miercuri, 7 septembrie 2011

Ilarion Ciobanu, actorul-simbol al Dreptăţii şi Bunului-Simţ


Voi fi la fel de dur ca adevărul şi la fel de neîndurător ca dreptatea. - William Lloyd Garrison


Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă. - Emil Cioran


În 2008, am pierdut mulţi actori . Pe patru dintre ei îi regret cel mai mult : Ovidiu Iuliu Moldovan, Colea Răutu, Ilarion Ciobanu şi Ştefan Iordache . Ultimii doi au plecat la diferenţă de o săptămână .
Ilarion Ciobanu a fost pentru cinematografia şi societatea românească un colos de discrenţie, de decenţă, de profesionalism .


Destinul a făcut ca el şi Jean Constantin, din băieţii portului, să devină unii dintre cei mai mari actori ai ţării .
Parcă era un sfânt dintr-o icoană, gândindu-mă şi la Ultimul cartuş, în care comisarul Roman, jucat de Ilarion Ciobanu, devine călugăr
Avea forţă . A făcut numai personaje puternice, bărbaţi de onoare, oameni drepţi care nu pleacă capul în faţa nimănui, luptători pentru dreptate şi ţară .


Era moldovean, născut în Tighina românească, dar pentru restul vieţii a iubit necondiţionat marea, unde a fost aruncata si cenusa lui, dupa ultima dorinta . A lucrat în port . Nu a ştiut ce înseamnă viaţa uşoară . Nu a trăit în puf . Probabil de aici spiritul de legiuitor, decenţa şi respectul .
Au urmat anii '50, când a devenit un legendar jucător de rugby al Bucureştilor


Destinul a făcut să devină actor . În profesia lui au contat pasiunea şi talentul nativ extraordinar .
Nu ştiu de ce nu a jucat în piese de teatru . Poate nu a vrut, poate nu a fost cerut, dar în cinematografie rămâne un geniu, fără să fac exces de vocabular .
Ilarion Ciobanu era natural, puternic . Şi acum tresar când îi văd prim-planurile : era terifiant de uman .
Valeriu Butulescu are un aforism-mănuşă :
Era atât de dur, încât nu se putea şlefui decât singur, asemenea diamantelor. 
 Aşa era Ilarion Ciobanu . Un om dur, dar drept, cum avea să spună maestrul Sergiu Nicolaescu .
Marele actor va rămâne mereu viu prin filmele sale, prin personajele sale : Comisarul Roman, Stroe Buzescu, Stegarul Vasile, Traian Brad, Gherasim, Gerula ...


Cele mai bune personaje 


 Comisarul Roman - Seria poliţistă Comisarul Roman : favoritul meu . Mulţi neaveniţi acuză cele două filme ( pentru că mă axez doar pe opera cu Sergiu Nicolaescu ) de propagandă comunistă . Dar asta era realitatea . Muncitorii - ilegaliştii - care sperau un trai mai bun în comunism erau avansaţi, de cele mai multe ori, în profesii total necunoscute . Politistii din vechiul regim, cautand sa nu cunoască beciul comunist, s-au dat la fund sau au facut pacte cu gangsterii autohtoni .
Comisarul Roman reprezinta, in ciuda afilierii politice, un exemplu de justitiar nesangeros, dur si drept, incoruptibil si curajos .
Cu Miclovan va forma o echipa de forta cu care va incerca sa anihileze gangsterii de maidan si pe eruditul lor sef, Semaca .
Personajul a continuat sa apara in cateva filme de Manole Marcus, cu aportul lui Titus Popovici .



Ilarion Ciobanu a fost unul dintre colaboratorii lui Sergiu Nicolaescu, in prima parte a carierei .
Filmele graiesc de la sine :
Mihai Viteazul, Nemuritorii, Pentru Patrie si Mihail, caine de circ .

Traian Brad - Seria Ardelenilor : probabil cel mai cunoscut personaj al sau . El face parte tot dintr-o serie, care ii are in distributie si pe Ovidiu Iuliu Moldovan, Mircea Diaconu si Tania Filip .
Traian este capul familiei Brad . Hotarat sa uneasca familia si sa il invete pe mezinul Romulus meserie, pleaca impreuna cu el intr-o calatorie in America, unde este stabilit Johnny . Cei trei vor avea parte de aventura vietii lor .
Interpretarea lui Ilarion Ciobanu este fantastica, reusind sa infatiseze publicului portretul ardeleanului darz, luptator si patriot .



Gherasim - Toate panzele sus :  personajul cu care s-a identificat cel mai mult . Lupul curajos al marilor, durul de pe Speranta, Gherasim . Serialul a dus la fratia dintre Ilarion Ciobanu, Ion Besoiu, Sebastian Papaiani, Ion Dichiseanu si Jean Constantin .



 Ilarion Ciobanu a facut roluri memorabile si in :

Setea ( debut ),  Lupeni 29, Răscoala, Golgota, Columna, Doi bărbaţi pentru o moarte, Baltagul, Asediul, Fraţii, Facerea lumii, Serata, Drum în penumbră, Departe de Tipperary, 100 de lei, Dimitrie Cantemir, Capcana, Muşchetarul român, Pe aici nu se trece, Gustul şi culoarea fericirii, Ecaterina Teodoroiu, Rug şi flacără, Iancu Jianu, zapciul, Iancu Jianu, haiducul, Râdeţi ca-n viaţă, Fapt divers, Bătălia din umbră, O vară cu Mara, Şobolanii roşii, Crucea de piatră, Terente - regele bălţilor, Ochii care nu se văd ( serial ).


Ilarion Ciobanu a fost, este si va ramane unul dintre cei mai mari actori romani  . Asa cum avea sa fie numit intr-un articol al Jurnalului National, Ilarion Ciobanu este actorul-simbol al Dreptăţii şi Bunului-Simţ .

 

 Ne gîndim cu pioşenie la Ilarion Ciobanu 
Ramona Draghici, Jurnalul National, 9 septembrie 2008

 TOATE PÎNZELE SUS... ● Drum bun, maestre! 

Ce rămîne în urma unui om care, pe pămînt, s-a jucat cu Arta... Dincolo de regrete şi lacrimi, rămîn aplauzele şi amintirile celor care s-au bucurat de harul lui, dar şi ale celor care au fost împreună cu el, în munca sa: colegii.

Despre Ilarion Ciobanu, fără excepţie, colegii săi au vorbit cu sufletul. Cu toţii l-au declarat "actorul-simbol al Dreptăţii şi Bunului-Simţ", cu toţii l-au iubit, l-au apreciat, cu toţii îi vor duce dorul... Ilarie, cum l-a alintat Oana Pellea, a plecat dintre noi într-o mare discreţie şi poate că deja a ajuns pe la Amza, Ovidiu (Iuliu Moldovan), pe la nenea Colea Răutu... Poate s-au adunat ei, acolo, la o cană cu vin şi o sumedenie de poveşti. Despre cum era Ilarie pe platoul de filmare, ne-au istorisit cei cu care a împărţit frumuseţea acestei arte, artă pe care el o avea în sînge, pentru că Dumnezeu i-a dăruit talentul. Ilarie era bun, cinstit, punctual, civilizat, ascultător... Ilarie era cîte ceva din toate. "Îmi pare sincer rău că a plecat dintre noi un camarad excepţional, de o reală cinste profesională şi umană", ne-a spus Ion Besoiu, alături de care Ilarion Ciobanu a jucat în "Setea", producţie regizată de Mircea Drăgan, şi în "Toate pînzele sus", regia Mircea Mureşan.

Ca un paradox, Ilarion Ciobanu a debutat în cinematografie tîrziu – pe cînd avea 30 de ani – şi a ales să se retragă devreme. A căutat, cu eleganţă, să stea deoparte, să privească din umbră, nu însă fără tristeţe, la ce a mai rămas din arta filmului. La cum kitsch-ul a subjugat talentul, la cum pasiunea şi-a tot pierdut din valenţe. Era dezamăgit...
SEMEŢ. Îmi amintesc că prima şi ultima dată cînd l-am văzut în faţa ochilor pe domnul Ilarion Ciobanu a fost în 2004, cred, la Gala Festivalului de Film Internaţional BiFEST care a avut loc la Bucureşti, unde a primit Premiul de Excelenţă pentru întreaga activitate. A apărut pe scenă la fel de semeţ cum îl ştiam de la televizor. Şi acea icoană a sa
mi-a rămas în minte...
Avea spirit de echipă

"Era conştiincios, un bun fost sportiv, un rugbist apreciat. Avea spirit de echipă, era punctual. L-am văzut pe Ilarion sub toate formele, chiar şi cînd era mai expansiv, am fost prieteni. De prin ‘86 s-a retras, din cauza bolii, a fost destul de greu pentru el. Pentru mine a fost o lovitură. Era un lipovean adevărat. A crescut cu greutăţi, era de mic obişnuit cu ele, dar a ştiut să le treacă. Şi-a făcut meseria exemplar, a jucat în multe filme, «Mihai Viteazul», «Nemuritorii». L-am admirat. Era un bun familist, pe soţia sa o cunosc, am fost colegi la Sahia, ea era regizor. A fost un tip apreciat. La filmări mă asculta, era un actor civilizat", ne-a povestit Sergiu Nicolaescu.
Un profesionist

"M-am întîlnit cu Ilarion pe platou, la «Gustul şi culoarea fericirii», un film regizat de Felicia Cernăianu. Era un om deosebit, un actor puternic pentru cei care-l vedeau pe scenă, dar care avea şi o organizare interioară de invidiat. Pentru că, ştiţi... noi, actorii, cam avem probleme la capitolul ăsta. Era serios, un profesionist. E trist că aceşti oameni se răresc. «Ne rărim între noi», vorba cronicarului. Dar, din păcate, nu vin în loc aceleaşi forţe. Se merge pe deprofesionalizare şi asta mă sperie. Regret şi mă gîndesc cu pioşenie la Ilarion Ciobanu. A suferit mult, a fost dezamă-git de ce vedea în jur şi s-a izolat... Şi lumea ne izolează, într-un fel...", ne-a spus Dorel Vişan.
Era şi scenarist
 
"Am jucat cu Ilarion în multe filme, printre care «Setea», «Toate pînzele sus»... Cînd l-am cunoscut, am avut impresia că am cunoscut o stîncă. Îmi aduc aminte că m-a impresionat tonul său, extraordinara forţă lăuntrică pe care o avea, curajul şi demnitatea. Era un băiat de o mare demnitate, cu o isteţime deosebită. Foarte puţină lume ştie că el şi scria. Scria scenarii de film, chiar s-a angajat ca regizor la Sahia. Era preocupat de viaţa marinărească şi lucrul acesta s-a văzut mai ales în «Toate pînzele sus». În «Setea», s-a întîmplat un lucru interesant: noi, eu şi Ilarion, eram mai tineri şi jucam alături de monştri sacri... Calboreanu, George Măruţă... Ei bine, Ilarion nu avea nici un fel de emoţie, avea în schimb o mîndrie a profesiei pe care şi-a ales-o de neimaginat. Avea o demnitate pe care nu o puteai terfeli uşor. S-a împrietenit cu Colea Răutu. Era prin prin ’60-’61, şi am avut parte şi de un regizor bun, Mircea Drăgan, care ne-a spus că atunci cînd vine vorba de film, pe platouri, sîntem cu toţii egali", ne-a declarat Ion Besoiu.

Un mare talent

"L-am cunoscut. Am fost colegi la facultate, avea o situaţie mai specială. Era foarte talentat. Ştiu că profesorii nu ne lăsau să facem film, ne spuneau să aşteptăm să terminăm şcoala, dar Ilarion a primit o ofertă pentru un film şi a plecat. Şi bine a făcut! Se potrivea cu filmul şi fizic, şi ca personalitate. Era un om rezervat, discret cu viaţa personală. Cred că a fost deziluzionat, şi de aceea a ales să se retragă", e de părere Stela Popescu.

UN BUN COLEG
 
"Am lucrat cu el în «Toate pînzele sus» un an şi jumătate. Un coleg foarte bun, am colaborat minunat. Îmi pare rău, e o pierdere pentru cinematografia românească."
Jean Constantin




Semneaza al dumneavoastra, Maresal 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu