miercuri, 23 noiembrie 2011

Mălăele, cu Lautrec "pour les connaisseur" de Maria Sârbu, Jurnalul National

Pe scena de la Teatrul Metropolis, "La Belle Époque" după un secol



Ca o frescă viu colorată din "La Belle Époque" este spectacolul Teatrului Metropolis "Lautrec la bordel", regizat de Horaţiu Mălăele după textul dramatic al italianului Mario Moretti. Titlul este sugestiv; te trimite direct la pictorul francez Henri de Toulouse-Lautrec, cel care a activat în perioada postimpresionistă, fiind oarecum unic prin opera sa artistică. Dar, e vorba despre viaţa boemă a acestui personaj, despre petrecerile sale din cabaret, ştiindu-se că Lautrec a trăit, la maturitatea sa, mai degrabă o viaţă de noapte, nelipsind de la "Mirliton" – cabaretul bunului său prieten Aristide Bruant, un actor şi cântăreţ faimos pentru înjurăturile adresate publicului său. Era atras de stabilimente rău famate, de lux. Frecventa des "Moulin Rouge", ademenit de dansatoare, de băutură şi entuziasmat de cancan. În aceste peregrinări nocturne s-a inspirat, creând opere memorabile. O lucrare din epocă este cu Aristide Bruant care poartă pălărie neagră şi fular roşu.

Roşu este culoarea care învăluie scena de la "Metropolis". E un spaţiu colorat, pregătit parcă pentru a fi jucat păcatul. La spectacolul "Lautrec la bordel" ar trebui de venit "cu viaţa lui Lautrec la îndemână", căci este, într-un fel, "pour les connaisseur", ne spunea Horaţiu Mălăele. Se adresează mai degrabă celor care îi cunosc opera, dar nu şi viaţa lui pe la bordeluri. Horaţiu Mălăele a făcut o sinteză a piesei lui Moretti, care este o dramatizare a unei cărţi despre viaţa lui Lautrec. Deşi viaţa artistului a fost destul de dramatică, el având un handicap din copilărie, picioarele încetând să-i mai crească în urma unor traumatisme (avea o înălţine de doar 152 de centimetri), acţiunea nu este deloc dramatică, iar regizorul nu o forţează şi nu o duce în această zonă. Spectatorii "ahtiaţi" după aşa ceva ar putea fi nemulţumiţi. Regizorul a "hiperbolizat puţin lucrurile din jurul lui Lautrec".


Întruchipat de George Ivaşcu, Lautrec poate fi comic şi totodată poate cădea în derizoriu. Artistul se bucură de femei, de atmosferă. E martor la distracţiile nocturne. Cel care dă tonul petrecerilor este Aristide Bruant, jucat extraordinar de bine de Vlad Ivanov. Personajul a fost celebru la sfârşitul secolului al XIX-lea. A inventat un stil, a făcut carieră, înjurând lumea. Agresa şi jignea publicul, iar acesta îl adora.
În fastuoasa atmosferă, personaje de tot felul. Distribuţia este completată de Ana Covalciuc, Ozana Barabancea, Ruxandra Maniu, Raluca Vermeşan, Cristina Ilin, Gilda Stan, Iulia Vântur ş.a. Interpreţii dansează, dar, ceea ce mi se pare impresionant, cântă foarte bine. Au fost şi înregistrări vocale, cu participarea unor artişti precum Jojo – Cătălina Grama, George Alexandru, Robert Nagy şi Anca Nagy.

Scenografia e ca un personaj în sine. Funcţionează, am spune, perfect. Partea cea mai mare a acţiunii se petrece într-un "pian". E cât scena de mare. E impresionant. Aşa a gândit decorul Dragoş Buhagiar, iar Horaţiu Mălăele s-a arătat foarte mulţumit de colaborare. Şi muzica originală este ceva aparte. Autorul acesteia – Răzvan Alexandru Diaconu – a potrivit-o cu elementele de coregrafie ale Feliciei Dalu. Sau poate invers.

Poate păcatul nu e jucat până la capăt... E lăsat loc de interpretare. Totuşi e sugestiv. Lautrec, care şi-a dus handicapul cu demnitate, a trăit o viaţă boemă şi a creat o operă "singulară".


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu