luni, 1 august 2011

Horaţiu Mălăele : o pereche de ochelari şi-un zâmbet

       
 Alcătuirea mea cea condamnată,
Să-nceapă în " A fost odată ... " - Horaţiu Mălăele

  Horaţiu Mălăele este cel mai bun actor de comedie al timpurilor noastre . Profesional, el este urmaşul marilor actori Jean Constantin, Puiu Călinescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Dem Rădulescu şi atâţia alţii . La rândul lor, aceştia i-au moştenit pe Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, ... .
Mari comici, care puteau să joace ( şi în cazul maestrului Beligan joacă ) orice . Actori  ( şi oameni ) aproape perfecţi . Se pare că Mălăele închide şirul de geniu comic . Din multe motive, pe care probabil le voi discuta, cinematografia românească scoate de 20 de ani ( şi parcă mai alert în ultimii 10 ) nişte progenituri oribile, că e la modă să fii actor . Regizori bastarzi şi incapabili de un film bun, festivalişti care vânează premii şi prin jocul soartei, câştigă câte unul . Când forţezi mâna soartei cu prostia unor critici ( incapabili să ducă mai departe tradiţia echităţii ), ajungi cu o nominalizare la Oscar . România nu a mai fost reprezentată la nivel înalt la Oscar, după Orient Express, capodoperă .


Revenind, sunt pregătit să afirm că Horaţiu Mălăele este cel mai comic actor de comedie .
Fără îndoială, Mălăele este un geniu al comediei . A jucat într-un număr însemnat de piese de teatru, din care a făcut adevărate succese de casă, ultima piesă fiind Dineu cu proşti . A făcut adevărate simboluri din personajele lui Bertolt Brecht, Carlo Goldoni, Georges Feydeau, Dumitru Radu Popescu, Fănuş Neagu,  Moliere, Eugen Ionescu, Paul Ioachim, A.P. Cehov, Ion Băieşu, Luigi Pirandello, N.V. Gogol,  Ion Luca Caragiale . A regizat piese cu acelaşi avânt şi inconfundabil talent . Actor şi regizor foarte bun şi cel mai mare titlu de glorie al său este iubirea publicului .
Făcea primul lui mare rol din cinema în filmul lui Sergiu Nicolaescu, Pentru Patrie . Horaţiu Mălăele aduce un plus de carismă unui film extraordinar . Un tânăr bacalaureat devine sublocotenent şi va lupta la limita morţii pentru independenţa ţării . Va rămâne invalid şi imaginea finală a filmului, defilarea armatei învingătoare, avândul-l şi pe el în cadru, este una de mare sensibilitate . Urmează filme ca Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, Pădurea nebună, Primăvara bobocilor, Secretul armei secrete, Lacrima cerului, Maria şi Mirabela în Tranzistoria, Divorţ din dragoste ( unde face un rol memorabil, Dan Cantemir ), Casa din vis,  În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Amen, Maria, Ambasadori, căutăm patrie, Magnatul ( alt rol memorabil, Horaţiu ), Logodnicii din America, Ticăloşii ( rol ticălos, la fel ca cel din Magnatul ) .
Rolul său cel mai bun şi consistent a fost fără doar sau poate în Poker . Rolul trebuia să fie al lui George Mihăiţă, dar din motive obiective, a trebuit să renunţe . Alegerea maestrului Nicolaescu a fost cum nu se poate mai inspirată . Un adevărat recital Mălăele . În cinstea lui voi dedica un articol despre filmul Poker în zilele următoare . 
A debutat acum trei ani cu Nunta Mută ( cu scuza de a mă autocita ) :

" Anii au trecut şi peste el, dar parcă a rămas acelaşi pui mic al actoriei româneşti . Şi această conservare a energiei şi a vitalităţii lui se datorează talentului incontestabil şi puterii de a face haz de necaz şi de tot . Dar nu
  foloseşte aceste elemente numai în supravieţuire, le-a folosit şi în primul lui film, Nuntă Mută  "

" Regia lui Mălăele este surprinzător de bună . În primul rând, pentru că are personalitatea lui imprimată acolo şi, în al doilea, pentru că are nuanţă . Mălăele nu rezistă şi îşi bagă nuanţele şi în scenariul lui Adrian Lustig, care face, ca întotdeauna, o treabă foarte bună, concepând un material interesant . "


Se spune că actorul trebuie să aibă şi talent pentru cântat . Mulţi actori au făcut din cele două arte adevărate religii . Îi numesc pe regele Dinică, pe Ştefan Iordache, Florin Piersic şi mulţi alţii . Cel puţin doi actori ies din tipare : Sergiu Nicolaescu şi Horaţiu Mălăele, artişti în sensul desăvârşit al cuvântului . Sergiu Nicolaescu este foarte talentat la desen . A cochetat cu el la începuturi ( vezi caricaturile din Un comisar acuză ) . Horaţiu Mălăele chiar a avut expoziţii, fiind un caricaturist excelent ( vezi http://www.horatiumalaele.ro/ ) . 
În încheiere, recomand site-ul artistului ( în special rubricile Horaţiu despe Mălăele şi Artistul )
În " ajunul " schimbării prefixului, la 59 de ani, îi urez maestrului Horaţiu Mălăele numai zile fericite . Spun minciuni . Omul are parte în viaţă aproape numai de necaz . Dar cine ştie mai bine ca Horaţiu Mălăele să râdă de necaz şi de tot ?

romanianslookalike.blogspot.com


1 august 2011, Jurnalul Naţional 

Remarcabilul om de cultură, Horaţiu Mălăele împlineşte astăzi 59 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!"

"Copilăria... Cadoul pe care ni-l face Viaţa pentru ce vom avea de îndurat"
"... Şi copilăria, … Şi satul, … cu casa de la ţară, casa tatălui meu, casa Tehomirului meu, ce-şi trăgea numele după un copil de-al lui Basarab îngropat în picioare, după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală. Tehomirul meu cald şi nostalgic, cu oameni săraci, dar gospodari, guralivi şi beţivi, oltenii adevăraţi dintre dealurile ce despart Gorjul de Mehedinţi, oltenii mândri ai fratelui Minulescu – sunt cel din urmă strop de vin din rustica ulcică de pământ pe care l-au sorbit la rând cinci generaţii de olteni cei mai de seamă podgoreni dintre moşneni şi orăşeni, ...cu moşu’ Lică, tata lu’ tata, cel care ne spunea poveşti caraghioase, numai de el ştiute, rupte din noaptea ce-i furase prematur vederea, iar noi ne tăvăleam de râs printre porcii lui coloraţi care mergeau pe biciclete, şi dovlecii lui uriaşi plini de broaşte ce cântau la muzicuţă ca Vasilică - chioru’ din capu satului, … cu mama Domnica, mama lu’ tata, cea care ne spăla în copaie cu leşie ca pe cămăşi, şi care îl luase pe moşu’ pentru că într-o noapte, când era şi ea tânără, frumoasă şi de măritat, îi apăruse în vis în cojoc oieresc, însuşi Dumnezeu care i-a zis: «Du-te după Lică a lu’ Mălăele», şi ea s-a dus... cu mama Banicoanea, străbunica mea dinspre mamă, care bea ţuică povestind şi chiuind pe luncile Tehomirului, şi care a murit pe la 90 şi ceva de ani pentru că n-a mai vrut ea să trăiască, … cu mama Nicu, mama lu’ mama, cea muncitoare, caldă şi blândă ca un cozonac oltenesc, … cu moşu' Hoara, tata lu’ mama, înalt şi umflat în piept, chiaburul satului, care nu s-a dat cu comuniştii nici «d’al dracu» îndurând umilinţa de a merge 11 kilometri la o fabrică, unde era portar, decât să fie slugă la «ăştia care mi-au furat pământul şi viaţa», ...cu Mutu’ satului, făcătorul de case, ...cu Floarea cea frumoasă şi bogată-n trunchi, ...cu Sile-cocoşatu’, ce căzuse dintr-un nuc când era mic şi rămăsese aşa cocoşat şi mare-n sulă, iar eu încremeneam când îmi povestea cum încălecase el pe Floarea cea bogată-n trunchi, şi-i făcuse nu-ştiu-ce, de simţeam cum mă furnică «un ceva» prin burtă şi mai la vale... cu nedeile satelor, unde mâncam colaci sfinţiţi, caltaboşi, sugiuc, turtă dulce şi mai ales îngheţată colorată de la ţigani, ...cu mine, care mă ţineam de mâna copilăriei, alergând încolo şi încoace fără nici o treabă. ...Copilăria... Cadoul pe care ni-l face Viaţa pentru ce vom avea de îndurat."


Semnează al dumneavoastră, Mareşal








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu