marți, 22 mai 2012

Boema : La Capşa cu Ion Barbu, Păstorel, Şerban Cioculescu de Rodica Mandache, Jurnalul Naţional


"Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca de matematician care are, din păcate, nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani şi sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care mi se serveşte uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceagă şi neagră ce se aduce sub acest nume nu face 200 de lei. Declar că această neregulă aplicată mie, pentru care cafeaua e un fel de cabinet de lucru, înseamnă pur şi simplu sabotaj. Lucrez în cadrul planului cincinal la un tratat de matematice (şi în calitate de scriitor, la o traducere din Shakespeare). Fac vinovaţi puţin scupuloşi, care falsifică filtrul, de întârzierea muncii mele." Semnat D.Barbilian, profesor de matematice la Universitate, Membru al Uniunii Scriitorilor.

Această scrisoare superbă, ironică, sarcastică aparţine celui cunoscut sub numele de Ion Barbu; a fost scrisă după un scandal memorabil. Profesorul Dan Barbilian, cel mai mare matematician, dar şi unul dintre cei mai mari poeţi ai noştri, care semna Ion Barbu, venea dimineaţa foarte devreme la Capşa: " Băiete, un filtru!". Şi scria filă după filă, lecţia la axiomatică. După ce lecţia era terminată: " Băiete, încă un filtru!".


Dar... Era anul 1951, sărăcie mare, stocul de cafea devenise sărăcuţ şi la Capşa şi ce să mai facă băiatul?

A folosit resturile filtrelor consumate şi din gură spunem "cafea naturală sută la sută este filtrul nostru".

Cofeina-filtru deplorabilă l-a enervat pe matematicianul-scriitor, care a umplut condica de reclamaţii, vociferând jumătate de oră. " N-am să mai calc vreodată în această speluncă!".

Şi tot la Capşa venea Al. O. Teodoreanu.

Păstorel Teodoreanu – cel mai mare cunoscător de vinuri.
Bea şi el un filtru câteodată, rar.
"Bând această băutură infamă/Mi-aduc aminte de singurul meu refren/Ficatul l-am dăruit vinurilor,/Inima mea am dat-o damelor."
Circulau legende că la beţie Păstorel făcea urât, spunea răutăţi, era neplăcut. Şerban Cioculescu scrie: "Nu l-am văzut niciodată în această ipostază".

La "Capşa", într-o zi, m-am aşezat când nişte amici plecau. Mi-a făcut semn să stau. Am cerut obişnuitul filtru. Păstorel a comandat:
O bere!
După ce a golit-o m-a întrebat ceremonios:
Îmi dai voie să mai comand o bere?
Desigur! Şi mai multe, dacă-mi permiţi să te tratez.
Nu-ţi permit. Comanda e a mea, m-ai înţeles greşit.
Era în mare vervă. Nu ştiu cum a venit vorba de Verlaine şi Absint.
O băutură infectă, a suspinat Păstorel.
N-am băut niciodată – a răspuns profesorul Şerban Cioculescu.
N-ai pierdut nimic. Profesorul însă e unic.


Şi lui Păstorel i s-a dezlegat limba şi i s-a declanşat memoria versurilor, care era neverosimil de bogată. 500 de versuri într-o franceză impecabilă. Comandase a zecea sticlă de bere şi limba nu i se împleticea.

Când a primit un premiu "laureat al Premiului Naţional pentru proză", 1937, la Banchet, purta nr.85.

Ce s-a servit?
Aperitive, consomme rece, nisetru siberian cu sauce Ravigotz, muşchi de vacă cu ciuperci, sauce Madeira, salată de sezon , brânzeturi, îngheţată, cafea, vin alb la 3 nuci, apă minerală.

Cine ar crede ca Păstorel s-a dat în spectacol, ar fi confirmat invers sau ca să fiu mai clar, voi preciza la solemnităţi. Bărbatul apărea elegant, în ţinută de ceremonie "a quatre epingles", cu o solemnă oratorie şi se ţinea rigid. A băut cu moderaţie, a făcut spirite fine, a fost atent cu toţi. Când voia, era un "desăvârşit om de lume". Dar făcea şi boacăne.


În 1931, tatăl fraţilor Teodoreanu Păstorel şi Ionel ("La Medeleni") era politician şi tocmai ar fi fost propus la Senat, când a fost chemat la cârma guvernului Nicolae Iorga. Ei, tocmai acum Păstorel a scris o culegere de epigrame ilustrată de celebrul regizor Ion Sava, cu titlul "Strofe cu pelin de mai contra Iorga Nicolai".

Tatăl, avocatul Osvald Teodoreanu, a cumpărat tot stocul din librăriile ieşene. Tocmai venea la Iaşi susceptibilul premier Nicolae Iorga, în turneu electoral prin ţară

O retrăsese şi de pe alte pieţe, dar dacă un volum rătăcit i-ar fi căzut în mână lui Iorga şi ar fi citit epigrama: "Fie neamţ, englez, hindus,/Omul din maimuţă vine,/Numai Iorga, ştiu prea bine,/Că se trage din Larousse".

Iorga sosi la Iaşi. Nu citise cartea. La un an după venirea la putere, premierul a primit o listă cu scriitorii care ar fi trebuit premiaţi. L-a şters pe Ionel Teodoreanu şi l-a lăsat pe Păstorel, care era vinovat. Şi aşa a luat Păstorel premiu. S-a râs copios pe această întâmplare.

Dar Ionel Teodoreanu se lipsea de ditirambii criticii mulţumindu-se cu succesul scris de presă.


Semnează al dumneavoastră, Mareşal


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu