marți, 10 aprilie 2012

Fănuş Neagu, omagiu în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii Române



În excursia pe care am făcut-o la Bucureşti, pe 6 aprilie, am vizitat şi Muzeul Literaturii Române . Am ţinut neapărat să-mi cumpăr o carte de Fănuş Neagu, pe care l-am fi sărbătorit joi, la aniversarea celor 80 de ani . A fost ultima lui carte : Apus de Europă, Răsărit de Asie .
Un mic afiş lipit pe o fereastră exterioară a Muzeului anunţa o comemorare programată pentru 5 aprilie, adică în urmă cu o zi sosirii mele în Bucureşti, în Rotonda 13 .
O sală frumos amenajată, unde am făcut nişte poze reuşite .
La mulţi ani în eternitate, Fănuş Neagu !

Photobucket

Fănuş Neagu a fost omagiat la Muzeul Literaturii de Carmen Anghel, Jurnalul Naţional

Familia, prietenii apropiaţi, admiratori, cei care l-au cunoscut în carne, oase şi spirit, unii dintre cei care nu s-au mai putut sătura citind cărţile sale s-au aflat astăzi la Muzeul Naţional al Literaturii Române pentru cei 80 de ani ai lui Fănuş Neagu. I-ar fi împlinit astăzi; ar fi petrecut cu prietenii – dar lui toată lumea îi era prieten- spun toţi cei care îl evocă. I-ar fi înjurat cu dragoste.

Prietenii au adus flori. Pentru cei 80 de ani. Femei sau bărbaţi, scriitori sau cititori. Le-au dăruit fiicei şi soţiei. Tristeţea, chiar dacă a mai biruit sufletele şi vocile prietenilor din când în când, a fost repede alungată.
Pentru cei 80 de ani au povestit întâmplări frumoase academicianul Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Lucian Chişu, Mihai Ispirescu, Viorel Coman.
Au povestit despre viaţa lui "pe care şi-a iubit-o”, despre cuvântul pe care îl mângâia şi-l cioplea până când, creaţie perfectă, se înfigea în sufletul cititorului avid de gust de stele.

Şi între toate aceste poveşti, în Rotonda 13 a Muzeului Literaturii, din cele 33 de fotografii cu el şi cu prietenii săi a fost tot timpul prezent Fănuş Neagu. Această expoziţie mai cuprinde obiecte personale ale maestrului, manuscrise, cărţi. Ineditul celor 33 de fotografii constă în faptul că fiecare are pe ea un comentariu scris chiar de Fănuş Neagu.

Photobucket

Fănuş Neagu, un mare bun de Dan Dumitrescu, Jurnalul Naţional


Fănuş Neagu ar fi împlinit pe 5 aprilie 80 de ani. Dar nea Fane a obosit să mai împlinească pe pământ. A ales cealaltă parte a lumii, lăsându-ne nouă tristeţea de a nu ne mai petrece cu întâmplările pe care el le bucura cu risipă de spirit. şi ne-a mai lăsat o teribilă încărcătură de amintire pe care o rezolvăm după cum suntem, după cum putem.

Săptămâna trecută, pe 5 aprile, Muzeul Literaturii Române s-a legitimat prin amintirea lui Fănuş Neagu. Lucian Chişu, director al muzeului, a organizat acolo o rotondă Fănuş Neagu. Au fos expuse manuscrise, cărţi, fotografii şi încă alte mărturii ale unor întâmplări personalizate de Fănuş Neagu. Într-o vreme bună pentru mine mi-a fost dat să-l întâlnesc pe Fănuş Neagu şi să mă bucur de acceptarea sa prietenească. Între noi s-a întâmplat o corespondenţă pe care Lucian Chişu a găsit de cuviinţă să o expună într-un spaţiu generos al rotondei organizate la Muzeul Literaturii Române. Privilegiul unei asemenea afişări m-a costat însă scump. Fiindcă Lucian Chişu m-a invitat să vorbesc în cadrul manifestării, să vorbesc puţin despre Fănuş Neagu şi să explic întrucâtva contextul care a generat respectiva corespondenţă. Atunci am descoperit că mai trăiesc, că mai simt, că mi se mai întâmplă stări sufleteşti care subordonează sever stăpânirea de sine.

Din cauza emoţiilor am fost tentat să refuz invitaţia lui Lucian Chişu. Dar, fiind vorba despre Fănuş Neagu, nu era loc de laşitate. Am spus atunci, acolo, în acel context, că nici măcar inconştienţa nu mă poate ajuta să vorbesc despre Fănuş Neagu. Cine sunt eu ca să vorbesc despre Fănuş Neagu. Pot însă, pe cât îmi slujeşte memoria şi pe cât mă duce capul, să mi-l amintesc pe Fănuş Neagu. şi, amintindu-mi-l, pot spune că Fănuş era un om rău. Era neiertător atunci când în cale îi stăteau prostia sau neghiobia omenească. Altfel, Fănuş Neagu era un om esenţial bun. Cei care au avut şansa să îl cunoscă, să afle câtă generozitate înmagazina înjurătura sa, vor fi de acord cu mine când spun că nea Fane era un mare bun. ştiu asta fiindcă şi pentru mine a fost valabilă zicala aia cu... noroc să fii. Nea Fane m-a înjurat mult şi bine. Dovada scrisă se află în corespondenţa sumară întâmplată pe vremea când lucram alături de Fănuş Neagu la săptămânalul ”Ţara”, corespondenţă expusă în cadrul rotondei de la Muzeul Literaturii Române.

Despre generozitate putem vorbi şi atunci când îl citim şi îl recitim pe Fănuş Neagu. Observăm la inteligenţi silitori o teribilă hărniceală atunci când se împrumută din limba română pentru a le fi mai bine. şi reuşesc ei construcţii decente. Dar cât de copleşitoare poate fi o eventuală comparaţie. Fiindcă nimeni nu-i poate sta alături celui care, prin creaţia sa, a împrumutat limbii române atâta frumos.

Joi, 5 aprilie 2012, în postul Paştelui, Muzeul Literaturii Române a păcătuit de dulce. Dar păcatul a fost iertat de amintirea lui Fănuş Neagu. Pomenirea spirituală a lui Fănuş Neagu i-a recompensat pe cei care au răspuns invitaţiei lui Lucian Chişu. I-a recompensat cu o mângâietoare stare de bine. Evocările celor care au vorbit în cadrul evenimentului au fost durabile în argument. Dar şi în timp. Fapt care mi-a stârnit din nou amintirile. ştiu cu câtă grabă ar fi frecventat Fănuş Neagu asemenea momente. şi, la un moment dat, nu mai auzeam ce se spunea aievea. Îl auzeam din nou pe Fănuş Neagu: ”Tâgane, te-ai rătăcit pe unde nu ţi-e locul şi nu eşti în largul tău. Du-te unde-ţi place că vine şi nea Fane cu tine”. Îl auzeam, dar n-am plecat. Am rămas locului. Cu el în gând.


Photobucket

Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu