sâmbătă, 20 august 2011

Premieră pentru doi : Cristian Vasilescu : " Astăzi, filmul, cu foarte puţine excepţii, nu mai are nerv, percutanţă, cursivitate, valoare educativă "

Autorul studiului, devenit carte, Până la capăt - contribuţii ale lui Sergiu Nicolaescu la cinematografia naţională, domnul Cristian Luis Vasilescu, a acceptat să începem un dialog despre Sergiu Nicolaescu, cinematografia românească, cea universală, contribuţiile maestrului la acestea şi cartea domniei sale .

Am descoperit în domnul Vasilescu un interesant partener de dialog . 
După ce am citit cartea domniei sale, am fost impresionat . 
Dumnealui rămâne un om modest, care recunoaşte şi apără valorile : 
Studiul era necesar - si de publicat preventiv - pentru a evita o situatie ca aceea in care unui mare poet contemporan, Adrian Paunescu, in locul unui meritat omagiu postum, I s-au adus ocari tocmai pe postul national de TV, exact in momentele cand era petrecut la mormant.

Ştefan Paraschiv :  Vă mulţumesc, domnule Vasilescu, pentru începerea acestui dialog . Vreau să îmi reconfirm toată admraţia pentru demersul dvs . .
Aveţi ceea ce le lipseşte multor scriitor actuali sau critici . Aveţi personalitate şi simţ de răspundere .
Mai mult, aţi dus o luptă de documentare fantastică . Argumentaţi absolut fiecare idee .
În ziua de azi, reflectoarele nu cad pe actorii potriviţi  .
Deşi ar trebui să fie altfel, nu mulţi vă cunosc .
Suntem sufocaţi de criticii de carton şi de regizorii şi actorii fără niciun căpătâi, festivalişti, care duc un război nejustificat şi murdar împotriva vechiilor generaţii, pe ai căror reprezentanţi îi neagă sau îi ignoră, pe ei şi activitatea lor .
Cum ar suna o mică prezentare a dvs. şi a cărţii ?

Cristian Luis Vasilescu :   Mare ambiţie să fiu cunoscut nu am .Mediul meu de provenienţă şi activitate este cel profesional (sunt electrician), iar studiile mi le-am făcut târziu, între 37 şi 40 de ani.
Mă consider un fost pasionat de film (astăzi, filmul, cu foarte puţine excepţii, nu mai are nerv, percutanţă, cursivitate, valoare educativă), iar cartea o consider cea mai bună dovadă că filmele cineastului au prins, în primul rând, la public şi apoi la critică .
Deşi am fost contrazis, nu fără bună credinţă, cred că sunt primul care a tratat subiectul şi al cărui product literar a văzut lumina tiparului . Anterior mie, au mai fost încercări din partea unor studente, care au abandonat subiectul, iar anul acesta un alt student s-a concentrat asupra lui . Nu-i cunosc pe respectivii. Nu ştiu ce au scris .

Fotografie de la lansarea volumelor semnate de Sergiu Nicolaescu şi Cristian Luis Vasilescu, de pe blogul domnului preşedinte Ion Iliescu
Ş.Paraschiv : Fără îndoială, sunteţi un om cu vorbele la el . Sunteţi sincer şi direct .
 Aţi putea găsi trei cuvinte care vă caracterizează ? Eu am găsit două .

C.L.Vasilescu : Nu vreau să cad în capcana calificativelor. Mi s-a spus însă că sunt perfecţionist .

Ş.Paraschiv : Sunt convins că orice cititor al studiului dvs. ar putea trage uşor această concluzie .
O ultimă curiozitate înainte de a răspunde întrebărilor : este primul dvs. interviu ?

C.L.Vasilescu :  Dat fiind mediul din care mă extrag, este primul interviu .

Ş.Paraschiv : Atunci, pot spune că este o premieră pentru doi !

În dialog cu Cristian Vasilescu 
Capitolul I : Sergiu Nicolaescu  


 Ş.Paraschiv : Vă propun, domnule Vasilescu,  să vorbim în prima parte despre eroul dvs., maestrul Sergiu Nicolaescu .
Poate aţi observat şi în articolele despre filmele domniei sale de pe blog, pot să mă declar un fundamentalist nicolaescian . Cu siguranţă nu aş fi fost capabil să scriu cu detaşarea şi echitatea cu care dvs. aţi făcut-o .
Stilul impecabil în care aţi scris studiul m-a condus la prima întrebare . Şi anume : 
  Sunteţi un fan al lui Sergiu Nicolaescu sau un observator al carierei domniei sale ? Vă întreb asta pentru că obiectivitatea şi maniera în care v-aţi scris studiul sunt, pentru mine, într-adevăr, rare .

C.L.Vasilescu : Sunt, în egală măsură, şi suporter şi observator al cineastului Sergiu Nicolaescu . Apoi, facultatea îţi formează deprinderi fără de care nu ai cum să faci analiză . M-am sprijinit pe faptul că îi cunoşteam biografia, că am avut prilejul să cunosc oameni care au trăit evenimentele pe viu, cele din perioada contemporană, cumulând tripla calitate de martori, participanţi şi, ulterior, după instaurarea comunismului şi chiar după căderea lui, victime . Ei mi-au dezvoltat interesul pentru istorie - în special cea ocultată . Toate acestea mi-au dat posibilitatea să stabilesc mai uşor nişte relaţii între ce a fost, de fapt, în realitate şi actul artistic propus de cineast .

Ş.Paraschiv :  Care a fost primul film de Sergiu Nicolaescu pe care l-aţi vizionat ? A fost acela şi cel care v-a impresionat cel mai mult ? Eu trebuie să mă recunosc un adept al fiecărui film în parte .

C.L.Vasilescu :  Primul film de care mi-aduc aminte a fost Mihai Viteazul . Toate filmele sale m-au impresionat, pentru că din ele nu lipsesc elementele de spectacol, dar nici secvenţele ce pun în lumină latura umană, sublimă, a personajelor şi, mai ales, credinţa lor nestrămutată .


Ş.Paraschiv :  Într-adevăr, filmele maestrului sunt lecţii de viaţă, nu numai de patriotism, iubire şi curaj .
  Puteţi face un top de filme semnate Nicolaescu ? Să spunem câteva titluri, pe care să le discutaţi puţin . Orice ar fi, nu puteţi nega că oferta e mare .

C.L.Vasilescu :  1.Dacii, nu pentru că este primul film de lung metraj al cineastului, ci pentru că este unul apocaliptic . Mesajul său rămâne valabil şi astăzi .
2.Mihai Viteazul, unul din marile filme ale cinematografiei mondiale . În prezent, el nu poate fi egalat .
3.Atunci, I-am Condamnat Pe Toţi La Moarte, pentru că este filmul peste care critica de film şi-a dat mâna şi s-a întrecut în elogii şi pentru că, privind atent, tragedia copilului din film este tragedia copiilor din acel timp, care s-au ataşat sufleteşte de o cauză - singura care trebuia să existe în mintea fiecărui român, de la vlădică la opincă - şi pe care la 23 august 1944 mai marii satului ( a se înţelege mai marii statului ) au abandonat-o mişeleşte şi ruşinos .
4.Cu Mâinile Curate, fără comentarii .
5.Zile Fierbinţi, un film cu un puternic mesaj educativ şi instructiv .
6. Nea Mărin Miliardar, pentru că, astăzi, e greu de imaginat ce imensă popularitate a avut Amza Pellea . Filmul s-a jucat multă vreme cu casele închise .
7. Nu în ultimul rând, Memoria Trandafirului, filmul care l-a făcut pe cineast cunoscut în lumea întreagă .

Ş.Paraschiv : Începeţi în forţă . Aţi ales filme arhicunoscute, de la Mihai Viteazul la Atunci i-am condamnat la moarte . Dar faptul că aţi introdus scurtmetrajul Memoria Trandafirului şi Zile Fierbinţi, vă confirmă totala cunoaştere a filmografiei eroului  Nicolaescu .
Eu optez  pentru Începutul Adevărului, Mihai Viteazul, Osânda, Întâlnirea, Ciuleandra, Capcana Mercenarilor, Orient Express şi Ultima Noapte de Dragoste, din motive deja cunoscute cititorilor mei .
 Filmele semnate Nicolaescu m-au învăţat, împreună cu însuşi regizorul, importante lecţii de viaţă .
 V-au influenţat în vreun fel filme amintite de dvs., personal sau profesional vorbind ?

C.L.Vasilescu : Nu pot să confirm dacă m-au influenţat filmele sale .
Cineastul fiind un personaj cu un impact considerabil la mase, e aproape imposibil să nu fi avut loc un transfer de personalitate .
Este o întrebare dificilă . Trebuie să evităm a cădea în cabotinism .

Ş.Paraschiv : Este adevărat . Mergând mai departe, ce fel de film credeţi că i-a ieşit cel mai bine maestrului şi pe care îl are cel mai la îndemână ( artistic, istoric, psihologic, etc ) ? Aţi pomenit de Zile Fierbinţi, Mihai Viteazul şi  Atunci i-am condamnat la moarte, exponente ale primelor trei categorii, pe care le-am oferit drept exemplu .

C.L.Vasilescu :   Filmele care i-au ieşit cel mai bine au fost cele portret şi cele care au inaugurat un serial ; nu mă refer aici la tematică, ci la personaje . Dar trebuie foarte atent nuanţat , fiindcă o anume categorie de spectatori vrea calitate, fără să ţină cont de datele din teren . De pildă, unele erau condiţiile la sfârşitul lui 1973, când s-a turnat Un Comisar Acuză, şi altele în '77 / '78, când s-a turnat Revanşa, mult mai grele . Apoi, filmele în coproducţie, unde problema este, în primul rând, limbajul de comunicare cu actorii străini şi cu echipa coproducătoare .

Ş.Paraschiv :   Cu siguranţă, Sergiu Nicolaescu este la fel de meticulos şi ca regizor, şi ca actor .
Cum vi se pare actorul Sergiu Nicolaescu şi ce personaj credeţi că îl reprezintă cel mai bine ?
Personal, izbitoarea asemănare cu regele Carol şi Mircea mi se pare incredibilă . Pentru că sunt dublate de o încărcătură mare de suflet pe care o pune actorul Nicolaescu, aceste personaje devin veritabile simboluri naţionale . Evident, acestea sunt doar două personaje istorice de-ale domniei sale . S-a confundat cu cele mai multe şi nu a avut roluri de compoziţie . Unde nu era iz de Nicolaescu, nu se băga . Dar unde o făcea, actorul Sergiu Nicolaescu dădea uriaşe lecţii de interpretare .

C.L.Vasilescu :   Cu foarte mult timp în urmă, într-un interviu, Sergiu Nicolaescu spunea : Eu n-am interpretat roluri. Întotdeauna, în filme, eu m-am jucat pe mine . Nu este forma exactă, dar se înţelege de la sine mesajul . În textul de pe coperta patru, printre altele, am scris că cineastul : a ţinut toată viaţa să ne arate cum am fost noi cândva, şi cum ar trebui să fim de aici înainte, pentru că noi, românii, astăzi, nu mai suntem ce am fost…, acesta fiind şi motivul pentru care interpretul Sergiu Nicolaescu s-a identificat până la contopire cu respectivele personaje. Tonul unui mesaj cu un puternic impact la public - este vorba de redescoperirea unui dinast cu care Nicolae Ceauşescu nu se recunoştea solidar ( Carol I ) şi de apelul vibrant la o ţinută demnă în condiţii de umilinţă socială ( cum erau acelea din 1989 ), apel lansat prin intermediul unei impozante figuri istorice, domnitorul Mircea - nu îl poate da oricine. Înzestrările artistice ale interpretului, crezul său, ambele puse în slujba râvnei, mai mult sau mai puţin mărturisite a românilor, de a depăşi tabuurile epocii, au dus rezultatul artistic cunoscut.
  Personajul de film care îl reprezintă cel mai bine este prinţul Andrei Morudzi, din pelicula Orient Express . Alte personaje cu care s-ar putea identifica sunt inginerul Mihai Coman din Zile Fierbinţi, avocatul Nicolau din Ultima Noapte… şi colonelul Filip din Întâlnirea .

Există însă două personaje în filmografia sa care, nu întâmplător, etalează două puternice componente afective: una legată de pământul din care s-au născut (cum este precizat şi în film) şi alta legată de un vechi sentiment de prietenie ce nu trebuie alterat, indiferent de condiţii. Este vorba despre căpitanul Andrei, protagonistul din Nemuritorii, şi de bătrânul comisar Moldovan din pelicula Supravieţuitorul (secvenţa în care comisarul, în timpul jocului ruletei încrucişate, fixează pe tâmpla sa ţeava pistolului adversarului şi, în acelaşi timp, nefericitului său prieten, Cristian Vasile, şi cea în care, după fatalul deznodământ, comisarul îndreaptă pistolul către patronul macabrului joc, Goldberg. În aceste două roluri, şi mai ales în respectivele secvenţe, Sergiu Nicolaescu etalează calităţi de mare interpret şi, practic, prin ele îşi defineşte propria personalitate.


Ş.Paraschiv : Aţi punctat foarte bine . Andrei Morudzi este, după mine, Sergiu Nicolaescu . Mulţi au criticat filmul pentru că nu ar semăna cu ceea ce a vrut autorul Prinţului, Branişte . Sunt convins că dacă ar fi jucat şi regizat un Rege Lear, acela ar fi fost tot ca Sergiu Nicolaescu . După mine, problema nu este că Sergiu Nicolaescu nu poate juca un alcoolic, ci că dânsul l-ar aduce cât mai aproape de personalitatea dumnealui ( Maiorul Andrei, din Capcana Mercenarilor )
Colonelul Filip şi avocatul Nicolau sunt alte mostre de Sergiu Nicolaescu .
În context internaţional, unde aţi plasa cinematografia lui maestrului ?

C.L.Vasilescu : Filmografia sa va ocupa - şi ocupă - un loc aparte, pentru că cineastul, la condiţiile pe care le oferea mijloacele timpului său, şi-a valorificat geniul artistic cu maximum de angajament şi competenţă . Este un caz rar .
Însă, în împrejurările actuale, cu o Românie ca cea pe care o avem - ţară ortodoxă şi cu prestigiu internaţional scăzut -, e de crezut că străinii vor face o excepţie, cel puţin în privinţa sa.
Nu noi plasăm cinematografia sa în contextul amintit .

Ş.Paraschiv :  Adevărul este că, întotdeauna când s-a ivit şansa, noi le-am pus beţe în roate geniilor noastre . Eliade, Cioran şi Ionescu au ales exilul . Noica şi Ţuţea, cu sabia lui Damocles mereu deasupra capului, şi-au asumat chinuri aproape biblice .
Sergiu Nicolaescu, deşi un ofertat timpuriu al Vestului, a preferat mai greaua Golgotă a României .
Sunt sigur că sacrificiul personal va încununa supravieţuirea a tot ceea ce a făcut  .
Vorbind de acest va fi fost să fie în Vest, dacă maestrul Nicolaescu ar fi concurat ( filmele fiind aceleaşi, doar naţionalitatea schimbându-se ) la Oscar, ce filme credeţi că ar fi căştigat la următoarele categorii ( din toţi anii ) : Cel mai bun film, regizor, actor principal / secundar, actriţă principală / secundară, scenariu şi muzică ?

C.L.Vasilescu : Cineastul n-a îndrăznit să fie el însuşi nedrept cu el. De aceea e greu de spus care este cel mai bun film al său . Apoi, criteriile după care se premia un film, atunci când Oscarul şi Palme d’Or însemnau ceva, sunt altele decât cele de care se prevalează publicul .
Mihai Viteazul s-ar detaşa, dat fiind faptul că a fost un film infernal şi pentru mesajul său – aspiraţia conştiinţei şi unităţii naţionale, aspiraţie regăsită la fiecare generaţie şi lider care a făcut istorie în ţara asta .
  La capitolul actori, în clasamentul său, primii sunt / erau Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ion Besoiu . Amza Pellea pentru rolul Ipu . Dintre actriţe se detaşează Gina Patrichi, pentru rolul Ioana din Nemuritorii, Olga Tudorache, pentru rolul Tudora din Mihai Viteazul şi Ioana Bulcă, pentru rolul Stanca din acelaşi film
(în secundar, sunt mai multe actriţe) .
  Scenariu, Titus Popovici, pentru Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte .
Muzica, Tiberiu Olah, pentru acelaşi film, şi Theodor Grigoriu, pentru Dacii .


Ş.Paraschiv :  Interesante nominalizări . Eu aş propune Începutul Adevărului, Mihai Viteazul, Osânda, Întâlnirea sau Ciuleandra, pentru cele mai bune filme, deşi toate meritau această distincţie .
Pentru scenariu, Ioan Grigorescu pentru Începutul Adevărului / Titus Popovici pentru Mihai Viteazul sau cuplul Sergiu Nicolaescu / Anuşavan Salamanian pentru Osânda / Ciuleandra sau Ultima noapte de dragoste .
Muzica din Ultima noapte de dragoste, Întâlnirea şi Francois Villon mă impresionează întotdeauna şi tragismul lor este sfâşietor .
Pentru Cel mai bun actor, îi nominalizez pe Amza Pellea în Osânda / Mihai Viteazul sau Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte, pe Ion Siminie în Începutul Adevărului, Ovidiu Iuliu Moldovan în Întâlnirea, Sergiu Nicolaescu în Seria Comisarul / Mircea / Orient Express sau Carol I, Ştefan Iordache în Ciuleandra şi Gheorghe Cozorici în Capcana Mercenarilor .

 Cea mai bună actriţă, cum aţi spus, este Ioana Bulcă în Mihai Viteazul, dar nu o pot ignora pe Ioana Pavelescu în Osânda şi Întâlnirea sau pe Ilinca Goia în Triunghiul Morţii şi Anda Onessa în Noi, cei din Linia Întâi .
La secundari, îi aleg pe Gheorghe Dinică în Ultima noapte de dragoste / Osânda / Orient Express sau Revanşa, pe Jean Constantin în Seria Comisarul, Marin Moraru în Ringul, Marga Barbu în Zile Fierbinţi, Draga Olteanu Matei în Nea Mărin Miliardar, Monica Ghiuţă în Începutul Adevărului şi aşa mai departe
 Ce îi puteţi reproşa, aşa cum aţi spus, ca suporter şi observator, cineastului Sergiu Nicolaescu ? Nu mă refer doar la un film.

C.L.Vasilescu :   Există unele secvenţe unde, în mod voit, pentru autenticitate, or din alte motive, forţează nota ( exemplu, Revanşa . Acolo găsim câteva secvenţe ) . De asemenea, există o categorie de public pe care este greu să o mulţumeşti şi care mereu are ceva de comentat .
Eu pentru acea categorie am trecut fraza respectivă, din motive de echidistanţă . Şi aşa mi s-a reproşat că vreau să-i fac statuie încă din timpul vieţii şi am fost consiliat că trebuie să fiu mai rezervat în entuziasmul meu faţă de persoana regizorului .


Ş.Paraschiv : Les gouts ne se discutent pas . Acum, la finalul dialogului ( sper primul ) despre maestrul Sergiu Nicolaescu, aş vrea să încheiem frumos .
  Cum l-aţi caracteriza pe Sergiu Nicolaescu ?

C.L.Vasilescu : O fericită îmbinare între har, autoritate şi pricepere .

Ş.Paraschiv : Fără îndoială, acesta este un citat de aducere aminte !


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Un comentariu: