duminică, 27 mai 2012

Dacă iese un rege chior ? de Lucian Avramescu, Jurnalul Naţional


Am citat, în spiritul şi substanţa afirmaţiei, din Traian Băsescu, încă preşedinte al bananierei noastre republici. Zic bananieră fiindcă l-a ales şi încă îl suportă. Declaraţia Băsescului, omul care a reuşit să facă băşcălie de tot, de toate şi mai ales de ţara lui, sună cam aşa: Dacă ai un rege care lasă un moştenitor cu dizabilităţi şi ăla mai e şi pe viaţă ce te faci? Adică puiul de rege să fie, să zicem, chior. Lipsa vederii la un ochi e o dizabilitate. Sau surd. Nu neapărat la suferinţele poporului, pe care să le trateze cu hă-hă-it, ci surd de-a binelea. Sau ca urmaşul regal să se nimerească tont. Asta da suferinţă. Să aibă, să zicem, o fiică toantă, adică incapabilă să “editeze” o frază, total neşcolită, cu aptitudini pentru bar şi s-o trimită - cine? Casa Regală, fireşte - pentru încălzire la Bruxelles. Sună, cum ar zice puştii de cartier, naşpa.

Nu-i cea mai veninoasă insultă adusă Casei Regale şi nici ultima probabil, dacă Băsescu va mai fi lăsat să joace tontoroiul pe simboluri care menţin încă România în clasa europeană. Am tot auzit că formarea, mai degrabă refacerea majorităţii parlamentare de la alegeri, l-ar fi pus cu botul pe labe pe “jucător”. Că va sta cuminte în pătrăţica lui, nu va mai face piş pe Constituţie, va lăsa în sfârşit premierul să fie premier, justiţia să fie justiţie, serviciile fără un general băgăcios şi autoritar în plus, care vrea aservire fără crâcnire. Am tot auzit că Băsescu tace la Cotroceni şi s-a făcut băiat bun. Aş! Băsescu nu tace, ci ticluieşte. Nu a renunţat la poziţia belicoasă, ci desenează noi strategii de atac şi distrugere. Distrugerea pare a fi vocaţia lui. A incendiat cândva un port, a distrus prin înstrăinare flota României, a distrus toate echilibrele naţionale şi a distrus, prin împrumut şi cheltuire nesăbuită, viitorul, cel care mai poate fi întrezărit printre asteroizi şi cutremure de pământ. Ajuns în America, preşedintele care se laudă cu prestaţii de centură gratuite pentru licuriciul cel mare, a făcut-o iar, cu voluptate. Vasalitatea a fost reafirmată fără a fi nevoie. A mai arătat ruşilor, cu care SUA şi Germania, pentru a numi doar două puteri economice ale lumii, fac afaceri profitabile şi au relaţii excelente, deştul mare petrecut printre arătător şi mijlociu. Şi-a umilit, în cel mai ordinar mod posibil, propriul ministru de externe, în persoana unui universitar de largă recunoaştere şi preţuire, Andrei Marga. Rectorul de la Cluj-Napoca scrie cărţi, ştie să formeze generaţii de studenţi, dar nu ştie să se bată cu un ghiolban. Din acest motiv, bâza pe care a încins-o Băsescu, în timp ce el, de la tribună, formula o replică în calitatea sa de ministru de externe, l-a şocat, l-a întristat peste măsură, l-a făcut - aşa mi s-a părut mie - pământiu. Pentru a se bate cu Băsescu e nevoie de un lider de peluză, de un fante de Obor. Marga e un biet cărturar şi om de bun simţ într-o ţară condusă de, cum zice în gura mare un prieten de-al meu, o pramatie. Iluzia că Băsescu s-a cuminţit rămâne o iluzie. Daţi-l afară cât e timp şi cât nu goleşte cu totul România de oameni, populând-o cu ghiolbani. Trimiteţi-l acasă până nu devenim Ghiolbănia.


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu