joi, 28 iulie 2011

Duhovnicul de Adrian Păunescu

Elenei C


Duhovnicul
Adrian Păunescu 

Tu, ce ştii totul despre mine fără-a putea şi tu trăi, 
Tu, martor orb de miezul nopţii, tu, alt eu însumi în tăcere,
Duhovnic surdo-mut păstrează, oricine şi orice ţi-ar cere,
Această de pe urmă taină ce ne lovi şi ne uimi .

Auzi ? Renasc din întuneric acuzatorii şi plătiţii
Şi câinii mopşi ai judecăţii prin dosare şi mantăi,
Sfios duhovnic, dacă încă mă priveghează ochii tăi,
Pe ceilalţi duceţi-i la mare, străpungeţi-i şi risipiţi-i !

Tu vei şti totul despre mine şi imposibil ţi-e să ai
Alt drum spre mine decât pielea ca un timpan de fată mare;
Duhovnicule, este ora fantomelor dumicătoare
Şi gongurile fugii mele se-aud în burţile de cai .

Mai am ceva să-ţi spun ! Aşteaptă să vin în strâmtul defileu
Unde coteşte vârful roşu al muntelui spre Dumnezeu .

Din capitolul Duhovnicul, Fântâna Somnambulă ( 1968 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu