sâmbătă, 30 iulie 2011

Filologică de Adrian Păunescu

Doamnei limbii române, Doina G.


Filologică
Adrian Păunescu

E plină lumea de cuvinte, în curînd,
Cînd se vor trage toate silabele,
Cînd vor încetini toate tunurile 
Care au adus la suprafaţă sonorităţi,
Vom observa că nici nu mai există
Altceva decît cuvinte,
Cuvinte de toate culorile,
De toate înţelesurile,
De toate credinţele .

Agricultorii cresc dicţionare agricole,
La măcelării, la brutării, la tutungerii
Se vînd cuvinte .
Nu mai seamănă omul cu omul,
Cuvintele l-au răstignit,
Vai de drumul de la subiect la predicat,
E mai greu decît drumul pe Himalaia .

Planeta prezintă un grad înalt de uzură,
Oamenii înşişi sînt uzaţi,
Le-a expirat de mult termenul de garanţie,
Căci ce altceva să ţină loc de om
Decît cuvîntul spus de om,
Invenţia nocivă a buzelor şi-a minţii,
Cînd se termină rezervele naturale
Şi-ncepe clevetirea care li se substituie ?

În loc e pămînt arabil
Sintaxa şi anaşiza gramaticală .
Leii răgesc de durere
În pădurile foametei lor
Şi magnetofoanele bine dirijate
Le iau răgetul prin microfoane .
Şi-apoi în marile laboratoare ştiinţifice
Se face analiza fonetică 
A diverselor tipuri
De răgete de durere .

Cuvintele sînt înşelăciunea,
Prăpăd mare cuvintele
Cuvintele sînt jocul de artificii
Al mizeriei,
Tichia de mărgăritar
A chelului fudul .

E plină lumea de cuvinte .
Cuvîntul viaţă moare de cuvîntul armă,
Cuvîntul munte cade în cuvîntul mare,
Cuvîntul Ramses doarme în cuvîntul piramidă,
Cuvîntul om încape în cuvîntul pom,
Cuvîntul leu înseamnă două lucruri dintr-odată,
Cuvîntul cuvînt
Trebuie pensionat
Pensie de boală, pensie de boală,
Pensie de infirmitate 
Pentru cuvîntul cuvînt .

Cîmpul nu mai produce grîu,
Cîmpul zvpneşte uneori şi grîu .

1982, din capitolul Ultima noapte pe Atlantida, Poezii cenzurate ( 1990 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu