marți, 1 mai 2012

Boema : Tănase (I) de Rodica Mandache, Jurnalul Naţional


A fost om mare. Şi la faptă, şi la stat.

S-a născut la Vaslui, în dulcea Moldovă. Pe Strada Husului. Familie civilizată de farmacist.

Primele întâlniri cu teatrul le-a avut de băieţandru, “pentru că de câte ori veneau trupele de teatru în Vaslui căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina”. Tot în copilărie, “în beciul lui Ion Tănase”, se jucau piese sub conducerea tânărului Constantin Tănase.

Ce se juca?

1. Legenda Meşterului Manole

2. Căpitanul Valter Mărăcineanu

3. Constantin Brâncoveanu

Pe urmă, a mers la gimnaziu tot în Vaslui şi a debutat ca actor. Păi, cu aşa un fizic.

În 1896, caută să intre la Liceul Militar din Iaşi, dar este respins.

Se duce la liceu la Brăila. Bun liceu şi un bun învăţător, scriitorul talentat Ion Adam.

Devinde şi el profesor (după liceu imediat) într-un cătun, tot în judeţul Vaslui. Are 19 ani şi, fără ştirea părinţilor, se-nscrie voluntar într-un regiment de cale ferată. Face o impresie minunată şi e înaintat foarte repede la gradul de sergent – Regimentul 11 Căi ferate. Face spectacole pentru Crucea Roşie şi cântă la Biserica Popa Tatu în cor. Peste tot, lumea e îndrăgostită de energia şi optimismul său. Vede Curcanii de Grigore Ventură şi e marcat.

În 1901 joacă cu un alt actor popular, specializat în monoloage, într-o comedie. Ofiţerul şi ordonanţa. Pleacă apoi din serviciul militar şi se înscrie la Conservator, în 1902, unde va fi admis la secţiunea Comedie, după ce a năucit cu recitarea unei fabule cu care a avut un succes grandios: “Naiul, cobza şi vioara”.

În Conservator va juca în “O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale pe Jupân Dumitrache, chiar pe scena Teatrului Naţional. O duce greu cu banii şi, paralel cu orele la Conservator, este corist la Biserica Popa Tatu, figurant la Teatrul Naţional şi se reangajează la cazarma regimentului de unde a plecat cu serviciul militar satisfăcut. Se împrieteneşte cu actorul Cazimir Belcot, şi teatrul îi intră în sânge, foarte marcat şi influenţat de acest actor. Îl găsim în distribuţiile Teatrului Naţional, între anii 1903 şi 1905 – până când absolvă Conservatorul.

Primele roluri: “Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” şi “D’ale Carnavalului” de I.L. Caragiale, “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri şi “Ruy Blas” de Victor Hugo. A urmat şi cursurile de canto ale Conservatorului şi şi-a dat examenul cu Don Basilio din “Bărbierul din Sevilla” de Rossini.

Se însoară cu Josephina Reitman, actriţă, şi colindă ţara cu trupa Poenaru. Joacă teatru peste tot. Îl înlocuieşte pe V. Maximilian în “Văduva veselă”. Marele Petre Liciu organizează o nouă trupă de teatru, în care intră şi Constantin Tănase, şi începe şi ea să colinde ţara, dar când ajunge la Piteşti află că în “Moldova e jale. A izbucnit răscoala. Era anul 1907”.

Se întoarce şi joacă într-o trupă la Grădina Ambasador.

În 1912 devine asociat contractual la Asociaţia lirică-Operetă. Şi pentru prima dată sunt introduse tente actuale în operete clasice. Tente scrise de Cazimir Belcot. Textele au caracter de actualitate şi sunt foarte gustate de public. Cu Opereta va pleca în turneu în Orientul Apropiat.

Iar în 1914 face o călătorie de studii în Austria, Germania şi Franţa.

Începe imediat munca de teatru de revistă şi ajunge unul dintre cei mai populari actori.
 
( Va urma )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu