marți, 19 iulie 2011

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre - Adrian Păunescu


                                     
                        Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
                                    Adrian Păunescu
                                           
Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre,
 Ca două fragede, fierbinţi statui,
Să fim întîia clasica pereche
 A omenirii noi, ce încă nu-i.

Să ne iubim când ne întreabă valul
 Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem,
 Noi să-i răspundem confundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.


Ca un barbar ce ţine o tanagră,
 Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
 Ridică valul sângelui din noi.

Să ne iubim hipnotizaţi de lună,
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.

Să ne iubim, păgâna mea atee,
 Iubito, marea seamănă cu noi,
 Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.

 

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
 Pe unde trec epavele călări,
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.

Să ne iubim etern, noi, provizorii,
 Cum niciodată, valul nu va sta,
 Eu spun că îngenunchi în Templul mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.

( Rezervaţia de zimbri, 1982 ) 


Semnează al dumneavoastră, Mareşal 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu