joi, 21 iulie 2011

Întâlnirea de Sergiu Nicolaescu


 Orice război îngăduie îndrăzneala. Nici un război nu exclude 
                                                                               frica.
                            În dragoste este ca şi în război. Vai de cei învinşi! -  
Camil Petrescu
                                                                               

       După un articol foarte mare dedicat filmului Începutul Adevărului, trebuie să recunosc că mi-a fost teamă să încep să scriu despre Mihai Viteazul, care ar fi necesitat poate două articole, filmul fiind o capodoperă de trei ore . Vreau să schimb registrul .
     Am simţit şi nevoia să scriu despre un film artistic, unul dintre preferatele mele, Întâlnirea .
     Vreau să amintesc şi de cartea Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională de Cristian Luis Vasilescu, din care voi cita mai târziu în articol un pasaj .



 Film semnat Nicolaescu 

Deşi are asemănarea omului, Sergiu Nicolaescu este un geniu dumnezeiesc . Puterea acestei extraordinare fiinţe este nemărginită şi este parcă din ce mai mare, în continuă creştere . Dacă Sergiu Nicolaescu nu ar fi perfecţionist, ar fi perfect . Poate nu perfect ca om, dar ca regizor el a dovedit prin fiecare film şi rol că este inconfundafil, inimitabil şi chiar perfect, cel puţin, pentru mine !
Este cel mai iubit, bun, important şi cunoscut regizor şi actor de film român dar, pentru mine, el rămâne adevăratul geniu al filmului mondial şi o pagină a moralităţii şi a eului meu . Fără Sergiu Nicolaescu, nu aş fi fost ce sunt acum . Omul Sergiu Nicolaescu m-a învăţat multe, de la mândrie şi putere, la eleganţă şi tenacitate, dar filmele semnate Nicolaescu m-au învăţat toate acestea cu un dublu de forţă din partea fiecărui actor şi personajului său .

 În general . Contextul  


Lui Sergiu Nicolaescu i-au ieşit toate filmele artistice şi de dragoste . Poate că Întâlnirea este cea mai frumoasă dovadă . 
Proiectul filmului debutează în 1971 . 50 de ani împlinea Partidul Comunist şi această glorioasă aniversare trebuia sărbătorită prin toate domeniile artistice, inclusiv film . Sergiu Nicolaescu nu s-a pretat vreodată la propagandă, mai ales cea comunistă .
Schiţa scenariului propus excludea universul artistic al regizorului şi al personajelor . Trebuia să se bazeze pe lupta comuniştilor în ilegalitate, ceea ce în filmul de faţă este un element de formă .
Scenariul este semnat de un mare scriitor, Bujor Nedelcovici, obişnuit al cenzurii comuniste . 
Filmul este o extraordinară poveste de dragoste ce se încheagă în imediata vecinătate cronologică a perioadei de cotitură a Războiului ( 23 august ), în preajma Anului Nou 1944, în plină frumuseţe melancolică a Deltei Dunării .
Scene pline se suspans vă vor captiva în întâlnirea cu geniul .



 Tabloul istoric  



Mulţumesc enciclopediaromaniei.ro

 Schimbarea cursului Războiului

 După Odessa a urmat bătălia din peninsula Crimeea. Aspra iarnă rusească a fost în avantajul sovieticilor, obişnuiţi cu o asemenea climă, reuşind să reziste până în primăvara anului 1942. La 4 iulie 1942, după 8 luni de asediu ale trupelor germano-române, Sevastopolul, singurul bastion de apărare sovietic din peninsula Crimeea este ocupat. În vara anului 1942 a fost pornită ofensiva spre Stalingrad, la care au participat din partea României Armata a III-a şi a IV-a. De asemenea, 7 divizii româneşti s-au angajat în confruntările din Caucaz. În noiembrie 1942 a fost atacată linia exterioară de apărare a Stalingradului. Trupele sovietice au reuşit să respingă ofensiva, iar armata română a fost decimată în bătăliile de la cotul Donului şi din stepa Calmucă. Suferind pierderi de aproximativ 100.000 de morţi şi dispăruţi (80% din totalul efectivelor angajate în luptă), trupele române au fost nevoite să se retragă.

 Antonescu a folosit mijloace de propagandă pentru a induce opiniei publice ideea că regele este de acord cu continuarea războiului. La sfârşitul lunii iulie 1942, Mihai a făcut o nouă vizită pe front în Crimeea, unde armata română suferise grele pierderi, fiind însoţit permanent de înalte oficialităţi hitleriste [26]. Treptat, Mihai a început să se delimiteze faţă de poziţiile lui Antonescu. Un exemplu în acest sens este discursul rostit la radio cu prilejul Anului Nou 1943: „Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, căruia istoria i-a hărăzit până acum atâtea suferinţe, întretăiate doar de rare luminişuri de dreptate, este ca sfârşitul frământărilor sângeroase care sfâşie omenirea să-i aducă consfinţirea definitivă a drepturilor sale nepieritoare”. Din acest moment relaţiile dintre cei doi au început să se răcească considerabil. Din iarna 1942/1943 războiul a luat o întorsătură neaşteptată. Trupele germane au fost surpinse de iarna siberiană în retragere de pe frontul de Stalingrad. Astfel, armata germană era decimată, iar costurile ridicate ale campaniei duse de Hitler în URSS au întors războiul în favoarea Aliaţilor. În acest context, liderii democratici au intensificat acţiunile de protest, precum şi contactele externe în vederea negocierii condiţiilor pentru ieşirea României din război. Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, şi Dinu Brătianu, preşedintele PNL, trimiteau memorii mareşalului prin care cereau scoaterea ţării din război şi restabilirea drepturilor şi libertăţilor democratice. Cei doi s-au adresat regelui Mihai, în speranţa că îl vor putea atrage de partea lor împotriva regimului antidemocratic. La 22 august 1943, ei s-au adresat pentru prima dată regelui, exprimându-şi intenţiile şi motivând că nu s-au adresat Majestăţii Sale până acum deoarece „nu socoteam că e bine ca în timp de război Coroana să fie amestecată sub nici o formă în discuţiile de ordin politic”



Deşi lucrurile erau dramatice pentru Axă, adevărata lovitură de teatru avea sa vină mai târziu .
Trupe germane sunt în toată ţara .  

Pe scurt 


Într-un oraş aflat în plin bombardament, un tânăr comunist primeşte greaua misiune de a se asigura de buna trecere a trei şalupe cu arme, în dreptul canalului Sf. Gheorghe, în urma unei diversiuni : explodarea cargoului german Linz, de unde provin armele destinate Crimeei, alături de un tovarăş necunoscut . I se înmânează harta posturilor din zonă, cu parola Pescăruşul alb . Califarul negru . Este redus imediat la tăcere de agenţii Siguranţei şi harta este descoperită . De aici, întreaga situaţie se complică şi intră în scenă o extraordinară poveste de viaţă şi dragoste .

 

 În peisajul melancolic al tristei Delte, un străin fuge de lume, intrând în grupul de pescari . Îşi face însă un duşman în Ifrim, un pescar beţiv . În urma unui denunţ, străinul singuratic este adus la postul local de jandarmi.. El este anchetat de un colonel nou venit în sat, Filip . Atenţia pe care colonelul o arată faţă de cel mai mic detaliu sau fapt atrage atenţia jandarmilor şi sătenilor

Neputând să îşi dovedească identitatea, actele sale fiind furate, străinul este arestat şi colonelul pune să se ia legătura cu Bucureştiul . Acesta confirmă identitatea străinului : locotentent Andrei Grigoriu, sculptor, ofiţer în rezervă în urma unei răni de pe front şi decorat cu Ordinul Mihai Viteazul . Colonelul, înştiinţat de informaţii, îl presează şi mai mult pe Grigoriu, care, în cele din urmă, cedează sub obsedanta întrebare Cine sunteţi şi ce căutaţi aici ? şi îşi descoperă cicatriciile de pe piept, într-o scenă de maximă tensiune .

 

Între timp, pescarii îl găsesc pe Ifrim vinovat de absenţa lui Andrei de la cherhana şi îl pedepsesc după legile oamenilor Deltei, la strivirea unei mâini, atunci când un pescăruş va ţipa deasupra lui, pentru trădare ( Aici legea noi o facem şi noi o împlinim, altfel n-am putea trăi aici ) . Andrei ajunge la timp şi, cu degetele în sânge, Ifrim scapă, dar datorită şi vechiului prieten al sculptorului, Petre, căruia Andrei i-a salvat viaţa .

 

 Întoarcerea acasă ne dezvăluie o scenă cumplită, care va fi explicată mai târziu de Andrei . Către acesta este îndreptată o armă de către fetiţa lui Petre ( la care stă în chirie ) şi joaca fetiţei este curmată de frica lui Andrei, care rămâne nemişcat .

 

 Acum intră în scenă al treilea personaj misterios, Ioana Dumbravă, care va spori suspansul şi taina misiunii din Deltă .


 Andrei se află la micul doc, unde o tânără abia sosită îi cere să o ajute să treacă de controlul jandarmilor, pretinzând că este logodnica lui . Bineînţeles că Filip, neîncrezător, devine umbra lor.
Pe drumul spre casă, Ioana pune tot felul de întrebări, asemănătoare cu cele ale colonelului .
Ajunşi acasă, cei doi stabilesc să păstreze pentru un timp înţelegerea şi Andrei pleacă la coliba lui de pe plajă,
Dusă după apă, Ioana se întâlneşte cu Filip, care se oferă să îi fie călăuză până acolo . Amândoi îşi pun o serie de întrebări şi intră reciproc la bănuieli .
În singurătatea colibei, în amarul frigului melancolic, la lumina focului, o poveste de dragoste răsare din sufletele celor doi, a cărei viaţă va fi curmată curând .
Un element de mare curaj îl reprezintă găsirea cadavrului unui cal,  pe când Andrei şi Ioana tăiau stuf . Acest cadavru este legat de o legendă locală, potrivit căreia un armăsar superb a apărut de nicăieri în acele locuri . El alerga singur peste tot . Când nişte oameni au vrut să îl prindă, acesta a fugit şi nu s-a mai întors . Este foarte clară această povaţă a evenimentelor, care trimite direct la cuvâtul Libertate, căreia Ioana îi dă o altă conotaţie : de aici nu se poate fugi, ceea ce avea să se confirme .
Mai târziu, colonelul îi invită să petreacă sărbătoarea Crăciunului în sat, la cârciumă . Aici, într-o atmosferă de bucurie generală, în care oamenii uită de grelele războiului, aflăm că Filip este, de fapt, poliţst, mutat pe motive disciplinare .

 

Filip şi Ioana încep să joace fai ( şeptică ) şi cea din urmă propune ca miză o zi din viaţă ( o zi valorează uneori mai mult decât un an şi chiar mai mult decât o viaţă ). Aflăm şi latura umană a colonelului, filosofia lui  ( care este bineînţeles şi a regizorului ) : Sunt născut în zodia berbecului şi sunt obişnuit să merg mereu înainte . Nu mă gândesc la că pierd, ci la faptul că trebuie să lupt ca să câştig .
În acest timp, Andrei este ameninţat afară de Ifrim cu o sticlă spartă . Andrei nu opune nicio rezistenţă . Beţivul este la timp oprit de Filip şi sculptorul o duce pe Ioana la colibă . Aici, femeia îi reproşează lui Andrei egoismul de care dă dovadă în fuga lui de lume, în încercarea de a se ascunde de tot şi toţi .
După aceste evenimente, la o cazemată, Ioana şi Filip plănuiesc încă un joc de cărţi în noaptea de Revelion . Ea se duce la cherhana, unde are loc un dialog antologic pentru filmul românesc, unic, unde înţelegem adevărata natură a lui Andrei : un om traumatizat de un război al morţii, fizic şi mai ales psihic, care duce oroarea sângelui vărsat în suflet .

 

Urmează revanşa la cărţi, pe care Filip o obţine . Înainte să plece, el istoriseşte o poveste stranie a unei mătuşi  : se făcea odată că un împărat nu putea avea vreun necaz . Trist, acesta şi-a aruncat cel mai scump inel în mare . Peste câteva zile, un pescar cere audienţă la împărat şi îi spune că a găsit inelul cu stema ţării în burta unui peşte pe care l-a prins . Împăratul a bănuit că i se va întâmpla o nenorocire şi a murit . Peste câteva zile acea mătuşă a murit şi ea .
 Am povestit o oră din film . Deznodământul se află în ultima jumătate de oră pe care vă las să o vedeţi .
Finalul este unul tragic, pe o muzică sfâşietoare . Este, împreună cu cel din Orient Express şi Osânda, cel mai frumos sfârşit de film .



Distribuţia filmului


Filmul este cea mai glorioasă colaborare a lui Ovidiu Iuliu Moldovan cu Sergiu Nicolaescu, cu care a lucrat şi pentru Cucerirea Angliei, Viraj Periculos şi Duelul . 
Distribuţia este dintre cele mai izbutite . Personajele sunt construite de un condei minunat, extraordinar de reuşite . Drama psihologică a personajului Andrei ( dar şi misterele intenţilor lui Filip şi ale Ioanei ) este atât de accentuată de evenimente, încât nimeni nu poate să prevadă finalitatea tragică a vieţilor celor trei .

Andrei Grigoriu - Ovidiu Iuliu Moldovan : interpretare de neuitat a marelui actor, despre care pot spune că a fost rolul vieţii sale, confirmând încă o dată calităţile sale de mare tragedian, captiv unui univers eminescian .




Ioana Dumbravă - Ioana Pavelescu : personaj încărcat de feminitate şi mister, construit exemplar de marea actriţă, fiind împreună cu cel din Osânda, cel mai izbutit din toată cariera .


Colonelul Filip - Sergiu Nicolaescu : regizorul interpretează un rol antipatic pentru restul personajelor , învăluit în mister şi romantism, din care marele actor face un adevărat regal . Personajul este poate cel mai romantic al regizorului, alături de Andrei Morudzi din Orient Express ( - Cât valorează complimentele unui poliţist ? - Cât încercarea unui pescăruş de a zbura până la Soare )

 

 

Petre - Vladimir Găitan



Ifrim - Vasile Popa


Un pescar - Colea Răutu

 

Şeful de post - Corneliu Gârbea şi
Ilie - Mihai Mălaimare

 

Un comunist - Alexandru Dobrescu

 

Scăruş - Virgil Flonda
şi alţii, printre care pescarii, interpretaţi de cascadori






Din cartea domnului Cristian Luis Vasilescu, Până la capăt ! Contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională


Filmul merită apreciat nu pentru tematică - lupta în ilegalitate a comuniştilor din România -, demult depăşită, ci pentru modul de conduită ireproşabilă al personajelor principale, care acţionează previzibil în situaţii imprevizibile, mod ce îşi pune amprenta asupra relaţiilor dintre ele . " Primează îndeplinirea datoriei, a fiecăruia în felul său " [ revista Cinema, 1972 ], declara regizorul, cu mult înaintea premierei, când filmul se afla în fază de proiect .


Întâlnirea este, alături de filmul lui Andrei Blaier, Pădurea Nebună (1971), şi de cel al lui Henry Colpi, Codin (1962), printre singurele pelicule româneşti ce pun în lumină viaţa aspra a localnicilor din zona Deltei Dunării, cu obiceiurile şi legile ei nescrise .

 

Epilog 

Sergiu Nicolaescu a reuşit tot ce şi-a propus . Întâlnirea este o capodoperă a filmului artistic românesc . Deşi mai necunoscută ca alte filme desăvârşite ca Osânda, Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, Ciuleandra sau Orient Express, îşi merită un loc însemnat în opera lui Sergiu Nicolaescu şi rămâne un film de referinţă pentru cinematografia europeană ( chiar universală ) .
Filmul pare o piesă de teatru, are poezia lui străină parcă de lumea asta .
Ovidiu Iuliu Moldovan impresionează prin incomensurabilul său geniu şi îmi lasă o grea părere de rău că nu s-a întâlnit cu Sergiu Nicolaescu în alte asemenea filme .
Suspans, război, iarnă, moarte şi dragoste . Plecăciune şi aplauze, maestre !





Semnează al dumneavoastră, Mareşal


2 comentarii:

  1. corect ar fi fost sa sriu: modul de conduita a personajelor. Greseala ce imi apartine exclusiv.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a placut filmul in mod special. Ma mira insa ca este atat de putin cunoscut . Dupa parerea mea este unul dintre cele mai bune filme din creatia dlui Sergiu Nicolaescu

    RăspundețiȘtergere