Pensie de infirmitate 
Pentru cuvîntul cuvînt .

Cîmpul nu mai produce grîu,
Cîmpul zvpneşte uneori şi grîu .

1982, din capitolul Ultima noapte pe Atlantida, Poezii cenzurate ( 1990 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

vineri, 29 iulie 2011

Istorie şi cultură de Adrian Păunescu

Unei doamne istorice, Elena A.

 

Istorie şi cultură
Adrian Păunescu

Pe albastrul de la Voroneţ,
Plouă trist şi noi l-am cam uitat
Vai, se descojeşte cerul din pereţi
Ne orbeşte fruntea, Doamne, e păcat -

Jos la Alba-n şanţuri e urît,
Lăzi cu sticle goale s-au tot strîns 
Poate că martirii au coborît
Alba să o spele cu-un aseptic plîns .

Cîte monumente din Ardeal,
În uitare se părăginesc
Şi Mihai Viteazul, parcă, de pe cal,
Ar chema la ele neamul românesc .

Clopotul din Putna s-a dogit,
Ştefan doarme-n loc igrasios,
Cu ce drept sinistru, cu ce ritm grăbit
Macină uitarea cel mai nobil os ?

Cîmpul Libertăţii din Islaz
E un loc viran fără stăpîn,
De-ar veni Bălcescu către casă azi
Cred c-ar vrea să fie turc, şi nu român .

N-am cu mediocrii nici un pact,
Cu duşmanii neamului sînt dur,
Cînt acum cu lacrimi însă cînt exact,
Spun în gând blesteme, fac urît şi-njur .

Un netrebnic cu cap infirm
Foloseşte, cin' l-o fi lăsat,
Sarmisegetuza ca decor de film 
Şi o dă la IGO la amenajat .

Ulpia Traiana s-a cam dus,
Au furat-o calfe şi zidari,
Restul e sub brazdă ca un trist apus,
Au distrus ai noştri ce-au iertat barbarii .

1980, din capitolul Comunicări importante, Poezii cenzurate ( 1990 )


Semnează al dumneavoatră, Mareşal 
 

joi, 28 iulie 2011

Ioana Pavelescu : talent şi frumuseţe


Românii au oameni frumoşi . Frumoşi şi talentaţi . Mocirla în care ne afundăm, în care contează doar calităţile fizice, umflate de silicon, ne împiedică să respirăm . Ne sufocă modernizarea . 
Vă spun că românii sunt un popor atât de neomogen uneori . Cum am ajuns în situaţia grotescă de astăzi, multe explicaţii . Tot poporul român vine cu exemple de înaltă moralitate, mare talent şi sclipitoare frumuseţe . Vorbind aici doar de actorie, pot enumera extraordinare personalităţi . 
Şi Antonescu şi Eminescu au splendide citate despre uitarea valorilor . Să nu uităm, deci, că am avut nişte personalităţi feminine emblematice, nişte doamne ca nişte cărămizi la temelia culturii române : Marietta Sadova, Elvira Popescu, Marga Barbu, Ioana Bulcă, Tora Vasilescu, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez, Stela Popescu, Olga Tudorache, Dina Cocea, Rodica Tapalagă, Rodica Mandache, Aimee Iacobescu ( şi lista continuă ). O actriţă cu totul deosebită este actriţa pe care o celebrăm astăzi, doamna Ioana Pavelescu .


Straşnică actriţă ! 
 Consider că pentru filmografia dumneaei, două personaje sunt de căpătâi : Rusandra şi Ioana, din Osânda şi, respectiv, Întâlnirea .

Foarte tânără atunci când i s-a încredinţat greul rol al Rusandrei, din Osânda lui Sergiu Nicolaescu . Dar sclipitoare . De sub baticul acela de ţărancă - da ţărancă, dovada că putea să joace orice, venită chiar la început de carieră - luceau doi ochi verzi - verde pur - . Atunci i-a condamnat pe toţi la tăcere . A creat un personaj atât de sensibil, dar atât de puternic în simplitatea lui . 
Cum poţi uita vreodată scena în care ea, plăpândă, urcă muntele până la Manlache şi întâlnirea lor este  de-a dreptul terifiantă ?
Cum poţi uita scena naşterii ?
Pentru o actriţă aflată la primul rol important, aşa ceva nu am mai văzut . 
Nu e puţin lucru să joci alături de doi giganţi, Amza Pellea şi Gheorghe Dinică . Nu e puţin să joci într-un film de Sergiu Nicolaescu . Această actriţă minunată a jucat în patru .
Osânda este un film de geniu . Şi asta datorită şi Ioanei Pavelescu .


Al doilea mare rol este cel al Ioanei din Întâlnirea . Un personaj mai distins ca în Osânda, mai misterios şi mai ofertant pentru o femeie frumoasă . Foarte interesantă şi frumoasă interpretare, plină de feminitate . O veritabilă femme fatale, în melancolica Deltă, care va declanşa o acţiune plină de suspens şi romantism .
O calitate, atât a personajului, cât şi a actriţei, este şarmul desăvârşit . Poate din acest punct de vedere, cu el d. Ioana Pavelescu, îndrăznesc să spun, s-a identificat cel mai bine .
Din nou o distribuţie de clasă şi trio-ul Ovidiu Iuliu Moldovan - Ioana Pavelescu - Sergiu Nicolaescu aduce filmul la un nivel mare - şi alături de scenariu şi regie -, atât de mare că filmul poate fi considerat un Casablanca al nostru, al românilor .
  
 

Domnia sa a jucat, de asemenea, în filme ca :
Rătăcire, Cumpăna, Calculatorul mărturiseşte, Viraj Periculos ( regia Sergiu Nicolaescu ), Întunecare, A Doua variantă, filmele din seria Mărgelatu, Mircea ( regia Sergiu Nicolaescu ), Polul Sud, Punctul Zero ( regia Sergiu Nicolaescu ) şi Method .
D. Ioana Pavelescu este şi o minunată actriţă de teatru . Moşteneşte talentul marii actriţe Corina Constantinescu, care îi este mamă .
Nu pot ignora faptul că Marietta Sadova, legendara Teatrului Românesc, îi este naşă, în urma unei speciale relaţii pe care a avut-o cu mama d. Pavelescu .


Ioana Pavelescu este o mare actriţă a noastră  . Talent cât cuprinde şi o frumuseţe rară .
În Ioana Pavelescu am descoperit şi o persoană deosebită, care mânuieşte atât de meşteşiugit vorbele .

Să fiţi fericită, sănătoasă şi multă baftă în profesie ! 


  Închei cu un citat de aducere aminte :

Traim niste vremuri atat de tulburi, incat este foarte greu pentru oamenii de azi sa mai inteleaga ceva sau sa aiba discernamant in formarea unor opinii juste privind evenimentele si personalitatile istoriei noastre. 


Autor: LORETA POPA , Jurnalul Naţional
28 iulie 2011


"Comunismul s-a implementat în fiinţa poporului român, fraudulos şi criminal"
A debutat în cinematografie la vârsta de 19 ani, în filmul "Osânda". Au urmat numeroase filme şi piese de teatru. Ioana Pavelescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

Am crescut cu credinţa în Dumnezeu şi Rege
"Trăim cu toţii nişte vremuri grele şi urâte, pe care nu mai ştim cum să le stăpânim şi să le facem mai prietenoase. Şi nu vom reuşi niciodată atâta vreme cât continuăm o minciună impusă acum 50 de ani, brutal şi nefiresc. L-am întrebat odată pe Alexandru Paleologu, ce înseamnă să fii aristocrat, iar el mi-a răspuns - . În România comunistă şi post (aşa zis) comunistă, numărul celor a devenit îngrijorător pentru sănătatea acestui popor. Konchalovsky, care a fost invitat primăvara asta, la festivalul de film de la Bucureşti - B-EST, ne povestea cât a fost de impresionat de mâinile prinţului Charles al Angliei, când a dat mâna cu el. Erau nişte mâini de ţăran, aspre, muncite.

Urmările minciunilor diabolice cu care a fost îndoctrinat poporul român timp de peste 50 de ani, politica partidului comunist de a extermina aristocraţia şi intelectualitatea românească, se văd şi astăzi în societatea în care trăim. Aristocraţia şi intelectualitatea României formate în jurul Casei Regale, înainte de război, au fost băgate în puşcării, înfometate, ameninţate, exterminate, în dorinţa, total străină de popor, a formării . Modelul fiind un om fără Dumnezeu, fără onoare, fără tradiţie - o , năucă şi dezrădăcinată, ce nu avea de apărat decât doctrina comunistă, străină total poporului român.

Am avut norocul să trăiesc într-o familie conştientă de valoarea, credinţa, iubirea, onoarea şi tradiţia acestor locuri, de pământ românesc. Am crescut cu credinţa în Dumnezeu şi Rege, lucidă de toate calamităţile aduse de armata sovietică şi cozile lor de topor din ţară.

S-a pierdut şansa pe care a avut-o mass media în 1990, de a face educaţie cu oamenii, minţiţi şi năuciţi de 40 de ani de ziare cu ştiri şi informaţii mincinoase şi un program de televiziune scandalos de manipulant. După '90 ar fi fost vital pentru poporul român ca presa şi televiziunile să redea oamenilor istoria furată, să se explice ce au însemnat partidele politice din România înainte de război, cine a făcut, cu adevărat, actul de la 23 august, ce a însemnat monarhia pentru români, cum a fost - cum spune Gabriel Liiceanu, când regele Mihai a fost obligat să abdice sub ameninţarea că dacă nu pleacă, 1000 de tineri vor fi ucişi, cum aristocraţia şi intelectualitatea română a murit în puşcării şi a fost diabolic persecutată - adică să se spună adevărul, care a fost atâţia ani mistificat şi cu care au fost îndoctrinaţi cei mai mulţi dintre români. Nu poţi clădi ceva nou şi bun continuând o minciună impusă de armata roşie, nu poţi pune să aleagă un popor care nu e în cunoştinţă de cauză, pentru că dacă o faci eşti, de fapt, părtaş la ceea ce s-a întâmplat în neagra perioadă comunistă. Nu s-a vrut niciodată să se discute cu responsabilitate şi conştiinţa trează, despre cauzele unei stări de fapt, s-au mulţumit doar, eludând adevărul, să discute despre efecte.

Am ajuns la o perioadă a existenţei noastre în care vocile lucide se aud tot mai anemic şi sunt din ce în ce mai înghiţite de osânza ce creşte ca un hibrid pe măruntaiele noastre şi ne invadează organismele, care de mult au încetat să se mai apere. Şi că într-un film science-fiction, s-ar putea ca foarte curând ceea ce era excrescenţă şi periferic să devină organism principal şi să ne înghită într-o rapacitate fulgerătoare, caracterstică noilor organisme. Ceea ce apare azi în jurul nostru este un circ grotesc şi jalnic, cu rezonanţe tragice.

Asistăm la o modificare la nivel de celulă a tot ce se poate numi viu şi autentic, sănătos şi spiritualizat. O vulgaritate extrem de agresivă pune stăpânire pe tot ce se numeşte manifestare umană şi uite aşa aproape tot ce apare în presă şi la televiziuni este redat într-o manieră total lipsită de gust, care a devenit, din păcate, modul nostru de viaţă.

Mă întrebaţi ce eveniment l-am aşteptat şi nu a venit până acum. Un singur lucru măreţ, care sunt convinsă, că ar putea schimba soarta românilor - venirea pe tron a Regelui Mihai şi instaurarea monarhiei în România. Hai să înţelegem mai profund acest lucru - Aşa cum românul se duce la biserică să primească taina căsătoriei şi a botezului, aşa şi Regele Mihai a primit taina domniei şi a fost uns în faţa lui Dumnezeu, ca rege al tuturor românilor. Ignorarea acestui fapt, nu ne face decât să trăim în păcat faţă de Dumnezeu de mai bine de jumătate de secol. Consecinţele se văd şi românii, un popor creştin şi pătruns de puterea lui Dumnezeu, ar trebui să se trezească odată, dacă ar vrea ca rugăciunile să-i fie ascultate.

Ce am trăit în aceşti ani nu a făcut decât să valideze intervenţia sovietică în istoria noastră. Comunismul s-a implementat în fiinţa acestui popor, fraudulos şi criminal.

Cea mai frumoasă amintire? Venirea Regelui Mihai de Paşti în 1992, când milioane de oameni l-au ovaţionat şi au strigat disperaţi < Majestate nu pleca, asta este ţara Ta!>"


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 



Duhovnicul de Adrian Păunescu

Elenei C


Duhovnicul
Adrian Păunescu 

Tu, ce ştii totul despre mine fără-a putea şi tu trăi, 
Tu, martor orb de miezul nopţii, tu, alt eu însumi în tăcere,
Duhovnic surdo-mut păstrează, oricine şi orice ţi-ar cere,
Această de pe urmă taină ce ne lovi şi ne uimi .

Auzi ? Renasc din întuneric acuzatorii şi plătiţii
Şi câinii mopşi ai judecăţii prin dosare şi mantăi,
Sfios duhovnic, dacă încă mă priveghează ochii tăi,
Pe ceilalţi duceţi-i la mare, străpungeţi-i şi risipiţi-i !

Tu vei şti totul despre mine şi imposibil ţi-e să ai
Alt drum spre mine decât pielea ca un timpan de fată mare;
Duhovnicule, este ora fantomelor dumicătoare
Şi gongurile fugii mele se-aud în burţile de cai .

Mai am ceva să-ţi spun ! Aşteaptă să vin în strâmtul defileu
Unde coteşte vârful roşu al muntelui spre Dumnezeu .

Din capitolul Duhovnicul, Fântâna Somnambulă ( 1968 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

miercuri, 27 iulie 2011

Personajul principal de Adrian Păunescu

Unei bune prietene, I .I .


Personajul principal
Adrian Păunescu 

Acest roman de dragoste,
În care te-am descris 
Ca personaj principal,
Tremură din toate literele,
Ca să te cuprindă .

Astâmpără-te,
Nu mai sări din mers,
Nu deveni imprevizibilă,
Respectă regula jocului :
Eu te scriu pe tine,
Nu tu pe mine .
Şi, pe de altă parte,
Nu se iese dintr-un roman
După cum îţi vine,
Pregăteşte-te, nu întârzia,
Te-aşteaptă oricum,
Madame Bovary şi Anna Karenina .

Trage coperta ultimă, după tine,
Fă curat printre litere,
Deschide titlul,
Să intru şi eu la noapte,
Că mor aici 
Pe coperta din faţă
De dorul tău .

( Liber să sufăr, 2003 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

marți, 26 iulie 2011

Eroina eşti tu de Adrian Păunescu

Mariei E. 

 

Eroina eşti tu 
Adrian Păunescu

Ce mai faci ? Ce mai spui ?
Unde eşti ? Mai exişti ?
Ochii mei sunt nebuni, 
După ochii tăi trişti .

Te aştept peste tot
Şi visez să te-mbuni,
Am zidit pentru noi
Un spital de nebuni .

Acest fel de a fi
Vreau oricum să-l conservi,
Un spital pentru cord,
Cu salon pentru nervi .

Nu e logic nimic,
În întregul demers,
Amintiri au murit 
Şi contururi s-au şters .

Nu ştiam c-am avut
Acest mare noroc,
Să trăiesc lâng-un om 
Care lumii-i dă foc .

Consolat, te aştept,
Mi-e necaz şi pustiu 
Şi mă tem să te-ntorci,
Cred că nu te mai ştiu .

Poate că, între timp,
Chiar şi tu te-ai schimbat,
Un păcat părăsind,
Îţi asumi alt păcat .

Poate numele tău
E precum ţi-am spus eu,
Şi eşti rodul divin,
Fiica lui Dumnezeu .

Să te caut nu vreau,
Să te-aştept nu mai pot,
Mi-am propus să te uit,
Cu iubire cu tot .

Îndărătnic te porţi,
Şi absurd, şi naiv,
Dar eu hachiţa ta
Nu mai pot s-o cultiv .

Doar atât mai aştept,
Să-ţi revii, să te-aduni,
C-am făcut pentru noi
Un spital de nebuni .

Ne putem odihni,
În cămaşa de lanţ,
Terapie de şoc,
Pentru foştii amanţi .

Eu, din lacrima mea,
Am făcut, mai la Nord,
Un spital de nervi,
Un spital pentru cord .

Bat pe-acolo ninsori,
Într-un fel îngeresc,
Ca să-ţi dea de-nţeles
Că eu tot te iubesc .

Însă nu te iubesc
Ca să vii, ca să pleci, 
Te iubesc gratuit,
Inutil pentru veci .

Poţi la şes coborî,
Poţi rămâne-n zăpadă,
Te iubesc fără sens
Şi tu nici nu contezi .

Astăzi, încă te joci
De-a misterul întreg,
Cei din jur ori nu ştiu,
Ori, ştiind. nu înţeleg .

Dar, treptat, vei simţi
Că fiorul trecu
Şi vei avea să le-arăţi
Că-n poeme eşti tu .

Şi, atunci, ai să lupţi,
Să le poţi demonstra
Că, la mine în vers,
Este chiar viaţa ta .

Şi te vor umili, 
Contestând dreptul tău,
Dar eu nu te-am numit,
Ca să nu.ţi fac vreun rău .

O s-apari, pe nedrept,
După ce am să mor,
Ca un alt personaj,
Scris de alt autor .

Şi, atunci, ai să negi
Adevărul cel strict
Că-ntre noi a fost şi
Acest straniu conflict .

Şi vei face recurs
Că-ntr-o zi ai să vrei
Să arăţi cine-ai fost,
Între-atâtea femei .

Eu, atunci, am să-ţi fiu
Cel din urmă atu,
Declarând că, oricum,
Eroina eşti tu .

Astfel, adeveresc
Că şi azi ne iubim
Şi, murind, am să fiu
Soţul tău legitim .

8 februarie 2003
( Din doi în doi, 2003 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal  

luni, 25 iulie 2011

Dezechilibru, Sinuciderea prin lehamite şi Obiectivitate de Adrian Păunescu

Dezechilibru
Adrian Păunescu

Mult lemn 
pentru gânduri
şi puţin
pentru viori .

( Într-adevăr, 1988 )

Sinuciderea prin lehamite
Adrian Păunescu

Nu-mi vine să mă ridic din pat,
Nu-mi vine să deschid uşa,
Nu-mi vine să-mi cumpăr pâine,
Nu-mi vine să respir,
E un fel de sinucidere
Prin lehamite .


