joi, 28 iulie 2011

Ioana Pavelescu : talent şi frumuseţe


Românii au oameni frumoşi . Frumoşi şi talentaţi . Mocirla în care ne afundăm, în care contează doar calităţile fizice, umflate de silicon, ne împiedică să respirăm . Ne sufocă modernizarea . 
Vă spun că românii sunt un popor atât de neomogen uneori . Cum am ajuns în situaţia grotescă de astăzi, multe explicaţii . Tot poporul român vine cu exemple de înaltă moralitate, mare talent şi sclipitoare frumuseţe . Vorbind aici doar de actorie, pot enumera extraordinare personalităţi . 
Şi Antonescu şi Eminescu au splendide citate despre uitarea valorilor . Să nu uităm, deci, că am avut nişte personalităţi feminine emblematice, nişte doamne ca nişte cărămizi la temelia culturii române : Marietta Sadova, Elvira Popescu, Marga Barbu, Ioana Bulcă, Tora Vasilescu, Draga Olteanu Matei, Tamara Buciuceanu Botez, Stela Popescu, Olga Tudorache, Dina Cocea, Rodica Tapalagă, Rodica Mandache, Aimee Iacobescu ( şi lista continuă ). O actriţă cu totul deosebită este actriţa pe care o celebrăm astăzi, doamna Ioana Pavelescu .


Straşnică actriţă ! 
 Consider că pentru filmografia dumneaei, două personaje sunt de căpătâi : Rusandra şi Ioana, din Osânda şi, respectiv, Întâlnirea .

Foarte tânără atunci când i s-a încredinţat greul rol al Rusandrei, din Osânda lui Sergiu Nicolaescu . Dar sclipitoare . De sub baticul acela de ţărancă - da ţărancă, dovada că putea să joace orice, venită chiar la început de carieră - luceau doi ochi verzi - verde pur - . Atunci i-a condamnat pe toţi la tăcere . A creat un personaj atât de sensibil, dar atât de puternic în simplitatea lui . 
Cum poţi uita vreodată scena în care ea, plăpândă, urcă muntele până la Manlache şi întâlnirea lor este  de-a dreptul terifiantă ?
Cum poţi uita scena naşterii ?
Pentru o actriţă aflată la primul rol important, aşa ceva nu am mai văzut . 
Nu e puţin lucru să joci alături de doi giganţi, Amza Pellea şi Gheorghe Dinică . Nu e puţin să joci într-un film de Sergiu Nicolaescu . Această actriţă minunată a jucat în patru .
Osânda este un film de geniu . Şi asta datorită şi Ioanei Pavelescu .


Al doilea mare rol este cel al Ioanei din Întâlnirea . Un personaj mai distins ca în Osânda, mai misterios şi mai ofertant pentru o femeie frumoasă . Foarte interesantă şi frumoasă interpretare, plină de feminitate . O veritabilă femme fatale, în melancolica Deltă, care va declanşa o acţiune plină de suspens şi romantism .
O calitate, atât a personajului, cât şi a actriţei, este şarmul desăvârşit . Poate din acest punct de vedere, cu el d. Ioana Pavelescu, îndrăznesc să spun, s-a identificat cel mai bine .
Din nou o distribuţie de clasă şi trio-ul Ovidiu Iuliu Moldovan - Ioana Pavelescu - Sergiu Nicolaescu aduce filmul la un nivel mare - şi alături de scenariu şi regie -, atât de mare că filmul poate fi considerat un Casablanca al nostru, al românilor .
  
 

Domnia sa a jucat, de asemenea, în filme ca :
Rătăcire, Cumpăna, Calculatorul mărturiseşte, Viraj Periculos ( regia Sergiu Nicolaescu ), Întunecare, A Doua variantă, filmele din seria Mărgelatu, Mircea ( regia Sergiu Nicolaescu ), Polul Sud, Punctul Zero ( regia Sergiu Nicolaescu ) şi Method .
D. Ioana Pavelescu este şi o minunată actriţă de teatru . Moşteneşte talentul marii actriţe Corina Constantinescu, care îi este mamă .
Nu pot ignora faptul că Marietta Sadova, legendara Teatrului Românesc, îi este naşă, în urma unei speciale relaţii pe care a avut-o cu mama d. Pavelescu .


Ioana Pavelescu este o mare actriţă a noastră  . Talent cât cuprinde şi o frumuseţe rară .
În Ioana Pavelescu am descoperit şi o persoană deosebită, care mânuieşte atât de meşteşiugit vorbele .

Să fiţi fericită, sănătoasă şi multă baftă în profesie ! 


  Închei cu un citat de aducere aminte :

Traim niste vremuri atat de tulburi, incat este foarte greu pentru oamenii de azi sa mai inteleaga ceva sau sa aiba discernamant in formarea unor opinii juste privind evenimentele si personalitatile istoriei noastre. 


Autor: LORETA POPA , Jurnalul Naţional
28 iulie 2011


"Comunismul s-a implementat în fiinţa poporului român, fraudulos şi criminal"
A debutat în cinematografie la vârsta de 19 ani, în filmul "Osânda". Au urmat numeroase filme şi piese de teatru. Ioana Pavelescu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La mulţi ani!

Am crescut cu credinţa în Dumnezeu şi Rege
"Trăim cu toţii nişte vremuri grele şi urâte, pe care nu mai ştim cum să le stăpânim şi să le facem mai prietenoase. Şi nu vom reuşi niciodată atâta vreme cât continuăm o minciună impusă acum 50 de ani, brutal şi nefiresc. L-am întrebat odată pe Alexandru Paleologu, ce înseamnă să fii aristocrat, iar el mi-a răspuns - . În România comunistă şi post (aşa zis) comunistă, numărul celor a devenit îngrijorător pentru sănătatea acestui popor. Konchalovsky, care a fost invitat primăvara asta, la festivalul de film de la Bucureşti - B-EST, ne povestea cât a fost de impresionat de mâinile prinţului Charles al Angliei, când a dat mâna cu el. Erau nişte mâini de ţăran, aspre, muncite.

Urmările minciunilor diabolice cu care a fost îndoctrinat poporul român timp de peste 50 de ani, politica partidului comunist de a extermina aristocraţia şi intelectualitatea românească, se văd şi astăzi în societatea în care trăim. Aristocraţia şi intelectualitatea României formate în jurul Casei Regale, înainte de război, au fost băgate în puşcării, înfometate, ameninţate, exterminate, în dorinţa, total străină de popor, a formării . Modelul fiind un om fără Dumnezeu, fără onoare, fără tradiţie - o , năucă şi dezrădăcinată, ce nu avea de apărat decât doctrina comunistă, străină total poporului român.

Am avut norocul să trăiesc într-o familie conştientă de valoarea, credinţa, iubirea, onoarea şi tradiţia acestor locuri, de pământ românesc. Am crescut cu credinţa în Dumnezeu şi Rege, lucidă de toate calamităţile aduse de armata sovietică şi cozile lor de topor din ţară.

S-a pierdut şansa pe care a avut-o mass media în 1990, de a face educaţie cu oamenii, minţiţi şi năuciţi de 40 de ani de ziare cu ştiri şi informaţii mincinoase şi un program de televiziune scandalos de manipulant. După '90 ar fi fost vital pentru poporul român ca presa şi televiziunile să redea oamenilor istoria furată, să se explice ce au însemnat partidele politice din România înainte de război, cine a făcut, cu adevărat, actul de la 23 august, ce a însemnat monarhia pentru români, cum a fost - cum spune Gabriel Liiceanu, când regele Mihai a fost obligat să abdice sub ameninţarea că dacă nu pleacă, 1000 de tineri vor fi ucişi, cum aristocraţia şi intelectualitatea română a murit în puşcării şi a fost diabolic persecutată - adică să se spună adevărul, care a fost atâţia ani mistificat şi cu care au fost îndoctrinaţi cei mai mulţi dintre români. Nu poţi clădi ceva nou şi bun continuând o minciună impusă de armata roşie, nu poţi pune să aleagă un popor care nu e în cunoştinţă de cauză, pentru că dacă o faci eşti, de fapt, părtaş la ceea ce s-a întâmplat în neagra perioadă comunistă. Nu s-a vrut niciodată să se discute cu responsabilitate şi conştiinţa trează, despre cauzele unei stări de fapt, s-au mulţumit doar, eludând adevărul, să discute despre efecte.

Am ajuns la o perioadă a existenţei noastre în care vocile lucide se aud tot mai anemic şi sunt din ce în ce mai înghiţite de osânza ce creşte ca un hibrid pe măruntaiele noastre şi ne invadează organismele, care de mult au încetat să se mai apere. Şi că într-un film science-fiction, s-ar putea ca foarte curând ceea ce era excrescenţă şi periferic să devină organism principal şi să ne înghită într-o rapacitate fulgerătoare, caracterstică noilor organisme. Ceea ce apare azi în jurul nostru este un circ grotesc şi jalnic, cu rezonanţe tragice.

Asistăm la o modificare la nivel de celulă a tot ce se poate numi viu şi autentic, sănătos şi spiritualizat. O vulgaritate extrem de agresivă pune stăpânire pe tot ce se numeşte manifestare umană şi uite aşa aproape tot ce apare în presă şi la televiziuni este redat într-o manieră total lipsită de gust, care a devenit, din păcate, modul nostru de viaţă.

Mă întrebaţi ce eveniment l-am aşteptat şi nu a venit până acum. Un singur lucru măreţ, care sunt convinsă, că ar putea schimba soarta românilor - venirea pe tron a Regelui Mihai şi instaurarea monarhiei în România. Hai să înţelegem mai profund acest lucru - Aşa cum românul se duce la biserică să primească taina căsătoriei şi a botezului, aşa şi Regele Mihai a primit taina domniei şi a fost uns în faţa lui Dumnezeu, ca rege al tuturor românilor. Ignorarea acestui fapt, nu ne face decât să trăim în păcat faţă de Dumnezeu de mai bine de jumătate de secol. Consecinţele se văd şi românii, un popor creştin şi pătruns de puterea lui Dumnezeu, ar trebui să se trezească odată, dacă ar vrea ca rugăciunile să-i fie ascultate.

Ce am trăit în aceşti ani nu a făcut decât să valideze intervenţia sovietică în istoria noastră. Comunismul s-a implementat în fiinţa acestui popor, fraudulos şi criminal.

Cea mai frumoasă amintire? Venirea Regelui Mihai de Paşti în 1992, când milioane de oameni l-au ovaţionat şi au strigat disperaţi < Majestate nu pleca, asta este ţara Ta!>"


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 



Un comentariu:

  1. Sa facam o reverenta de dragoste si recunostinta, Maresalului nostru, al actorilor si sa il asiguram de devotamentul nostru plin de iubire.
    Ce bine ca existi, om minunat ! Dumnezeu sa te binecuvanteze!
    Ioana Pavelescu

    RăspundețiȘtergere