luni, 19 septembrie 2011

Johnny Răducanu a plecat să cânte cu îngerii de Alex Revenco, Jurnalul Naţional



El va rămâne pentru totdeauna în inimile celor care au avut privilegiul să-l cunoască

Artistul adevărat nu moare niciodată, spiritul său continuă să fie viu în amintirile contemporanilor, în creaţiile pe care le lasă posterităţii, dincolo de momentul trecerii în nemurire. În fertila singurătate pe care şi-a impus-o faţă în faţă numai cu pianul şi cu masa de scris în modesta garsonieră din Banu Manta (de abia în ultimele luni de viaţă s-a mutat într-un apartament prin zona Căii Moşilor), Johnny Răducanu a şlefuit lumi de frumuseţi sonore ale căror titluri, alăturate, ar configura ele însele un poem. Dacă vă lăsaţi copleşiţi de "Bucuria" încercată într-o "După amiază de iarnă" când "Păsări albe au zburat" şi se va fi petrecut luna lui "Octombrie Song"... atunci se aude "Oltul po­vestind", el îngână "Ecouri din Carpaţi" şi alte mirifice "Spaţii româneşti", atunci răzbat spre sufletele noastre "Confesiuni" filigranate în "Blues moldav", "Blues unison", ca "Expresie şi ritm" pentru acel "Vechi tezaur" de ethos mioritic ce renaşte cu învăluitor "Alean" în "Cântecul codrului"!


În anii din urmă, grupurile Iris şi Phoenix au avut şansa să-l aibă ca invitat în două mari spectacole. Cu Iris Johnny a cântat "Soldier of Fortune", cu Phoenix "Canarul" şi "Floarea stâncilor". Mony Bordeianu, primul solist Phoenix a ţinut să spună: "Nu voi uita niciodată cât de important a fost Johnny Răducanu pentru Phoenix. În 1968 a fost împreună cu Cornel Chiriac în juriul Festivalul Naţional de artă studenţească de la Iaşi, care a acordat grupului Phoenix «Marele Premiu», în prima confruntare naţională a trupelor rock. Atunci, pe locul doi nu a fost nimeni, iar Roşu şi Negru a ocupat locul al treilea. În acelaşi an, tot la Iaşi, Phoenix a luat premii speciale de interpretare, ţinută scenică şi compoziţie, intrecand, printre alte trupe pe: Roşu şi Negru, Coral sau Mondial. Ultima oară am cântat cu el la aniversarea de 45 de ani... într-adevăr e o mare pierdere... faptul că a murit părăsit şi fără indemnizaţie de pensie - după câte am auzit- e o ruşine!"

Pe numele său adevărat Răducan Creţu, Johnny Răducanu s-a născut la Brăila, la 1 decembrie 1931, într-o familie de ţigani cu tradiţii muzicale de peste 300 de ani, de pe timpul lăutarului Petre Creţu Solcanu. Niciodată nu şi-a renegat originile şi deseori critica atitudinea "ţigănetului" din ziua de astăzi.


Dar să vedem ce spune Florian’ Moşu ‘Lungu despre Johnny: Contribuţia artistului Johnny Răducanu la dezvoltarea, propagarea şi impunerea jazz-ului, aici şi aiurea, apare realmente dificil de estimat în doar câteva rânduri. Personalitatea sa bine con­turată, încă din tinereţe, se racordează prin multe fire la filonul autohton al genului, strălucind prin consecvenţă şi fervoare, cu lumină de simbol. Un merit aparte constă în capacitatea lui de a-i conferi jazz-ului o dimensiune intelectuală în plus, cu adresă explicită către atâţia oameni din elita spiritului românesc – oameni de litere, actori, muzicieni, plasticieni, istorici, filozofi, profesori, chiar şi politicieni – care îl respectă. Mulţi dintre ei au declarat că au descoperit şi cunoscut jazz-ul graţie lui Johnny Răducanu, că sunt onoraţi a-i fi prieteni, apreciindu-l pentru inteligenţa vie, pentru francheţea necontrafăcută şi sufletul său mare. Un impact la fel de elocvent îl are şi asupra publicului larg, muzicianul fiind înzestrat de Cel de Sus cu harul comunicării. Fiindcă Johnny Răducanu nu domină publicul, îl subjugă, nu-şi cucereşte (în sensul belicos al verbului) fanii, ci îi încântă, îi convinge, îi seduce cu toată fiinţa sa. Tehnica instrumentului ca şi discipline formativ-muzicale se pot învăţa de către oricine. Însă darul inventivităţii rămâne exclusiv apanajul celor puţini aleşi de Pronie. Creaţii precum "Blues Unison", "Jocul ţambalelor", "Octombrie Song", "Mâinile olarului", "Cântecul codrului", "Confesiuni", "Doiniţa", "Baladă lăutărească", "Serpentine", "Vechi tezaur", "Alean", "Horă la Măcin", "Păsări albe au zburat" şi atâtea altele sunt piese ce nu se nasc în fiecare zi... Creaţiilor din anii ’60-’70-’80, inclusiv lucrărilor de jazz cameral, mai ample ca dimensiuni, precum "Rapsodia carpatină" ("Brass 5 + 2"), "Oltul povestind" ("Jazz – Folk Septet"), "Expresie şi ritm", li s-au adăugat mereu alte şi alte noi compoziţii, între care temele-dedicaţii "Ateg Song" (pentru soţia sa Geta Costin), "Danny Blues", "Waltz For Pino", "Blue Bloody Moşu Blues", "Epu Blues", continuând în deceniul trecut seria unor mai vechi lucrări "Respect lui Iosif Prunner", "Omagiu lui Duke Ellington", "In Memoriam Thelonious Monk", "Homage To Fats Waller". Deopotri­vă semnificativ pentru valoarea creaţiei lui Johnny Răducanu este faptul că unele dintre compoziţiile sale au fost preluate şi de jazzmani străini. Un titlu de nobleţe şi atributul de "monstru sacru" fac casă bună chiar şi în domeniul jazzului, al cărui lexicon apare plin de "duci" (Duke Ellington), "conţi" (Count Basie) şi "regi" (Nat King Cole). Particula nobiliară "de" ca şi ortografia insolit levantină a prenumelui atribuite lui "Giohny de Răducanu" aparţin unui notoriu om de litere, Nicolae Breban care, ca şi multe alte auguste personalităţi ale spiritului românesc – să-i amintim doar pe Nichita Stănescu, Fănuş Neagu, Andrei Pleşu, Pascal Bentoiu, Dan Grigore, Sorin Dumitrescu (autorul atât de inspiratei sintagme "Johnny Răducanu a introdus în jazz instituţia autohtonă a oftatului"), Nina Cassian, Cornel Todea, Dumitru Capoianu.


Ar fi vrut câini, pisici şi doi, trei oameni la înmormântare

"La înmormântarea mea vreau să vină câini, pisici şi doi, trei oameni", ar fi declarat Johnny, cu câteva zile înainte de moartea sa. Potrivit unor apropiaţi, luna viitoare, la 6 octombrie, Johnny Răducanu ar fi trebuit să plece în Austria, unde va fi premiat un film cu muzica lui. Cu o carieră muzicală ce se întinde pe mai bine de jumătate de secol, Johnny Răducanu, născut la 1 decembrie 1931, la Brăila, a fost unul dintre cei mai importanţi muzicieni contemporani. Presa străină scrie pe larg despre moartea maestrului, care este elogiat nu numai pentru muzica sa, dar şi pentru "umanitate, spiritul blând şi ireverenţă despre politicieni". Ziarele americane "The Washington Post", ABC News, Yahoo! News, Huffington Post, Houston Chronicle ş.a.m.d au relatat despre viaţa lui Răducanu. Potrivit cotidianul.ro, Washington Post scrie: "Cunoscut ca «Mr. Jazz of Romania», familia sa a făcut muzică timp de secole în România".


Johnny, ultimele două albume

Romulus Arhire, directorul Soft Records, a spus: "La iniţiativa lui Florian Lungu, în 2008, am început o colaborare cu Johnny Răducanu în vederea editării unora dintre albumele sale prin Soft Records, pe fondul unei uşoare nemulţumiri a maestrului legat de publicarea operelor sale. De atunci, am editat două albume "Jazz Chamber Music" în 2008 şi "Baladă lăutărească" în 2009. "Chamber Jazz Music" este o încercare de mediere între rigurozitatea muzicii clasice şi inventivitatea jazzului, în timp ce "Baladă Lăutărească" reia cele mai importante teme din creaţiile maestrului în interpretare solo pian. O stranie coincidenţă a făcut ca reeditarea albumului "Baladă lăutărească" să fie prevăzută chiar în aceste zile…


Johnny, Ion Iliescu şi salvele de tun

Într-un interviu spumos acordat – cu câţiva ani în urmă – revistei "Esquire" maestrul a povestit: "Iliescu mi-a dat o decoraţie şi m-a făcut cavaler. L-am întrebat la ureche în timpul ceremoniei la ce e bun ordinul ăla. "Păi, când o să mori, o să se tragă trei salve de tun." "Mă cac pe ele de salve!", i-am răspuns. "Ieri, Ion Iliescu a spus: «Am aflat cu tristeţe de încetarea din viaţă a lui Johnny Răducanu...
În perioada de după ‘90, în perioada mandatului meu l-am şi decorat... era un om cu atitudine civică şi cu demnitate... am rămas de-a lungul vremii într-o relaţie de simpatie, stimă şi respect reciproc. Şi, de aceea, apreciind calităţile sale ca artist pe de o parte, şi ca artist cetăţean pe de altă parte, l-am şi decorat cu o distincţie de stat".


Maia Morgenstern, emoţie şi recunoştinţă

Marea actriţă Maia Morgenstern a declarat: "Pentru mine este o mare pierdere, am avut norocul să-l cunosc pe maestrul Johnny Răducanu. Atâta onestitate, pur şi simplu a avut ambiţia şi curajul de a mă determina să cânt... Am recunoştinţă, am emoţie, ştiu că a făcut enorm pentru mine şi nu numai pentru mine, pentru foarte mulţi artişti. A avut puterea să le dezvăluie talente nebănuite, o zonă a talentului pe care poate nu şi-o cunoşteau".


Decesul lui Johnny încheie un capitol în jazzul românesc

Într-un dialog avut cu Agerpres, Harry Tavitian şi-a adus aminte că pentru prima dată a cântat pe aceeaşi scenă cu Johnny Răducanu în 1974, la prima ediţie a Festivalului de Jazz de la Sibiu. "Atunci am fost remarcat de el şi după aceea am continuat să-i stau în preajmă. De la el am învăţat cum să trăiesc jazzul, asta a fost lecţia şi moştenirea principală. De la el am învăţat, în primul rând, că jazzul înseamnă libertate, aceasta a fost marea lecţie care am învăţat-o de la maestrul Johnny Răducanu". În continuare Tavitian a declarat că va trebui să treacă un timp până toată lumea îşi va da seama că jazzul românesc îşi datorează creşterea şi datorită generaţiei din care a făcut parte Johny Răducanu, o "generaţie de aur". "Cu decesul lui Johnny Răducanu s-a mai încheiat un capitol din jazz-ul românesc s-a mai dat o pagină. Acum putem vorbi de un jazz care respiră româneşte aici în România, iar noi o să încercăm să ducem mai departe stindardul pe care eu personal
l-am preluat de la el", a mai spus Harry Tavitian.


Diplomă de merit de la americani

În 1977, Johnny Răducanu a primit din partea ambasadorului SUA la Bucureşti un Certificat de apreciere în care era estimat drept cel mai important promotor al jazzului românesc în America şi al jazzului american în România. Fost elev al Societăţii Filarmonice Lyra, Johnny a primit, în octombrie 2008, diploma de membru de onoare al Societăţii Filarmonice "Lyra" şi medalia jubiliară "Lyra 125", în cadrul unei ceremonii organizate la Casa Tineretului din Brăila. A colaborat cu trompetistul Art Farmer, trombonistul Slide Hampton, pianiştii Friedrich Gulda şi Guido Manussardi. În 1987, a devenit membru de onoare al Academiei "Louis Armstrong" din New Orleans. Câteva realizări discografice: "Jazz made in Romania" (1987); "Confesiuni" (I, II, III); "To His Friends" (1997); "Jazz Behind the Carpathians" (1999); "Jazz antifanariot" (2002); "Sin­gurătatea, meseria mea" (2002); "Jazz Made in Romania - Live in San Francisco" (cu Teodora Enache, 2002), "Jazz Bestament" (2005); "Chamber Jazz Music" (2008); "Baladă lăutărească" (2009).


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu