marți, 5 iulie 2011

Începutul Adevărului - Oglinda de Sergiu Nicolaescu


               Vroiam să mă conving că suntem liberi - Sergiu Nicolaescu 
           
              Am promis la topul Maestrului Sergiu Nicolaescu că voi analiza fiecare film de-al său . Începem cu cel mai controversat film istoric şi politic românesc, Oglinda - Începutul Adevărului . Acest articol este profund subiectiv şi sigur voi găsi opozanţi . Recomand cartea recent apărută la Editura Universitară Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională de Cristian Luis Vasilescu .



      Film semnat Nicolaescu 

Regizorul Sergiu Nicolaescu este mai ambiţios decânt oricând în întreaga carieră - Tudor Caranfil, Libertatea, 19 februarie 1994 
  
        Deşi are asemănarea omului, Sergiu Nicolaescu este un geniu dumnezeiesc . Puterea acestei extraordinare fiinţe este nemărginită şi este parcă din ce mai mare, în continuă creştere . Dacă Sergiu Nicolaescu nu ar fi perfecţionist, ar fi perfect . Poate nu perfect ca om, dar ca regizor el a dovedit prin fiecare film şi rol că este inconfundafil, inimitabil şi chiar perfect, cel puţin, pentru mine !
Este cel mai iubit, bun, important şi cunoscut regizor şi actor de film român dar, pentru mine, el rămâne adevăratul geniu al filmului mondial şi o pagină a moralităţii şi a eului meu . Fără Sergiu Nicolaescu, nu aş fi fost ce sunt acum . Omul Sergiu Nicolaescu m-a învăţat multe, de la mândrie şi putere, la eleganţă şi tenacitate, dar filmele semnate Nicolaescu m-au învăţat toate acestea cu un dublu de forţă din partea fiecărui actor şi personajului său .

               În general . Contextul 


Filmul prezintă momente cruciale ale existenţei României : trădarea de la 23 august, execuţia Mareşalului Antonescu şi abdicarea regelui Mihai I . După cum spune şi titlul mare, Începutul Adevărului, asta face filmul : redă românilor adevărul ascuns în beciul comunist timp de 45 de ani ( de la momentul 1989 ) . Şi o face exemplar .
      Multe nu se ştiau la începutul anilot '90 . Se scoteau cărţi în prostie . Puţine spuneau adevărul . Cele care
o făceau cel mai clar şi bine erau cele ale profesorului Gheorghe Buzatu şi profesorului Iosif Constantin Drăgan, doi mari patrioţi . Şi lumea citea . Dar era nevoie de mai mult . Oamenii erau prostiţi după 45 de ani  de comunism ( pentru că eu cred că atunci, pe 23 august 1944, a venit condamnare României la jugul bolşevic ) . Adevărul trebuia să se propage prin toate mijloacele . Sergiu Nicolaescu a trecut prin toată istoria României şi Ion Antonescu nu trebuia sărit din acest maraton de cultură . Împreună cu marele scriitor şi om coborât din Renaştere, Ioan Grigorescu, Sergiu Nicolaescu scrie un scenariu care atingea fiecare eveniment important din acea perioadă tulbure . La fel ca şi Mihai Viteazul, Noi, cei din linia întâi, Oglinda are două părţi / serii : Trădarea şi Procesul .


 
 Tabloul istoric 



 Ar fi greu să detaliez fiecare întâmplare, aşa că voi continua cu trei pasaje din articolul neutru şi decent ( spe deosebire de wikipedia ), pe care enciclopediaromaniei.ro i-l dedică Mareşalului :

Actul de la 23 august 1944 

La 20 august 1944, armata sovietică a declanşat ofensiva la vest de Prut împotriva Armatei a IV-a române, şi la sud de Tiraspol, la joncţiunea dintre Armata a VI-a germană şi Armata a III-a română. Moralul slab al soldaţilor a făcut ca în două zile, Armata Roşie să ocupe Basarabia şi Moldova, zdrobind Grupul de armate „Ucraina de Sud”. Din acel moment, sovieticii aveau deschis drumul către Muntenia şi accesul către câmpurile petrolifere de la Ploieşti. Armata română s-a retras pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila pentru a opri ofensiva Armatei Roşii. România se apropia de catastrofă. În noaptea de 21 august 1944 a avut loc o nouă reuniune secretă la Palatul Regal, cu acest prilej fiind confirmată data de 26 august 1944 pentru răsturnarea lui Antonescu, dar nu a fost exclusă posibilitatea devansării acestei acţiuni, optându-se pentru 24 august. 
     
În urma unor tratative purtate la Stockholm, mareşalul obţinuse promisiunea creării unei zone neutre şi a unui termen de 15 zile pentru retragerea armatei germane. Tot în seara de 22 august 1944, Antonescu a sosit la Bucureşti de pe front şi a avut o discuţie cu Ion Mihalache. A doua zi dimineaţa, a prezidat o şedinţă de cabinet, în cursul căreia a anunţat că după amiaza va pleca din nou front. Telegrama prin care URSS accepta condiţiile de armistiţiu a sosit la Ministerul de Externe în aceeaşi dimineaţă, dar a fost reţinută de Grigore Niculescu-Buzeşti şi a arătat-o lui Maniu. La rândul său, acesta l-a informat pe rege despre conţinutul telegramei. Maniu a insistat să se mai facă un nou demers pe lângă mareşal pentru a i se cere în mod imperativ ca el să încheie armistiţiul, precizându-i că opoziţia îl va sprijini în acest sens. Într-o întrevedere de la Snagov, Gheorghe Brătianu i-a cerut lui Antonescu să încheie armistiţiul, dar acesta a cerut să i se prezinte garanţii în scris. Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu au refuzat acest lucru. La ora 10:30, Antonescu l-a însărcinat pe şeful cabinetului său militar să ceară o audienţă la rege pentru orele 16:00. Mihai Antonescu, vicepreşedintele Consiliui de miniştri, a cerut şi el o audienţă personală pentru orele 15:30. Întrucât nu ştiau motivul pentru care mareşalul ceruse audienţă, Mihai împreună cu generalul Aurel Aldea, generalul Constantin Sănătescu, Grigore Niculescu-Buzeşti, Ioan Mocsony-Stârcea şi Mircea Ioaniţiu au discutat atitudinea ce trebuia adoptată. S-a hotărât devansarea trecerii la arestarea lui Antonescu, în cazul în care nu ar accepta să încheie armistiţiul .
Mareşalul Ion Antonescu
Regele Mihai I


Mihai Antonescu a sosit la Palat la ora stabilită şi i-a expus regelui dorinţa de a amâna încheierea armistiţiului, informându-l despre demersurile diplomatice întreprinse pe cont propriu, care ar putea aduce României condiţii mai avantajoase. Suveranul nu a dat nici un răspuns dar i-a cerut să rămână şi la audienţa acordată mareşalului. Ion Antonescu a sosit la orele 16:05, fiind întâmpinat de colonelul Emilian Ionescu, care l-a direcţionat spre salonul galben de la parterul Casei Noi. La întâlnire au participat: regele Mihai, Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi generalul Constantin Sănătescu. Regele a luat cuvântul: „Am auzit că ruşii au spart frontul. Aş dori să ştiu ce măsuri intenţionaţi să luaţi”. Antonescu a recunoscut că ruşii înaintează, dar că această înaintare fusese prevăzută şi va oprită la timpul şi locul oportun. Regele a intervenit: „Situaţia este critică. Nu avem timp de pierdut şi cred că trebuie să cereţi armistiţiul imediat”. „Voi cere armistiţiul numai cu anumite condiţii. Să mi se garanteze că nu voi pierde Basarabia şi Transilvania” a răspuns mareşalul. Mihai protestează, declarând că „nu putem începe să ne tocmim la această oră târzie şi situaţia în care ne aflăm”. Intervenţiile şi comentariile regelui îi creau lui Antonescu o vizibilă stare de nervozitate. El a continuat: „Dacă nu mi se dau garanţii, voi continua lupta. Voi retrage armata până la Carpaţi şi cu ajutorul germanilor voi organiza o fortăreaţă de rezistenţă pe care ruşii nu o vor lua niciodată”. Mihai replică din nou: „Ceea ce înseamnă că întreaga ţară va fi ruinată. Propunerile dumneavoastră nu au sens şi nu le pot accepta. Trebuie să cereţi armistiţiul”! Derutat pentru câteva secunde de această expresie de autoritate, Antonescu a declarat: „Niciodată!! Cum o să las ţara pe mâinile unui copil”!! Atunci, Mihai a ieşit din cameră spunând că se duce să bea un pahar cu apă. După o ultimă consultare cu sfătuitorii de la palat, regele a revenit în salon: „Am ascultat expunerea dumneavostră asupra situaţiei. Nu sunt de acord cu propunerile. Consider situaţia extrem de gravă, deoarece pune în pericol existenţa ţării şi a neamului românesc. Din această cauză vă demit din funcţia de conducător al statului”! După ce a rostit aceste cuvinte, Mihai a părăsit salonul. Imediat a intrat în salon echipa de militari care avea misiunea de a-l aresta pe mareşal. Surprins şi enervat, Antonescu duce mâna la buzunar, probabil pentru a-şi scoate batista, însă plutonierul Dumitru Rusu îl prinde de coate, imobilizându-l, crezând că vrea să scoată pistolul. Indignat, mareşalul se uită la Sănătescu: „Cum îndrăzneşte un plutonier să pună mâna pe conducătorul statului”? Din obişnuiţa lui de general, Sănătescu ordonă: „Plutonier, ia mâna de pe domnul mareşal”! Promt intervine Emilian Ionescu: „Executarea”!!, înţelegându-se ordinul de arestare a celor doi Antonescu. Pe hol, mareşalul Antonescu a observat câţiva dintre sfetncii regelui: „Mâine veţi fi spânzuraţi cu toţii în piaţa palatului! Nenorociţilor. Nu vă daţi seama ce faceţi? Distrugeţi ţara şi o daţi pe mâna comuniştilor!! " Cei doi au fost duşi în camera blindată de la etajul I a Palatului Regal.

Spre seară, este emis decretul regal prin care Constantin Sănătescu este numit preşedinte al Consiliului de miniştri. În noul guvern, fiecare partid din BND avea câte un reprezentant. Sesizat de cele întâmplate, Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei, s-a prezentat la Palat pentru a cere explicaţii privind soarta lui Antonescu. Mihai i-a confirmat că mareşalul a fost arestat şi a afirmat că „voinţa întregii ţări este aceea de a ieşi din războiul împotriva Naţiunilor Unite”. După plecarea lui Killinger, a sosit Emil Bodnăraş cu o echipă care să-i transporte pe cei arestaţi într-o casă conspirativă a comuniştilor. Regele a fost de acord, cerând doar să nu fie împuşcaţi. Începând cu orele 22:12 s-a transmis la radio proclamaţia regelui Mihai către ţară:
„Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la catastrofa totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. [...]
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul erei noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
De curajul cu care ne vom apăra cu armele în mână independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a hotărî singuri soarta depinde viitorul ţării noastre. Cu deplină încredere în viitorul neamului românesc, să păşim hotărâţi pe drumul înfăptuirii României de mâine, a unei Românii libere, puternice şi fericite” .

La miezul nopţii, Hitler a dat ordin armatei germane din România „de a suprima puciul, a-l captura pe rege şi camarila de la palat şi a constitui un guvern filogerman în caz că mareşalul Antonescu nu ar mai fi disponibil”. În aceeaşi noapte, Mihai a fost dus la Dobriţa, judeţul Gorj. În zorii zilei a fost executat un masiv bombardament asupra Capitalei, distrugând numeroase clădiri şi avariind grav Palatul Regal situat pe Calea Victoriei. După lupte grele, pe 26 august, armata română a reuşit să respingă atacul, după care a continuat acţiunea de alungare a hitleriştilor de pe teritoriul naţional. Pe 31 august, au fost repuse în vigoare 37 de articole din cele 138 ale Constituţiei din 1923. După arestarea sa, Ion Antonescu a fost predat sovieticilor. A fost deţinut timp de aproape doi ani în URSS.



Acapararea puterii de către comunişti 

Conform planului stabilit, regele Mihai a revenit la Bucureşti pe 10 septembrie 1944. Trei zile mai târziu, guvernul numit la 23 august a depus jurământul în faţa suveranului. Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistiţiul cu Naţiunile Unite, care stabilea noul statut internaţional al ţării noastre: ieşirea din războiul antisovietic şi angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniţei româno-sovietice din 28 iunie 1940. Însuşi Maniu a observat că textul acestuia nu corespunde condiţiilor negociate la Cairo şi nici măcar zona neutră promisă de Molotov lui Antonescu nu mai exista. Astfel, România devenea o ţară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA şi Marea Britanie girau această realitate. La 9 octombrie, s-a realizat „acordul de procentaj” între Stalin şi Churchill, potrivit căruia România intra în sfera de influenţă sovietică în proporţie de 90%. În perioada următoare, efortul principal a fost îndreptat spre eliberarea nord-vestului Transilvaniei, în timp ce tancurile sovietice pătrundeau în Bucureşti.

 


Pe plan intern, coaliţia politică formată în jurul Partidului Comunist a acţionat prin manifestări în stradă pentru acapararea puterii. În plină criză politică, în ziua de 26 februarie 1945 a sosit la Bucureşti A. I. Vâşinki, adjunctul ministrului de Externe al URSS, Viaceslav Molotov. Într-o audienţă la regele Mihai, Vâşinski i-a impus şefului de stat român demiterea imediată a generalului Rădescu, care era acuzat ca fiind „reacţionar” şi „fascist”, criticând partidele istorice şi pe Iuliu Maniu. Speranţele ministrului român de Externe, Constantin Vişoianu, în sprijinul Statelor Unite şi al Marii Britanii s-au dovedit iluzorii. Vâşinski a exercitat puternice presiuni asupra regelui, adoptând o atitudine agresivă, izbind cu pumnul în masă, trântind uşa şi declarând: „Ialta sunt eu”! . Pe 2 martie, Mihai l-a însărcinat pe Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor, să alcătuiască lista noului guvern. În audienţele de la Palat, Maniu şi Brătianu s-au opus categoric, afirmând că aducerea la putere a acestui guvern „ar echivala cu o condamnare la moarte a democraţiei în România”. În cele din urmă, regele a cedat, iar la 6 martie 1945 a acceptat lista prezentată de Petru Groza. Deşi, din cele 18 portofolii ministeriale, PCR avea doar 5 portofolii, în realitate, comuniştii erau cei care îl conduceau, deoarece fusese dictat de la Moscova.


Dr. Petru Groza

Pe plan internaţional, pe 9 mai 1945 s-a încheiat Al Doilea Război Mondial în Europa, iar la Conferinţa de la Potsdam (17 iulie - 21 august) puterile occidentale au dat mână liberă Uniunii Sovietice de a acţiona în România. SUA şi Marea Britanie au declarat că nu vor încheia pacea decât cu un guvern pe deplin recunoscut de democraţiile occidentale. Groza a refuzat să demisioneze, iar regele Mihai a instituit greva regală în semn de protest şi nu a mai acceptat să contrasemneze actele guvernului. La Conferinţa din decembrie 1945, s-a decis ca situaţia să fie rezolvată prin numirea a câte un membru PNL şi PNŢ în guvern, după care să se organizeze alegeri libere şi să se asigure libertatea „presei, a cuvântului, a religiei şi a asociaţiei”. În fond, hotărârile de la Moscova au reprezentat victoria punctului de vedere sovietic, guvernul Petru Groza fiind recunoscut de SUA şi Marea Britanie la 5 februarie 1946. 


Procesul de condamnare la moarte. Execuţia 

În plină campanie electorală, în mai 1946, a avut loc şi procesul lui Ion Antonescu. El a fost judecat de Tribunalul Poporului, înfiinţat împreună cu Comisia Aliată de Control pentru a ancheta prezumtivii criminali de război, conform art. 14 din Pactul de Armistiţiu cu România. Sentinţa a fost rostită la 17 mai 1946. Ion Antonescu a fost condamnat la moarte pentru crime de război. Deşi a cerut să fie executat de militari şi nu de gardienii închisorii, el a fost refuzat. Sentinţa a fost executată pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la penitenciarul din Jilava. Alături de Ion Antonescu, fost „conducător al statului” au mai fost executaţi Mihai Antonescu fost vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine, Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnisitriei, şi Constantin Z. Vasiliu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Interne. Înainte de tragere, Antonescu a ridicat mâna dreaptă în semn de salut. A mai fost împuşcat cu revolverul de două ori în cap şi în piept, după care s-au mai tras trei focuri cu puşca. Medicul legist a constatat decesul la orele 18:15. 


 Ar trebui să ştiţi măcar atât înainte să vedeţi filmul . În general, filmul se desfăşoară după datele de mai sus, dar nişte precizări sunt de nevoie .

 Pe scurt 

   - despre filmul prolog Ziua Z,
 
     Filmul realizat înainte de Revoluţie de Sergiu Nicolaescu este o evocare a evenimentelor de la 23 august 1944 ( mare parte din prima serie a filmului de faţă ) . Pentru scenariu a fost cooptat în echipă, alături de regizor, şi regretatul scriitor Ioan Grigorescu . Acesta din urmă fiind un expert în reportaje, scenariul nu avea cum să iasă altfel . Critica a numit filmul şi reportajul unei zile istorice, memorabile .
    Pelicula surprinde foarte bine divergenţa Gerstenberg-Friessner . Element de excepţie în filmul românesc îl constituie apariţia marelui Ştefan Iordache în rolul antologic Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii . Împreună cu alte elemente precizate mai jos, acestea apar şi în filmul Oglinda .


       
       Filmul Începutul Adevărului - Oglinda foloseşte secvenţe din filmele :
  •  Noi, cei din linia întâi - luptele pentru Budapesta

  • Ultimul Cartuş - grevele care au fost pretextul impunerii lui Groza ca prim-ministru 

  • Cu mâinile curate - elemente ale vieţii cotidiene ( restaurante, promenade, etc ) şi cel mai consistent din : 
  •  Ziua Z - secvenţele cu Eugen Cristescu ( Ştefan Iordache ), discuţiile Clodius-Hansen ţi Clodius-Gerstenberg, secvenţele de la Comandamentul Grupului de Armate Ucraina de Sud, luptele politico-militare Friessner-Hansen vs. Killinger-Gerstenberg, luptele pentru Bucureşti ce succed evenimentele de la 23 august : bombardamentele germane şi lupta românilor, sinuciderea lui Manfred von Killinger 

  •  material de arhivă : intrarea ruşilor în Bucureşti, bombardamentele germane asupra capitalei şi cel mai important, execuţia Mareşalului, împreună cu Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu şi generalul Vasiliu . Cu cea din urmă începe filmul . 
  • şi, foarte important, muzica excepţională, semnată de Bert Grund, pentru Ultima noapte de dragoste  

  

     Pe lângă tragismul soartei Mareşalului şi ţării, filmul prezintă şi relaxarea high-class-ului bucureştean şi elemente ale vieţi cotidiene . Mare parte din societate spera că nemţii îi vor bate pe ruşi şi anglo-americanii pe nemţi .
      Filmul debutează în ziua de 22 august : ultima înâlnire a complotiştilor de la palat, vizita Maresalului pe front, discuţiile cu generalul Friessner, întoarcerea de pe front .
     Apoi, blestemata zi de 23, nucleul primei părţi : consiliul de miniştri, vizitele lui Gheorghe Brătianu, trădarea ( doar confruntarea Antonescu-Mihai, fără arestarea ofiţerilor de rang înalt şi opunerea lor, ca Mircea Elefterescu sau Romeo Zaharia ), informarea Ambasadei Reich-ului, mutarea Mareşalului la vila conspirativă şi fuga regelui din capitală . Urmează lupta armatei germane pentru restabilirea ordinii, intrarea armatei roşii în Bucureşti şi sinuciderea lui Manfred von Killinger, cu care se încheie prima parte .
        Partea a doua cuprinde : impunerea de către Vîşinsky a lui Petru Groza ca prim-ministru, decorarea lui Mihai de către ruşi cu ordinul Pobeda ( Victoria ), constituirea Tribunalului Poporului, începerea procesului lotului Antonescu şi a seriei de amintiri pe care Mareşalul o are în timpul discuţiei cu Voitinovici, relatarea întâlnirilor cu Hitler ( cinematografic, trei dintre ele ) . Momentul culminant este, evident, execuţia Mareşalului . Filmul se termină cu abdicarea regelui, moartea lui Maniu şi a istoricului Brătianu şi execuţia lui Pătrăşcanu, de către Pantiuşa Bodnarenko, lacheul lui Dej .
      Sunt momente principale . Cum am mai spus, la începutul anilor '90, era o furtună de informaţii contradictorii, dar şi un mister total asupra altora . Deşi ar fi fost interesant să vedem cinematografic şi o parte din perioada de detenţie a lotului în U.R.S.S., două mari motive cred că sunt în favoarea omiterii acesteia : filmul este unul mare ( de peste două ore jumătate ) şi, probabil, nu se cunoşteau multe detalii la acea vreme . Desigur, din cauza timpului, momente ca trădarea de la 23 august sau ultimele cuvinte ale Mareşalului au fost scurtate, la fel şi minutele care urmează execuţiei . Mareşalul supravieţuieşte, în realitate, opt minute după primul foc .



        Sunt şi nişte greşeli minore . Complotistului care preia Externele, Grigore Niculescu-Buzeşti, i se spune de către rege Mircea . Probabil că este, totuşi, un exemplu, adăugat deliberat, pentru a exemplifica graba şi, eventual, necunoştinţa prea tânărului rege .
     În pasajul de arhivă de la început, cei patru vin la locul de execuţie, în frunte cu Mareşalul, din partea stângă a ecranului . În film, cei patru vin din dreapta, ultimul fiind Ion Siminie, pentru a păstra ordinea . Când gardianul îi împuşcă, cu glonţul de verificare, putem vedea clar în spatele lui un zid . Este evident că acesta este impedimentul pentru care nu s-a păstrat formula originală .
        Filmul este fără îndoială o operă de geniu, dar şi un document-cinematografic inedit, atât pentru istorici,  cât şi pentru cinefili, fanii lui Sergiu Nicolaescu, elevi sau studenţii la Istorie sau Film .

      IMPORTANT : De curând s-a lansat, la librăria Mihail Sadoveanu,  ediţia a II-a a cărţii maestrului Nicolaescu, Viaţă, Destin şi Film, însoţită de cartea lui Cristian Luis Vasilescu, Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională ( ambele la Editura Universitară ) . În ea puteţi găsi detaliate aproape toate filmele marelui regizor, inclusiv Oglinda şi Ziua Z . Cartea conţine multe curiozităţi care m-au ajutat în elaborarea articolului, pentru care mulţumesc strădaniei autorului .

Distribuţia 

     Pe lângă evenimentele istorice, scenariul conturează şi drama personajelor implicate . Scene de o sensibilitate rară sunt interpretate excepţional de echipa de actori geniali . Personal, am fost marcat de scena execuţiei, unde este imposibil să nu ţi se furnice pielea . Am fost năucit de talentul lui Ion Siminie . S-a identificat cu Mareşalul, puţin spus . Iată distribuţia şi scurte comentarii la personajele principale ( cu menţiunea că toţi actorii au făcut personaje memorabile ) :

  • Mareşalul Ion Antonescu - Ion Siminie : actor prin excelenţă de teatru, face rolul vieţii, interpretat cu o patimă extraordinară





 
  • Mihai Antonescu - Gheorghe Dinică : nemaipomenit de bun, singurul personaj istoric interpretat


  • Iuliu Maniu - Ştefan Radof : cel mai bun rol din filmografia d-sale


  • Regele Mihai I - Adrian Vîlcu : rolul vieţii

  • Lucreţiu Pătrăşcanu - Şerban Ionescu :  actorul mare din Ion nu se dezice !


  • Eugen Cristescu - Ştefan Iordache : deşi un rol aproape insesizabil, el este construit cu măiestria carecteristică 

  • Dr. Petru Groza - Dorel Vişan : singura colaborare cu regizorul, machiavelic


  • Gheorghe Gheorghiu-Dej - Virgil Andriescu : dur şi the last man standing al filmului


  • Andrei Vîşinsky - George Constantin, împreună cu Cel mai iubit dintre pământeni şi O vară de neuitat, ultimul mare rol  

  • Johannes Friessner - Sergiu Nicolaescu  : după cum ne-a obişnuit  


  • Maria Mareşal Antonescu - Monica Ghiuţă : rol de mare sensibilitate


  • Constantin Sănătescu - Ion Lupu, primul mare rol, după Ecaterina Teodoroiu  


  • Manfred von Killinger - Vasile Boghiţă 


  • Jurgen Lederer - Adolf Hitler 


  •  Dinu Brătianu - Vladimir Găitan 


  •   Gheorghe Alexianu - Mihai Niculescu 
  •   Gheorghe Brătianu - Cornel Ciupercescu   
  • Ioan Mocsony-Stârcea - George Alexandru  
  • Emilian Ionescu - Emil Hossu 
  • Karl Clodius - Mircea Anghelescu 
  • Iorgu Ghica - Iurie Darie
  • Aurel Aldea - Liviu Crăciun
  • Regina Elena - Olga Bucătaru
  • Peter Wolf Joachim - Joachim von Ribbentrop
  • Dinu Brătianu - Vladimir Găitan
  • Alexandru Voitin(ovici) - Viorel Comănici
  • Constantin Titel Petrescu - Traian Stănescu
  • Teohari Georgescu - Petru Moraru
  • Hella - Anca Szonyi
  • Alfred Gerstenberg - Valeriu Paraschiv
  • Pantelei Bodnarenko Pantiuşa - Ion Chelaru
  • şi alţii  
Controverse 


         Pelicula a avut premiera extraordinară pe 11 februarie 1994 la Sala Palatului, urmată de o a doua, la Patria .

     Filmul respectă istoria şi a avut succes la public . Mulţi " specialişti " au fost contrariaţi că " marelui criminal " Antonescu, călăul evreilor şi ţiganilor ( pe care i-a apărat în faţa lui Hitler ) i-a fost lipită aura de erou martir, ceea ce pur şi simplu a fost şi este . De asemenea, " cum Hitler era calm ?! Era un nebun turbat ! " . Hitler avea un respect deosebit pentru Mareşal, pe care îl considera un mare lider militar şi şansa României către salvarea naţională . Filmul este just şi prezintă omul politic Hitler, cu ideile şi filosofia lui . Nu e momentul să îl descriu pe Hitler aşa cum îl văd, dar el are meritele lui incontestabile şi, negăsindu-i scuze, rămâne, spre deosebire de Stalin ( adevărata bestie a omenirii secolului al XX-lea ), De Gaulle, Churchill şi Roosevelt ( ultimii doi fiind totuşi nişte mari lideri politici ), o personalitate .
        Paler, pe care eu l-am stimat pentru mintea sa, nu pentru gândirea sa, a zis că filmul e fascist . Djuvara, pentru care nu am niciun fel de respect, a spus că e o minciună şi o mistificare .  Contemporanul evenimentelor, Corneliu Coposu ( şi consultant pentru evenimentele legate de Maniu ), s-a ridicat în capul oaselor şi a aplaudat cu putere . Fostul rege s-a ofuscat că în film fumează prea multe ţigări .
     Mulţi neaveniţi au adăugat în propaganda anti-Antonescu şi acest film . Mă rog, nu avem o Ligă a Mareşalului, după voia marelui patriot Iosif Constantin Drăgan, dar acum toţi îi plângem pe evrei şi ne distrugem istoria, afirmând că Mareşalul Antonescu a fost criminal .



 Epilog 


        Filmul este genial, sincer şi adevărat . El pune pe soclul care i se cuvenea, un mare patriot şi erou . Deşi nu este un film în care să se pună accentul pe luptele de pe front ( ca în alte filme ale maestrului ), reuşeşte să fie primul film politic liber . Totodată are şi meritul de a-l surprinde atât pe Ion Antonescu - omul, construit din extraordinara-i raţiune, dar şi din antiteza realizată faţă de celelalte personaje, cât şi pe Ion Antonescu - Conducătorul, care prin acţiuni şi vorbe memorabile ( chiar în dialogul ideologic cu Hitler ), scrie o pagină divină în Istoria Neamului Românesc . Un portet unic în cinematografia mondială .
Subliniez regia, scenariul şi distribuţia . Echipa tehnică este extraordinară, la fel şi scenografia . Este şi un extraordinar document pentru toţi cei pasionaţi de film, istorie şi Sergiu Nicolaescu . Trebuie să vedeţi acest film, pentru că undeva, cândva, un om trimis de Dumnezeu, a luptat şi a murit pentru ţara lui !



Peste cincizeci de ani, peste o sută de ani, voi fi mai puternic ca exemplu - Mareşalul Ion Antonescu

                                Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Istoria să judece - Mareşalul Ion Antonescu :



8 comentarii:

  1. Mulţumiri pentru aprecierile aduse carţii. Colonelul Romeo Zaharia nu a fost chemat la palat în ziua de 23 august şi nici nu cred că l-ar fi obligat sarcinile de serviciu în vreun fel. El făcea parte din cabinetul militar al lui Ion Antonescu (condus de col. Radu Davidescu). Suspecta prelungire a vizitei Antonestilor la palat i-a alarmat pe respectivii ofiţeri - aflaţi la Snagov - care au emis ipoteze şi posibile soluţii, dar singurul care, intempestiv, a cerut deplasare urgentă cu trupe în vederea eliberării în forţă a arestaţilor a fost doar col. Zaharia. Gestul sau e cu atât mai încărcat de bravură, mai ales că, la 1 octombrie 1941, odată cu grava rănire a generalului Ioan Dănescu, care avea să-şi piardă şi viaţa, rămâne fără un braţ. Eu, pentru a nu intra în detalii, am relatat fără să precizez conjunctura, adăugând o notă de subsol lângă numele său pentru a trimite ctitiorul la Magherescu, de la care cunoaştem amănuntul, lucru ce s-a dovedit a fi neproductiv şi eronat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vă mulţumesc şi eu pentru revizuire şi vă asigur de întregul meu respect pentru un studiu excepţional !

    RăspundețiȘtergere
  3. Studiul era necesar - si de publicat preventiv - pentru a evita o situatie ca aceea in care unui mare poet contemporan, Adrian Paunescu, in locul unui meritat omagiu postum, I s-au adus ocari tocmai pe postul national de TV, exact in momentele cand era petrecut la mormant.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aveţi mare dreptate . Ştiţi multe lucruri şi mi-ar face mare plăcere dacă am continua dialogul . Dacă doriţi să vă lăsaţi e-mailul, aş fi dornic să vă pun câteva întrebări ! Cu respect !

    RăspundețiȘtergere
  5. cristivasilescu08@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  6. Odihnească-se în pace, Sergiu Nicolaescu! Acesta din păcate a ajuns sus, lânga Mareşal. Dumnezeu să-i ierte pe amândoi!

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca stiti cum se numeste melodia de final va raman recunoscator.
    Mihai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este o doină populară interpretată de Floarea Calotă.

      Ștergere