( Deromânizarea României, 1998 )


Obiectivitate
Adrian Păunescu

Obiectivitatea este sacralizarea
celei mai puternice
subiectivităţi .

( Într-adevăr, 1988 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

duminică, 24 iulie 2011

Dramă, Primenindu-i şi Toate la locul lor de Adrian Păunescu

Dramă
Adrian Păunescu

Iartă-ne de drama
Ce ţi-am dat-o gata
Tata fără mama,
Mama fără tata .

( Deromânizarea Romaniei, 1998 )

 

Primenindu-i
Adrian Păunescu

Că nu mai au ţărăncile timp
de bărbaţii lor,
decât foarte târziu, când aceştia mor .

( Infracţiunea de a fi, 1996 )


Toate la locul lor
Adrian Păunescu 

Nu mi se pare imoral
Să mă aflu într-o casă frumoasă,
Înconjurată de-o grădină verde,
Cu lună la sud şi furtună la nord
După ce aflu din gura gazdei
Ce aproape e cimitirul ...

29 iunie 1988, Schitu Goleşti
( Sunt un om liber, 1989 )

Semnează al dumneavoastră, Mareşal

sâmbătă, 23 iulie 2011

Special, Rezumat şi Ultimul Prizonier de Adrian Păunescu

Special
Adrian Păunescu

Arta adevărată
îţi dă impresia 
că a fost făcută
special pentru tine .

( Deromânizarea României, 1998 ) 

 

Rezumat
Adrian Păunescu

Şi dacă
Viaţa noastră
E ca o cartelă,
Cu un număr limitat 
De impulsuri ?

( Până la capăt, 2002 )

 
Ultimul prizonier
Adrian Păunescu

Ultimul prizonier de război
s-a-ntors mirosind a ger,
dar n-a venit singur,
a venit cu ţara de ocupaţie
în care fusese prizonier 

( Meserie mizerabilă, sufletul, 2000 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 
 

vineri, 22 iulie 2011

Dihotomie, Rar şi Scenă de noapte de Adrian Păunescu

Dihotomie
Adrian Păunescu

Înaintea trupului 
care va veni,
sufletul paşte .

( Deromânizarea României, 1998 )


Rar
Adrian Păunescu

Rare momentele
în care România
să fi putut 
transforma
harta ei geografică
în harta ei istorică

( Într-adevăr, 1988 )


Scenă de noapte
Adrian Păunescu 

Dumnezeule cum se topeşte
bucata de zahăr a lunii
în ceaiul cel negru
al nopţii ce cade .

( Infracţiunea de a fi, 1996 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

joi, 21 iulie 2011

Întâlnirea de Sergiu Nicolaescu


 Orice război îngăduie îndrăzneala. Nici un război nu exclude 
                                                                               frica.
                            În dragoste este ca şi în război. Vai de cei învinşi! -  
Camil Petrescu
                                                                               

       După un articol foarte mare dedicat filmului Începutul Adevărului, trebuie să recunosc că mi-a fost teamă să încep să scriu despre Mihai Viteazul, care ar fi necesitat poate două articole, filmul fiind o capodoperă de trei ore . Vreau să schimb registrul .
     Am simţit şi nevoia să scriu despre un film artistic, unul dintre preferatele mele, Întâlnirea .
     Vreau să amintesc şi de cartea Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională de Cristian Luis Vasilescu, din care voi cita mai târziu în articol un pasaj .



 Film semnat Nicolaescu 

Deşi are asemănarea omului, Sergiu Nicolaescu este un geniu dumnezeiesc . Puterea acestei extraordinare fiinţe este nemărginită şi este parcă din ce mai mare, în continuă creştere . Dacă Sergiu Nicolaescu nu ar fi perfecţionist, ar fi perfect . Poate nu perfect ca om, dar ca regizor el a dovedit prin fiecare film şi rol că este inconfundafil, inimitabil şi chiar perfect, cel puţin, pentru mine !
Este cel mai iubit, bun, important şi cunoscut regizor şi actor de film român dar, pentru mine, el rămâne adevăratul geniu al filmului mondial şi o pagină a moralităţii şi a eului meu . Fără Sergiu Nicolaescu, nu aş fi fost ce sunt acum . Omul Sergiu Nicolaescu m-a învăţat multe, de la mândrie şi putere, la eleganţă şi tenacitate, dar filmele semnate Nicolaescu m-au învăţat toate acestea cu un dublu de forţă din partea fiecărui actor şi personajului său .

 În general . Contextul  


Lui Sergiu Nicolaescu i-au ieşit toate filmele artistice şi de dragoste . Poate că Întâlnirea este cea mai frumoasă dovadă . 
Proiectul filmului debutează în 1971 . 50 de ani împlinea Partidul Comunist şi această glorioasă aniversare trebuia sărbătorită prin toate domeniile artistice, inclusiv film . Sergiu Nicolaescu nu s-a pretat vreodată la propagandă, mai ales cea comunistă .
Schiţa scenariului propus excludea universul artistic al regizorului şi al personajelor . Trebuia să se bazeze pe lupta comuniştilor în ilegalitate, ceea ce în filmul de faţă este un element de formă .
Scenariul este semnat de un mare scriitor, Bujor Nedelcovici, obişnuit al cenzurii comuniste . 
Filmul este o extraordinară poveste de dragoste ce se încheagă în imediata vecinătate cronologică a perioadei de cotitură a Războiului ( 23 august ), în preajma Anului Nou 1944, în plină frumuseţe melancolică a Deltei Dunării .
Scene pline se suspans vă vor captiva în întâlnirea cu geniul .



 Tabloul istoric  



Mulţumesc enciclopediaromaniei.ro

 Schimbarea cursului Războiului

 După Odessa a urmat bătălia din peninsula Crimeea. Aspra iarnă rusească a fost în avantajul sovieticilor, obişnuiţi cu o asemenea climă, reuşind să reziste până în primăvara anului 1942. La 4 iulie 1942, după 8 luni de asediu ale trupelor germano-române, Sevastopolul, singurul bastion de apărare sovietic din peninsula Crimeea este ocupat. În vara anului 1942 a fost pornită ofensiva spre Stalingrad, la care au participat din partea României Armata a III-a şi a IV-a. De asemenea, 7 divizii româneşti s-au angajat în confruntările din Caucaz. În noiembrie 1942 a fost atacată linia exterioară de apărare a Stalingradului. Trupele sovietice au reuşit să respingă ofensiva, iar armata română a fost decimată în bătăliile de la cotul Donului şi din stepa Calmucă. Suferind pierderi de aproximativ 100.000 de morţi şi dispăruţi (80% din totalul efectivelor angajate în luptă), trupele române au fost nevoite să se retragă.

 Antonescu a folosit mijloace de propagandă pentru a induce opiniei publice ideea că regele este de acord cu continuarea războiului. La sfârşitul lunii iulie 1942, Mihai a făcut o nouă vizită pe front în Crimeea, unde armata română suferise grele pierderi, fiind însoţit permanent de înalte oficialităţi hitleriste [26]. Treptat, Mihai a început să se delimiteze faţă de poziţiile lui Antonescu. Un exemplu în acest sens este discursul rostit la radio cu prilejul Anului Nou 1943: „Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, căruia istoria i-a hărăzit până acum atâtea suferinţe, întretăiate doar de rare luminişuri de dreptate, este ca sfârşitul frământărilor sângeroase care sfâşie omenirea să-i aducă consfinţirea definitivă a drepturilor sale nepieritoare”. Din acest moment relaţiile dintre cei doi au început să se răcească considerabil. Din iarna 1942/1943 războiul a luat o întorsătură neaşteptată. Trupele germane au fost surpinse de iarna siberiană în retragere de pe frontul de Stalingrad. Astfel, armata germană era decimată, iar costurile ridicate ale campaniei duse de Hitler în URSS au întors războiul în favoarea Aliaţilor. În acest context, liderii democratici au intensificat acţiunile de protest, precum şi contactele externe în vederea negocierii condiţiilor pentru ieşirea României din război. Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, şi Dinu Brătianu, preşedintele PNL, trimiteau memorii mareşalului prin care cereau scoaterea ţării din război şi restabilirea drepturilor şi libertăţilor democratice. Cei doi s-au adresat regelui Mihai, în speranţa că îl vor putea atrage de partea lor împotriva regimului antidemocratic. La 22 august 1943, ei s-au adresat pentru prima dată regelui, exprimându-şi intenţiile şi motivând că nu s-au adresat Majestăţii Sale până acum deoarece „nu socoteam că e bine ca în timp de război Coroana să fie amestecată sub nici o formă în discuţiile de ordin politic”



Deşi lucrurile erau dramatice pentru Axă, adevărata lovitură de teatru avea sa vină mai târziu .
Trupe germane sunt în toată ţara .  

Pe scurt 


Într-un oraş aflat în plin bombardament, un tânăr comunist primeşte greaua misiune de a se asigura de buna trecere a trei şalupe cu arme, în dreptul canalului Sf. Gheorghe, în urma unei diversiuni : explodarea cargoului german Linz, de unde provin armele destinate Crimeei, alături de un tovarăş necunoscut . I se înmânează harta posturilor din zonă, cu parola Pescăruşul alb . Califarul negru . Este redus imediat la tăcere de agenţii Siguranţei şi harta este descoperită . De aici, întreaga situaţie se complică şi intră în scenă o extraordinară poveste de viaţă şi dragoste .

 

 În peisajul melancolic al tristei Delte, un străin fuge de lume, intrând în grupul de pescari . Îşi face însă un duşman în Ifrim, un pescar beţiv . În urma unui denunţ, străinul singuratic este adus la postul local de jandarmi.. El este anchetat de un colonel nou venit în sat, Filip . Atenţia pe care colonelul o arată faţă de cel mai mic detaliu sau fapt atrage atenţia jandarmilor şi sătenilor

Neputând să îşi dovedească identitatea, actele sale fiind furate, străinul este arestat şi colonelul pune să se ia legătura cu Bucureştiul . Acesta confirmă identitatea străinului : locotentent Andrei Grigoriu, sculptor, ofiţer în rezervă în urma unei răni de pe front şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul . Colonelul, înştiinţat de informaţii, îl presează şi mai mult pe Grigoriu, care, în cele din urmă, cedează sub obsedanta întrebare Cine sunteţi şi ce căutaţi aici ? şi îşi descoperă cicatriciile de pe piept, într-o scenă de maximă tensiune .

 

Între timp, pescarii îl găsesc pe Ifrim vinovat de absenţa lui Andrei de la cherhana şi îl pedepsesc după legile oamenilor Deltei, la strivirea unei mâini, atunci când un pescăruş va ţipa deasupra lui, pentru trădare ( Aici legea noi o facem şi noi o împlinim, altfel n-am putea trăi aici ) . Andrei ajunge la timp şi, cu degetele în sânge, Ifrim scapă, dar datorită şi vechiului prieten al sculptorului, Petre, căruia Andrei i-a salvat viaţa .

 

 Întoarcerea acasă ne dezvăluie o scenă cumplită, care va fi explicată mai târziu de Andrei . Către acesta este îndreptată o armă de către fetiţa lui Petre ( la care stă în chirie ) şi joaca fetiţei este curmată de frica lui Andrei, care rămâne nemişcat .

 

 Acum intră în scenă al treilea personaj misterios, Ioana Dumbravă, care va spori suspansul şi taina misiunii din Deltă .


 Andrei se află la micul doc, unde o tânără abia sosită îi cere să o ajute să treacă de controlul jandarmilor, pretinzând că este logodnica lui . Bineînţeles că Filip, neîncrezător, devine umbra lor.
Pe drumul spre casă, Ioana pune tot felul de întrebări, asemănătoare cu cele ale colonelului .
Ajunşi acasă, cei doi stabilesc să păstreze pentru un timp înţelegerea şi Andrei pleacă la coliba lui de pe plajă,
Dusă după apă, Ioana se întâlneşte cu Filip, care se oferă să îi fie călăuză până acolo . Amândoi îşi pun o serie de întrebări şi intră reciproc la bănuieli .
În singurătatea colibei, în amarul frigului melancolic, la lumina focului, o poveste de dragoste răsare din sufletele celor doi, a cărei viaţă va fi curmată curând .
Un element de mare curaj îl reprezintă găsirea cadavrului unui cal,  pe când Andrei şi Ioana tăiau stuf . Acest cadavru este legat de o legendă locală, potrivit căreia un armăsar superb a apărut de nicăieri în acele locuri . El alerga singur peste tot . Când nişte oameni au vrut să îl prindă, acesta a fugit şi nu s-a mai întors . Este foarte clară această povaţă a evenimentelor, care trimite direct la cuvâtul Libertate, căreia Ioana îi dă o altă conotaţie : de aici nu se poate fugi, ceea ce avea să se confirme .
Mai târziu, colonelul îi invită să petreacă sărbătoarea Crăciunului în sat, la cârciumă . Aici, într-o atmosferă de bucurie generală, în care oamenii uită de grelele războiului, aflăm că Filip este, de fapt, poliţst, mutat pe motive disciplinare .

 

Filip şi Ioana încep să joace fai ( şeptică ) şi cea din urmă propune ca miză o zi din viaţă ( o zi valorează uneori mai mult decât un an şi chiar mai mult decât o viaţă ). Aflăm şi latura umană a colonelului, filosofia lui  ( care este bineînţeles şi a regizorului ) : Sunt născut în zodia berbecului şi sunt obişnuit să merg mereu înainte . Nu mă gândesc la că pierd, ci la faptul că trebuie să lupt ca să câştig .
În acest timp, Andrei este ameninţat afară de Ifrim cu o sticlă spartă . Andrei nu opune nicio rezistenţă . Beţivul este la timp oprit de Filip şi sculptorul o duce pe Ioana la colibă . Aici, femeia îi reproşează lui Andrei egoismul de care dă dovadă în fuga lui de lume, în încercarea de a se ascunde de tot şi toţi .
După aceste evenimente, la o cazemată, Ioana şi Filip plănuiesc încă un joc de cărţi în noaptea de Revelion . Ea se duce la cherhana, unde are loc un dialog antologic pentru filmul românesc, unic, unde înţelegem adevărata natură a lui Andrei : un om traumatizat de un război al morţii, fizic şi mai ales psihic, care duce oroarea sângelui vărsat în suflet .

 

Urmează revanşa la cărţi, pe care Filip o obţine . Înainte să plece, el istoriseşte o poveste stranie a unei mătuşi  : se făcea odată că un împărat nu putea avea vreun necaz . Trist, acesta şi-a aruncat cel mai scump inel în mare . Peste câteva zile, un pescar cere audienţă la împărat şi îi spune că a găsit inelul cu stema ţării în burta unui peşte pe care l-a prins . Împăratul a bănuit că i se va întâmpla o nenorocire şi a murit . Peste câteva zile acea mătuşă a murit şi ea .
 Am povestit o oră din film . Deznodământul se află în ultima jumătate de oră pe care vă las să o vedeţi .
Finalul este unul tragic, pe o muzică sfâşietoare . Este, împreună cu cel din Orient Express şi Osânda, cel mai frumos sfârşit de film .



Distribuţia filmului


Filmul este cea mai glorioasă colaborare a lui Ovidiu Iuliu Moldovan cu Sergiu Nicolaescu, cu care a lucrat şi pentru Cucerirea Angliei, Viraj Periculos şi Duelul . 
Distribuţia este dintre cele mai izbutite . Personajele sunt construite de un condei minunat, extraordinar de reuşite . Drama psihologică a personajului Andrei ( dar şi misterele intenţilor lui Filip şi ale Ioanei ) este atât de accentuată de evenimente, încât nimeni nu poate să prevadă finalitatea tragică a vieţilor celor trei .

Andrei Grigoriu - Ovidiu Iuliu Moldovan : interpretare de neuitat a marelui actor, despre care pot spune că a fost rolul vieţii sale, confirmând încă o dată calităţile sale de mare tragedian, captiv unui univers eminescian .




Ioana Dumbravă - Ioana Pavelescu : personaj încărcat de feminitate şi mister, construit exemplar de marea actriţă, fiind împreună cu cel din Osânda, cel mai izbutit din toată cariera .


Colonelul Filip - Sergiu Nicolaescu : regizorul interpretează un rol antipatic pentru restul personajelor , învăluit în mister şi romantism, din care marele actor face un adevărat regal . Personajul este poate cel mai romantic al regizorului, alături de Andrei Morudzi din Orient Express ( - Cât valorează complimentele unui poliţist ? - Cât încercarea unui pescăruş de a zbura până la Soare )

 

 

Petre - Vladimir Găitan



Ifrim - Vasile Popa


Un pescar - Colea Răutu

 

Şeful de post - Corneliu Gârbea şi
Ilie - Mihai Mălaimare

 

Un comunist - Alexandru Dobrescu

 

Scăruş - Virgil Flonda
şi alţii, printre care pescarii, interpretaţi de cascadori






Din cartea domnului Cristian Luis Vasilescu, Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională


Filmul merită apreciat nu pentru tematică - lupta în ilegalitate a comuniştilor din România -, demult depăşită, ci pentru modul de conduită ireproşabilă al personajelor principale, care acţionează previzibil în situaţii imprevizibile, mod ce îşi pune amprenta asupra relaţiilor dintre ele . " Primează îndeplinirea datoriei, a fiecăruia în felul său " [ revista Cinema, 1972 ], declara regizorul, cu mult înaintea premierei, când filmul se afla în fază de proiect .


Întâlnirea este, alături de filmul lui Andrei Blaier, Pădurea Nebună (1971), şi de cel al lui Henry Colpi, Codin (1962), printre singurele pelicule româneşti ce pun în lumină viaţa aspra a localnicilor din zona Deltei Dunării, cu obiceiurile şi legile ei nescrise .

 

Epilog 

Sergiu Nicolaescu a reuşit tot ce şi-a propus . Întâlnirea este o capodoperă a filmului artistic românesc . Deşi mai necunoscută ca alte filme desăvârşite ca Osânda, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ciuleandra sau Orient Express, îşi merită un loc însemnat în opera lui Sergiu Nicolaescu şi rămâne un film de referinţă pentru cinematografia europeană ( chiar universală ) .
Filmul pare o piesă de teatru, are poezia lui străină parcă de lumea asta .
Ovidiu Iuliu Moldovan impresionează prin incomensurabilul său geniu şi îmi lasă o grea părere de rău că nu s-a întâlnit cu Sergiu Nicolaescu în alte asemenea filme .
Suspans, război, iarnă, moarte şi dragoste . Plecăciune şi aplauze, maestre !





Semnează al dumneavoastră, Mareşal