luni, 5 septembrie 2011

Constantin Codrescu : Greta Garbo la masculin


Oamenii de geniu sunt făcliile luminoase care se aprind în calea omenirii: fără ei ne-am pierde în întuneric. - A.C. Cuza


Singurătatea e soarta spiritelor superioare. - Arthur Schopenhauer

 Citatul lui Schopenhauer îl descrie pe marele actor oarecum metaforic . El nu trăieşte singurătatea personală . Nu e singur . Dar profesional, cultural vorbind, lucrurile se schimbă .
Constantin Codrescu împlineşte astăzi 80 de ani ( cât ar fi împlinit şi Amza Pellea şi Ilarion Ciobanu anul acesta ) . De mult timp, s-a retras din mizeria în care trăim . Seamană foarte mult cu personajul Titus din Magnatul : un om izolat de rău, de abject, în lumea lui, alături de singurii semeni pe care i-a iubit vreodată : cărţile .


Uriaş actor de teatru şi film ... Lui i se datorează portretizarea unui personaj embelmatic al marii literaturi române : Ghiţă din La Moara cu Noroc ( nuvelă de Ioan Slavici, film de Victor Iliu ) .
Am spus-o acum un timp, Constantin Codrescu este masculinul pentru Greta Garbo : om cu un suflet frumos, suflet de artist, o voce extraordinară ( una dintre marile personalităţi ale Teatrului Radiofonic Românesc ), un talent actoricesc unic, fiind unul dintre cei mai mari actori de teatru şi film pe care îi vom avea vreodată .
Cea mai pronunţată legătură cu Garbo : s-a retras din viaţa publică . Nu din motivele excentrice ale Gretei Garbo, ci pentru că a vrut ca şi ea, să fie lăsat în pace, să nu mai fie amestecat cu gloata .

În Brâncuşi, cu marea Marietta Sadova ( centru, dreapta )
Maestrul a jucat în şi a regizat nenumărate piese de teatru şi de televiziune . A trecut prin teatrele Bucureştilor, a jucat la Târgu Mureş, la Brăila, Braşov, Satu Mare ...
Vocea sa a devenit o emblemă a Radiodifuziunii Române .


Constantin Codrescu a avut şi o excepională prezenţă în filmele româneşti . A debutat în 1953 cu filmul lui Dinu Negreanu, Nepoţii gornistului .
După încă un film cu Dinu Negreanu, Victor Iliu avea să îi ofere rolul vieţii cinematografice .
În 1956, Constantin Codrescu joacă rolul principal în ecranizarea nuvelei psihologice La Moara cu Noroc .
 Marele actor realizeză un personaj splendid, care pierde tot ce avea, fiind personificarea dezumanizării şi căderii omului .
Filmul participă în competiţia Festivalului de la Cannes, pentru Palme d'Or, avându-i în distribuţie şi pe Geo Barton, Ioana Bulcă şi Colea Răutu .

În " La Moara cu Noroc "
Nu este puţin lucru să devii maestru la 25 de ani .
Constantin Codrescu îşi va reconfirma talentul în filme cunoscute ca :

De-aş fi...Harap Alb, Răscoala, a doua serie a Haiducilor : Haiducii lui Şaptecai, Zestrea domniţei Ralu, Săptămâna nebunilor, serialul Pistruiatul, Evadarea, Mastodontul, Bunicul şi doi delicvenţi minori, Roşcovanul, Vlad Ţepeş, Bietul Ioanide, La răscrucea marilor furtuni, patru filme din seria Mărgelatu : Trandafirul galben, 
 Masca de argint, Colierul de turcoaze, Totul se plăteşte, Martori dispăruţi, Lacrima cerului, Doi haiduci şi o crâşmăriţă, Terente, regele bălţilor, Magnatul .


A fost căsătorit prima dată, pentru un timp, cu marea actriţă Marga Barbu, cu care a întreţinut o frumoasă prietenie, jucând în multe dintre filmele de mai sus împreună .

În " La ora şase "
 A jucat, de asemenea, în trei dintre capodoperele istorice ale maestrului Sergiu Nicolaescu : Mihai Viteazul ( Alexandru cel Rău ), Pentru Patrie ( C.A.Rosetti ), Capcana Mercenarilor ( patron de salon ) .

În " Mihai Viteazul "
 Poate că sună forţat . Poate că nu e aşa . Dar, pentru mine, Constantin Codrescu este masculinul pentru Greta Garbo ! La mulţi ani, maestre !


 De pe situl Editurii Betta

 1

La masa de scris 

ÎN LOC DE SPOVEDANIE... 

Viaţa mea!... De ce am dorit-o să fie de nepreţuit?... De ce am căutat în adâncul sufletului meu să-i înţeleg rostul?...

Speram în luminile spuse de poveşti... Doream ca realitatea crudă a vieţii să rămână undeva departe... să fiu ferit de tristeţi, de durerile pe care sufletul le îndură cu greu. Socoteam atunci că pot rămâne în lumina ocrotitoare a vieţii. Credeam în nevoia de adevăr, de cinste, de dragoste. Aveam o deznădăjduită sete de a trăi în lumina binelui şi a credinţei... A credinţei în acel unic şi absolut-Dumnezeu!

De ce acceptam goana nebună a omului ascuns din noi: cel ce urăşte, cel fără dragoste, cel ce fură, cel care ucide lumina?!

De ce nu putem trăi în adevăr, în cinste, în iubire? Atunci, jertfa noastră ne-ar da adevărata măsură.

Nu răul din afară, ci cel dinlăuntrul nostru este duşmanul omului! De ce?!...

Pentru a ne da un raspuns, „veniţi să îmbătrânim împreună în lumina lui Dumnezeu”!

Veniţi, oameni!...

*****

… Parte din mine, din sufletul meu a înţeles şi nu a înţeles, a strâns şi a risipit, şi-a amintit şi a dat uitării, a iubit nemăsurat, a risipit fără măsură iubiri şi s-a oprit acolo, unde suişul vieţii îşi opreşte năvalnica goană, pentru a-şi regăsi în linişte, măsura cea bună, rânduită cu grijă în desaga vieţii sau lăsată risipă vântului, ce nemilos, sălbatic, spulberă aiurea.

Când se retrag iubirile,

Rămânem pe ţărm

Două jumătăţi de scoică

Goală,

Aşteptând nerăbdători

Plecarea noastră

Viitoare.

Pentru că nimic nu-i mai trist

Decât ziua în care nu putem dărui oamenilor,

Perle.



 2

"Biletul" transmis autorului de către Florin Piersic înaintea lansării volumului I din "Pribeag prin viaţa mea", la Buzău, după spectacolul "Inimă de boxer", 23 mai 2009, în cadrul Festivalului "VedeTeatru".

Dragă, iubit, minunat Om cu “O” mare şi artist fără pereche, Puiu Codrescu,

Acum “100 de ani” eram în tramvaiul 5 care venea spre centru din Floreasca unde locuiam! Te ştiam din film, din teatru, din teatrul radiofonic, dar nu te văzusem de aproape!

Eram student la superba Marietta Sadova. Am coborât (din tramvai!) împreună şi te-am urmărit. În faţa bisericii Kretzulescu de lânga Universitate – Te-ai oprit – Ţi-ai făcut o cruce mare cât o zi de post şi ai pornit din nou. Am rămas fără glas! Din clipa aceea te-am adorat!

Am visat atunci când aveam caş la gură (la 20 de ani) că-mi voi da promoţia la Institut cu “Orologiul Kremlinului” în care erai profesorul şi eu Sasha Rbacov?

Am visat eu atunci că vei fi frate de-al meu în Harap Alb, Ianuli (în seria Haiducilor) apoi şeful revoluţionarilor în toate seriile cu Mărgelatul!???

Tu eşti şi rămâi un Prieten fără pereche!

Aş putea scrie o carte despre tine şi tot ce s-a petrecut cu noi în ani şi ani de zile!

Să fii aşa cum eşti, să te bucuri de viaţă, de succese şi de Doamna ta care este şi va rămâne lângă tine mereu, mereu.

Te iubesc dragul meu drag – Puiu şi nu uita ce-a zis Nichita Stănescu: “Un prieten adevărat e mai preţios ca un înger”.

Florin Piersic 


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

3 comentarii:

  1. Regizorul amintit, autor al filmului Nepoţii Gornistului, poartă numele de Negreanu şi nu Negrescu.
    Nu sunt sigur dacă în filmul Pentru Patrie Codrescu îl interpretează pe Rosetti. Cunoscutul revoluţionar avea altă fizionomie decât cea pe care o întâlnim la personajul interpretat de el.
    Dacă nu mă înşel eu, Constantin Codrescu a terminat liceul Sfântul Sava ca şef de promoţie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc din nou ( referitor la regizor ) ! Ţin minte că am citit pe undeva informaţia referitoare la Rosetti, nu mai ştiu în ce context . Ştiam şi eu că marele actor a fost elev la Sfântul Sava, dar mai multe detalii, îmi pare rău că nu ştiu .

    RăspundețiȘtergere
  3. Actorul mai este inca printre noi....... De ce nu ofera informatii biografice si ale activitatii sale artistice de interes public?? Toti actorii si regizorii ar trebui sa faca aceste lucruri.... M D

    RăspundețiȘtergere