miercuri, 14 septembrie 2011

Ştefan Iordache, regele scamator



Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa. - Stefan Iordache 

 
 Întregul geniu este cucerirea haosului şi a misterului. - Otto Weininger


La calibrul unui astfel de actor, ar trebui scriu direct Genial şi să închid postarea . 
Ştefan Iordache reprezintă actorul desăvârşit, actorul boem, plin de talent . 
A iubit publicul şi a fost iubit de public . Totuşi, a fost dezamagit de dezmăţul ultimilor ani, de circul mediatic . A fost macinat de o boală cumplită . Nu a lăsat să se vadă asta . Ştefan Iordache a fost un luptător şi a luptat pâna în ultimul moment .

Când a sosit acest ultim moment, era departe de casă, tocmai la Viena . S-a alăturat altor mari actori, pierduţi printre stele, ca Ilarion Ciobanu sau Ovidiu Iuliu Moldovan .
A devenit deja un clişeu a spune a plecat prea devreme, dar aşa este .Toţi pleacă prea devreme .


 Ştefan Iordache a fost şi rămâne maestrul rolurilor psihologice, dar el a jucat în cele mai variate tipuri de filme, de la istorice la dramatice .
A pornit de jos . A copilărit în cartier : în Rahova . Dintr-o brigadă de actori amatori, a ajuns poate cel mai apreciat student al promoţiei sale, debutând, împreună cu Gheorghe Dinica, în Străinul . Avea urmeze o carieră teatrală şi cinematografică incredibilă .


Cum spunea bădia Ernest Maftei, talentul înseamnă să primeşti şi să oferi iubire, ceea ce Ştefan Iordache a făcut din plin .
Modest, elegant, distins, semeţ ( fără să vrea neapărat asta ) . Ce om extraordinar era Ştefan Iordache, ce forţă !
Alături de Gheorghe Cozorici şi Adrian Pintea, marele Hamlet al teatrului românesc .
Atâtea roluri în film şi teatru, atâtea amintiri, atâtea speranţe, atâtea visuri, atât suflet ... toate adunate în cartea Ludmilei Patlanjoglu, cu un titlu neasemuit de frumos, Regele Scamator ...
Consider că i se potriveşte mult mai mult Regele Scamator, decât Cel mai iubit dintre actori, este mai original, mai duios ....



Cele mai bune personaje 



Doctorul Aioanei - Ciuleandra : este fără îndoială cel mai reprezentativ personaj al lui Ştefan Iordache . Filmul psihologic al lui Sergiu Nicolaescu aduce în lumina partea întunecată a raţiunii umane, frica şi intunericul ce sălăşluiesc în fiecare om .
În romanul lui Liviu Rebreanu, pe doctor îl chema Ursu, dar probabil că Aioanei are o sonoritate mult mai ţărănească, mai puternică .
Ştefan Iordache face un personaj extraordinar, care devine unealta soartei împotriva celui care i-a răpit fericirea şi, până la urma, viaţa .
Poate şi faptul că este singurul personaj principal interpretat iîntr-un film de Sergiu Nicolaescu, interpretarea lui . Ştefan Iordache atinge culmea geniului din întreaga sa carieră



Este mare păcat că doi artişti, ca Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, s-au întâlnit atât de rar .
Rămân, totuşi, Noi, cei din linia intâi şi Ziua Z ( apoi Oglinda ) .
Mare pacat .
Ce ar fi fost o Ultimă noapte de dragoste cu Ştefan Iordache ?
M-am gandit ce Gheorghe ar fi făcut într-o posibilă Groapă semnată de regizor ...
Ce comori descoperim într-o singură idee ...


Victor Petrini - Cel mai iubit dintre pamanteni : cel mai cunoscut rol al marelui actor . Abordarea lui  Ştefan Iordache este cu totul unica . Victor Petrini este un om pierdut, o comoara de idei si de idealuri pierdute . Decaderea şi distrugerea lumii vechi, distrugerea filosofiei unei acestei lumi de catre comunisti se confunda cu decaderea lui Petrini . Universul lui se naruie, valorile se destrama si lumea pe care o cunostea dispare . Iesit din puscarie, devenita un lagar al distrugerii umane, Victor Petrini descopera ca, şi in libertate, exista gratii .
Filmul lui Serban Marinescu este inspirat din romanul lui Preda, deci nu este o adaptare a romanului . Sigur lui Marin Preda nu i-ar fi placut filmul, cum nu i-ar fi placut nici Morometii lui Gulea, dar pentru distributia stralucita, nu cred ca ar fi avut ceva in potriva şi s-ar fi minunat cat de Petrini a fost Ştefan Iordache .


Cu Serban Marinescu, maestrul a lucrat şi in Cei care platesc cu viata ( dupa Jocul Ielelor de Camil Petrescu ), unde face poate cel mai stralucit Serban Saru-Sinesti, şi Ticalosii, intr-un rol extraordinar, Didi Sfiosu .

  
Printul Lai Cantacuzin - Noiembrie, ultimul bal - cel mai reprezentativ rol din filmografia cu Dan Pita . Un rol psihologic, intr-un film dupa Locul unde nu s-a intamplat nimic, personajul lui Ştefan Iordache se va aseamana cu Printul lui Sergiu Nicolaescu din Orient Express  .


Ştefan Iordache şi Dan Pita au mai lucrat in :

Bietul Ioanide, Pruncul, Petrolul si Ardelenii, Concurs, Hotel de Lux, Eu sunt Adam si Omul Zilei .

Cu Ion Pacea, in Bietul Ioanide
Ştefan Iordache a jucat in filme de marca ale cinematografiei romanesti, printre care :

Strainul ( debut ), Gaudeamus igitur, Un film cu o fata fermecatoare, Adio, draga Nela!, Doctorul Poenaru, Editie speciala, Inghititorul de sabii, De ce trag clopotele, Mitica? şi Glissando .

In De ce trag clopotele, Mitica ?
 Niciodata nu a dat arta romaneasca un trio ca Ştefan Iordache Gheorghe Dinica şi Nelu Ploiesteanu .
Marele actor a fost prieten şi cu alti mari artisti, ca Sebastian Papaiani, pe care l-a convins chiar sa vina sa locuiasca la Gruiu . 


Primii doi au fost foarte buni prieteni şi s-au intalnit chiar şi în filme . Amintesc  doar Cel mai iubit dintre pământeni şi Ticăloşii .

În Ticăloşii
Ştefan Iordache este considerat de mulţi cel mai mare actor român . Deşi nu l-aş pune pe primul loc, el rămâne unul dintre preferaţii mei, unul dintre acei mari actori fără odihnă, fără rău . Un actor şi un om plin de geniu, de bunătate şi de dumnezeire .



 


Ştefan Iordache, vorbe de geniu

 Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.

Eu joc teatru, pentru că nu ştiu să fac altceva! Dacă ştiam să montez prize, asta eram, electrician.

Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii.

Actorii sunt ca nişte copii. Se bucură când primesc premii, se bosumflă când sunt criticaţi, indiferent ce carieră ai în urma ta.

Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta.

Văd doar oameni deştepţi, dar necinstiţi. La noi, gura bate scaunul, ca să nu zic altfel.

Sigur, în societatea modernă, trebuie să ştii teatru ca să vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era în această postură.

După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate şi care caută să stimuleze mereu această imagine. Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sânii goi, pozată în porumb, e?




 

 Semnează al dumneavoastră, Mareşal
 

Un comentariu: