marți, 27 septembrie 2011

Gigi Marga, cântăreaţa al cărei nume a intrat în folclor: "Este un nume sonor. Probabil că de aceea a fost folosit în tot felul de expresii" - Dan Radu, Jurnalul Naţional


Numele ei a intrat în folclor. Tineri care habar n-au de existenţa persoanei "Gigi Marga" îi folosesc numele ca poreclă în spaţiul virtual. Alţii utilizează numele ei într-o expresie cu tente pornografice. "Am rămas trăsnită şi eu când am auzit", povesteşte Gigi Marga, femeie în carne şi oase, ajunsă acum la 82 de ani.

În a doua jumătate a secolului trecut era prima voce în restaurantele cu ştaif din Bucureşti. Apoi a devenit vedeta revelioanelor. Gigi Marga nu a încetat niciodată să cânte, numai că acum o face la New York.

"Gigi Marga este un nume sonor şi îţi rămâne în minte. Probabil că de aceea a fost preluat şi folosit în tot felul de expresii. Dă bine şi pe afişe, te atrage", spune Gigi Marga.

A plecat din România în 1986, iar de atunci s-a mai întors de trei ori. Cea mai recentă vizită a venit acum, când, la 82 de ani, cântăreaţa rezervă câte trei ore pe zi plimbărilor pe jos prin oraş.

Deşi Bucureştiul îi trezeşte nostalgii, oraşul n-a fost prea prietenos cu ea. La două zile după ce a venit în ţară, a fost muşcată de un câine maidanez. "Mă plimbam pe Splai, pe lângă o curte, iar câinii dinăuntru au început să mă latre. Lătratul lor a stârnit alt câine de pe trotuar, care m-a muşcat de şold. M-am sprijinit de gard, iar câinii din curte m-au apucat şi ei de geantă şi au început să tragă", povesteşte Gigi Marga.

"Mi-a părut atât de rău, pentru că eu iubesc enorm animalele. Şi data trecută, când am fost în ţară şi am mers la cimitirul unde este îngropată mama, am găsit opt câini pe mormânt. Li se dădea de mâncare acolo, în nişte castroane".

Deşi muşcătura a fost una serioasă, Gigi Marga nu s-a prezentat la doctor. "Dacă e să mor de turbare, măcar o să mor într-un fel interesant", spune cântăreaţa. Plus că nici nu a avut timp. A doua zi după incident trebuia să ajungă pe litoral, să susţină o serie de concerte.

La 82 de ani, Gigi Marga are un job care o ţine ocupată în permanenţă. Şi în ţară, acum, dar şi în America, unde ziua îşi concepe ţinutele de scenă, iar seara cântă prin restaurante. Este în permanenţă la curent cu ştirile, susţine Partidul Republican şi, mai nou, o fascinează aparatele GPS, care o ajută să se deplaseze "din poartă în poartă".

O deranjează doar vocea "gagicii" care îi spune pe unde să vireze, pentru că ştie că "de obicei femeile mint".

"Nu m-am culcat cu pianistul ca să ajung undeva"

În 1986, Gigi Marga pleca din ţară pentru că nu mai avea pe nimeni aici. Soţul îi murise de câţiva ani, apoi îşi pierduse şi mama. Îi rămânea reputaţia, despre care spune că şi-a clădit-o corect. "Am făcut şcoala de muzică, am cântat în corul Filarmonicii "George Enescu", apoi am progresat şi am ştiut să mă fac apreciată. Nu m-am culcat cu pianistul ca să ajung undeva".

Când a plecat în America nu a făcut-o cu gândul de a rămâne acolo. I se aprobase să petreacă trei luni în Los Angeles, ca turistă, fiind chemată de nişte prieteni vechi.

"Acolo se deschidea un local românesc. Mi-au propus să cânt la deschidere. Acolo era foarte multă populaţie de origine română, erau armenii din oraşele României şi mai ales din Bucureşti şi Constanţa. Şi când m-am prezentat şi am cântat "Du-mă acasă, măi tramvai", lumea a izbucnit în plâns. Am mai făcut o prelungire de şase luni, încă o prelungire de şase luni şi am ajuns la punctul în care şederea nu se mai putea prelungi", povesteşte Gigi Marga.

Patronii localului au încercat să-i facă artistei un contract, însă autorităţile de la Bucureşti nu au vrut să accepte.

"Atunci m-am înfuriat. Sigur că între timp erau mai mulţi bărbaţi care îmi făceau curte şi pentru care însemnam ceva. Şi atunci m-am căsătorit şi am rămas acolo. Plecasem la sfârşitul anului 1986, iar la sfârşitul lui 1987 devenisem cetăţean american".

Gigi Marga spune că s-a adaptat mai repede ca alţii la viaţa din America. Avusese ocazia să mai călătorească în străinătate. Totuşi, America era ceva nou.

"Impactul este extraordinar, alt ritm, alte feţe, alte obiceiuri. Noi suntem latini şi prin excelenţă avem altă simţire şi altă sensibilitate, plus că acolo populaţia este constituită din multe alte naţionalităţi, care vin fiecare cu obiceiurile şi metehnele de-acasă. Este foarte interesantă această absorţie, acest melanj care trebuie să se facă ca să apară o unitate, o naţiune. E foarte interesant", spune Gigi Marga.

Americanii se distrează altfel decât românii


Pentru a răzbate a învăţat să cânte fiecăruia ce-i place.

"Am văzut ce se cere acolo, muzica tuturor popoarelor şi mai ales muzica momentului în care s-a rupt filmul pentru fiecare. Melodii pe care le-au lăsat în urmă. Italianul, spaniolul e mai puţin la curent cu producţia actuală a ţării de origine, el îşi aduce aminte de muzica de acum 40 de ani, 30 de ani, 20 de ani, cinci ani. Într-un restaurant, la fiecare masă stă cineva de altă naţionalitate. Aşa că întrebi de unde vine şi îi cânţi ce-i place. Ăsta a fost secretul supravieţuirii mele, am ştiut să fac plăcere noii lumi care s-a format acolo".

Odată cu Revoluţia din 1989 şi sosirea altor artişti din România în turnee americane, Gigi Marga a servit drept punte între cântăreţii din România şi românii din America.

"Au venit turneele din ţară cu Mirabela Dauer, cu Horia Moculescu cu toată trupa din România la care mă lipeam şi mă puneau la începutul concertelor pentru că se vedea de la mine care este pulsul publicului. Şi am colaborat de foarte multe ori cu turneele venite din ţară şi în Canada şi în SUA", povesteşte Gigi Marga.

A învăţat, însă, să cânte şi pentru alte naţionalităţi. "Publicul care nu e românesc e foarte curios. Le place, ascultă şi apreciază. E bine să vii în costum naţional, pentru că bucuri şi ochiul. Iar altă recomandare este să se cânte muzică ritmică, pentru că mai greu e de priceput un cântec lent. O doină se poate, pentru că are o sensibilitate, dar cât ţine programul trebuie să fii atent la reacţia publicului ca să ai o reuşită".

Totuşi, Gigi Marga a învăţat că americanii se distrează altfel decât românii. "E diferenţă mare între români şi americani când vine vorba de distracţie. La ei nu prea se cântă la restaurante. Ei mănâncă şi au plecat în altă parte, dacă vor să asculte muzică. Şi nunta la ei este scurtă. Cocktail în picioare, un dans cu mirii şi au plecat în luna de miere. La noi, la românaşi, când se pune omul pe petrecere o ţine aşa şi trei zile. Îi place să i se cânte la masă, cu vioara la ureche".

Cântă şi se încarcă cu energia New York-ului

În puţinele ei vizite în ţară, Gigi Marga este uimită de schimbările pe care le vede. "Sunt construcţii noi, sunt cartiere noi, sunt arhitecturi noi şi îmi fac plăcere, mă încântă. Tineretul este încântător, fete frumoase, băieţi drăguţi şi plini de viaţă, tineretul pe stradă, în autobuz, peste tot", spune Gigi Marga, uimită că oamenii încă o mai recunosc.

"Mă stigă lumea: Gigi Marga, Gigi Marga! Ce plăcere am când sunt oprită pe stradă în felul acesta".

În România nu mai are însă decât cunoştinţe. Prietenii ei sunt la New York. "La New York cânt aproape în fiecare seară. Ziua am alte activităţi, şi, din pricepere sau din spirit de chibzuinţă îmi fac propriile toalete. În serile în care nu cânt, mă duc la operă sau pe Broadway. Sau mă duc în centrul monstrului acestuia care e New York. Mă urc în subway şi mă duc în Manhattan. Energia în sine a oraşului, lumea aceasta este un spectacol. Nu mă plictisesc", mai spune Gigi Marga.






Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu