duminică, 15 iulie 2012

Licheaua care ne conduce de Lucian Avramescu, Jurnalul Naţional


În "Imposibila întoarcere” a lui Marin Preda, carte care m-a îmbogăţit cu întâmplări pe care nu pot să le uit, cu toate că au trecut ani mulţi de când a apărut şi am citit-o, scriitorul relatează un fapt aparent banal. Era iarnă, aştepta cuminte la o coadă lungă din faţa unui magazin care băgase galoşi. Buni, ieftini şi, ca de obicei, insuficienţi. Se făcuse nouă şi magazinul rămânea închis. Pe la nouă şi jumătate apare un individ relaxat, bine dispus, şi în timp ce descuia le-a aruncat rebegiţilor de la coadă un fel de scuipat în ochi. Nu vă bucuraţi, hă, hă, că mai aveţi de aşteptat. Am treabă. Şi, cu aceeaşi cheie cu care a descuiat, a răsucit încuietoarea pe dinlăuntru. Scriitorul, cuprins subit de furie şi nesuportând mârlănia, a ieşit din rând şi a lovit cu picioarele în uşă. Vânzătorul s-a arătat din nou, cu acelaşi chip relaxat, pe fondul unui vuiet de proteste ale celor de la coadă. Ei bine, şi aici e tâlcul întâmplării relatate de Marin Preda, rebegiţii de la coadă, care aşteptau de ore în şir în ger să cumpere galoşi, urlau nu la netrebnicul care îi insulta la modul cel mai jegos, ci la cel care îşi luase libertatea de a protesta. Probabil că scriitorul a plecat renunţând la galoşii pe care-i dorea, dacă-mi aduc bine aminte, pentru mama lui, scârbit nu atât de lepra de la tejghea, ci de mizeria laşă a celor obişnuiţi să înghită, să rabde, să suporte şi, la nevoie, să-i asasineze pe aceia dintre ei pe care soarta i-a înzestrat cu demnitate.

Am trăit şi eu întâmplări de aceeaşi sorginte. Unele recente, mai dureroase şi mai de neînţeles cu cât se zice că trăim într-un sistem democratic. Exista speranţa că anii roşii ne-au vindecat de laşitate. Nu-i aşa. Marin Preda, cu scânteietoarea lui înţelepciune ţărănească a descoperit cred cancerul de care nu ne mai putem vindeca. L-am văzut pe Traian Băsescu, bronzat şi ironic, în această dimineaţă, salutând superior ziariştii care pândesc la coadă uşa lui de campanie. A dispărut ţanţoş înăuntru. Nu cred că în istoria noastră a mai existat un alt conducător care să batjocorească mai apăsat şi mai cinic şi mai scârbos poporul român, rămânând pentru unii, nu ştiu cât de mulţi, mereu credibil. Sunt dovezi că a furat enorm, că a furat neîntrerupt, şi pe vapor şi pe lângă vapor şi ca ministru şi ca primar şi ca preşedinte. Ei bine, sunt oameni care-l ascultă cu evlavie vorbind despre cinste, iar dacă spui şi aduci dovezi că Băsescu fură, minte cu neruşinare, batjocoreşte tot ce-i sfânt, nu te ascultă iar dacă te ascultă o fac pentru a-ţi da în cap.

Începe să-mi fie silă. În decembrie 89 am tipărit, cât încă nu ştiam ce va face Ceauşescu şi ce se va întâmpla cu mine, cu noi, un ziar în care am scris "Jos comunismul!”, "Jos Ceauşescu!”, "Libertate”. Visam pentru copiii mei o Românie altcum decât cea în care trăisem eu. La acea Românie ne-a întors Băsescu. Şi încep să cred că de Ceauşescu am scăpat mai uşor decât vom scăpa, dacă vom scăpa vreodată, de Băsescu. Victimele uşoare ale acestui vânzător de galoşi sunt chiar puştii care nu l-au prins pe Ceauşescu şi care îi sorb năuci, dresaţi, orbi, atunci când îşi ridică ochii din calculator, rânjetul.


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu