joi, 5 iulie 2012

Evenimentul Zilei : 5 iulie : 132 de ani de la naşterea lui Constantin Tănase


A fost om mare. Şi la faptă, şi la stat.

S-a născut la Vaslui, în dulcea Moldovă. Pe Strada Husului. Familie civilizată de farmacist.

Primele întâlniri cu teatrul le-a avut de băieţandru, “pentru că de câte ori veneau trupele de teatru în Vaslui căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina”. Tot în copilărie, “în beciul lui Ion Tănase”, se jucau piese sub conducerea tânărului Constantin Tănase.

Ce se juca?

1. Legenda Meşterului Manole

2. Căpitanul Valter Mărăcineanu

3. Constantin Brâncoveanu

Pe urmă, a mers la gimnaziu tot în Vaslui şi a debutat ca actor. Păi, cu aşa un fizic.

În 1896, caută să intre la Liceul Militar din Iaşi, dar este respins.

Se duce la liceu la Brăila. Bun liceu şi un bun învăţător, scriitorul talentat Ion Adam.

Devinde şi el profesor (după liceu imediat) într-un cătun, tot în judeţul Vaslui. Are 19 ani şi, fără ştirea părinţilor, se-nscrie voluntar într-un regiment de cale ferată. Face o impresie minunată şi e înaintat foarte repede la gradul de sergent – Regimentul 11 Căi ferate. Face spectacole pentru Crucea Roşie şi cântă la Biserica Popa Tatu în cor. Peste tot, lumea e îndrăgostită de energia şi optimismul său. Vede Curcanii de Grigore Ventură şi e marcat.

În 1901 joacă cu un alt actor popular, specializat în monoloage, într-o comedie. Ofiţerul şi ordonanţa. Pleacă apoi din serviciul militar şi se înscrie la Conservator, în 1902, unde va fi admis la secţiunea Comedie, după ce a năucit cu recitarea unei fabule cu care a avut un succes grandios: “Naiul, cobza şi vioara”.

În Conservator va juca în “O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale pe Jupân Dumitrache, chiar pe scena Teatrului Naţional. O duce greu cu banii şi, paralel cu orele la Conservator, este corist la Biserica Popa Tatu, figurant la Teatrul Naţional şi se reangajează la cazarma regimentului de unde a plecat cu serviciul militar satisfăcut. Se împrieteneşte cu actorul Cazimir Belcot, şi teatrul îi intră în sânge, foarte marcat şi influenţat de acest actor. Îl găsim în distribuţiile Teatrului Naţional, între anii 1903 şi 1905 – până când absolvă Conservatorul.

Primele roluri: “Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” şi “D’ale Carnavalului” de I.L. Caragiale, “Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri şi “Ruy Blas” de Victor Hugo. A urmat şi cursurile de canto ale Conservatorului şi şi-a dat examenul cu Don Basilio din “Bărbierul din Sevilla” de Rossini.

Se însoară cu Josephina Reitman, actriţă, şi colindă ţara cu trupa Poenaru. Joacă teatru peste tot. Îl înlocuieşte pe V. Maximilian în “Văduva veselă”. Marele Petre Liciu organizează o nouă trupă de teatru, în care intră şi Constantin Tănase, şi începe şi ea să colinde ţara, dar când ajunge la Piteşti află că în “Moldova e jale. A izbucnit răscoala. Era anul 1907”.

Se întoarce şi joacă într-o trupă la Grădina Ambasador.

În 1912 devine asociat contractual la Asociaţia lirică-Operetă. Şi pentru prima dată sunt introduse tente actuale în operete clasice. Tente scrise de Cazimir Belcot. Textele au caracter de actualitate şi sunt foarte gustate de public. Cu Opereta va pleca în turneu în Orientul Apropiat.

Iar în 1914 face o călătorie de studii în Austria, Germania şi Franţa.

Începe imediat munca de teatru de revistă şi ajunge unul dintre cei mai populari actori.

Începe primul război mondial, şi Constantin Tănase pleacă pe front.

Rămâne prietenul şi colaboratorul său Cazimir Belcot. Constantin Tănase stă şi joacă la Iaşi. Trece timpul. La 40 de ani revine în Bucureşti. Ia parte la o licitaţie cu un prieten actor, câştigă licitaţia şi închiriază localul de pe Strada Academiei, unde va construi celebrul teatru “Cărărbuş”. A construit clădirea cu un arhitect Algi Van Saanen, în configuraţia unui cărăbuş.

Vară toridă. Anul 1912. Tănase face inaugurarea Teatrului “Cărărbuş”, cu balet de 25 de persoane, cu orchestră nouă formată din absolvenţi de Conservator din anul acela.

Primele reviste: Ai greşit adresa, Până când, Brambura.

Se căsătoreşte cu Virginia Tănase. Urmează revistele: Colac peste pupăză şi Una şi bună.

Revistele satirizează realitatea imediată cu sarcasm şi vervă polemică, moravuri, imoralitate, corupţie..

Spectacolele erau de mare calitate. Aşa e viaţa, o celebră revistă, avea melodii de Elly Roman, renunţându-se la excesul de muzică străină.

Următoarea temă a viitoarelor reviste a fost “lupta pentru putere a partidelor de guvernământ”, monstruoasa coaliţie, lupte pentru un os mai mare.

Revista cunoaşte un succes fără precedent, iar Constantin Tănase rămâne inegalabil în acest sector. Extraordinar manager, organizator, director. O aduce în ţară pentru un spectacol grandios pe Josephine Bober.

Urmează revistele Ai, dai, n-ai! şi Alo! Radio Cărăbuş. Cum în această perioadă pleacă la Berlin şi face un film, “Visul lui Tănase”, care are mare succes, în 1934, în revista Cărăbuş Express lansează o bombă: Maria Tănase.

Este sărbătorit la 55 de ani cu surle şi fanfare. N. Titulescu este printre invitaţi şi alte mari personalităţi ale timpului.

Pe 23 decembrie 1937, în sala Eforiei, are loc premiera comediei “Poftă bună la Cărăbuş”, când izbucneşte un puternic incendiu care distruge sala. Nu se sperie şi începe reconstrucţia “de a doua zi”, cum se spune.

Pe 14 ianuarie 1938, sala e în picioare, şi toţi martorii focului sunt invitaţi la “Poftă bună la Tănase”. E invitat cu spectacolul la Istanbul, pe malul Bosforului.

În iunie scoate un spectacol cu accente satirice împotriva lui Mussollini şi Hitler – “De lemn Tănase”.

În 1939 face un lung turneu în orient: Istanbul, Alexandria, Cairo, Beirut, Tel Aviv. Are un succes nebun. Se ridică cuplul Stroe şi Vasilache, care face furori.

În 1940 contactează o boală foarte gravă şi nu mai poate pleca. Se luptă cu boala şi se reîntoarce cu mare curaj pe scenă. Avea doar 60 de ani. Revenirea sa coincide cu regimul dictatorial-legionar Antonescu, care interzice cupletele satirice vehemente, sarcastice, despre politica vremii. Constantin Tănase nu se opreşte şi critică, admonestează guvernul, politica internă şi externă, corupţia, lipsa de patriotism.

Războiul obligă închiderea porţilor Teatrului “Cărăbuş”. După 23 august 1944, clădirea “Cărăbuş” a fost bombardată. Joacă la circ şi chiar numeşte piesa “Circ la Tănase”.

În 1945, boala sa devine extrem de gravă, şi-n 29 august moare. Acum odihneşte la Cimitirul Bellu. A fost un om mare. Cu simţul responsabilităţii. Mare cetăţean. Vedetă uriaşă. Curajos, inteligent, puternic. Din păcate, asemenea oameni se nasc greu. Să nu-l uităm!

Ai, n-ai, dai!


Grea e viaţa, măi, bădie,
Pretutindeni sărăcie,
Birurile se ţin scai
Ai... N-ai... Dai!
Bietul român ca un câine
Fuge, fuge dup-o pâine.
Vai de mama lui de trai.
Ai... N-ai... Dai!

Noi pârliţii ducem grosul
Tot pe noi cade ponosul
Şi platim ca nişte frai
Ai... N-ai... Dai!
Tot noi ducem statu-n şale
Fiindcă ăia cu parale
Cum se-ntâmplă vezi matale
Ai... N-ai... Dai!!!


Doamne sfinte cel de sus (fragment)

Toate, toate le-am redus.
Am redus băuturica
Am redus şi mâncărica
Am redus, redus din gros
De-a ajuns pielea pe os.
Mă usuc şi mă usuc
Nu mai ştiu ce să reduc
Am redus de tot tutunul
Am redus pân’ şi săpunul

Când văd oala cu smântână
Mestec câte-o săptămână
N-am băut cafea cu lapte
De la 1907
Când văd puiul la frigare
Nici nu ştiu că-i de mâncare
Mestec ca un apucat
Ce tot mesteci, măi, bărbate?
Mestec, fă, şi înghit adânc,
Să nu uit ca să mănânc.

( Rodica Mandache : Boema - Tănase / mai 2012 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu