miercuri, 22 august 2012

Eşecul unei naţiuni de Victor Ciutacu, Jurnalul Naţional


Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni. Nu-i absolut nici o surpriză. Dincolo de stupoarea oamenilor normali la cap, votul ruşinos al Curţii Constituţionale era de aşteptat. Doar naivii incurabili puteau să-şi închipuie că va urla conştiinţa brusc în purtătorii de robe purpurii. Sau că ar putea vreodată, în ţara asta, să prevaleze argumentele raţionale. Trăim într-o minciună perenă. Dăm puterea deciziei supreme-n stat unor decrepiţi rataţi profesional, şantajabili, handicapaţi şi/sau bolnavi psihic. Plătim o armată de funcţionari, dar n-avem două instituţii care să ne socotească la fel. Abaterea de-un milion de oameni e considerată acceptabilă. Zici că-i marja de eroare. Suntem vreo 15 milioane de majori trăitori aici, atâţia am mai rămas, dar ne numărăm peste 18 pentru stabilirea cvorumului. Ne-nghesuim cu morţii pe liste, dar nu-i mişcăm de acolo, să nu care cumva să stricăm aritmetica (euro)parlamentară. Ne umflăm patriotic muşchii, dar funcţionăm smeriţi pe bază de firman decizional de la |nalta Poartă. Suntem, cu acte şi fapte, o colonie. Unde stăpânii externi joacă tontoriul, serviciile secrete execută ordinele şi poporul (poreclit) suveran înghite tot.

Politic vorbind, decizia de azi consfinţeşte un grandios eşec politic al conglomeratului numit USL. A preluat majoritatea parlamentară şi guvernarea, a câştigat localele triumfal, a pornit ca din puşcă acţiunea politică a suspendării/demiterii, a continuat până la un punct în ritm de ceas elveţian, a avut totul în mână şi s-a speriat de oportunitate. La primele strănuturi externe, şi-a dat chiloţii jos şi s-a aşezat cu demnitate-n poziţia de sex oral. Liderii săi au girat, pe semnăturile lor, impunerea externă a cvorumului pentru o largă consultare populară unde nu era nevoie de el. Tot ei au promis străinătăţii că nu schimbă de pe funcţii camarila represivă a lui Băsescu. Şi, culmea, în ţara unde respectarea promisiunii trece drept facultativă, chiar s-au ţinut de cuvânt. Au consfinţit, de fapt, cu acte, cedarea de suveranitate. Pentru că despre asta este vorba. Partenerii politico-militari ai României l-au vrut cu orice preţ, din raţiuni care ne scapă (sau nu), pe Băsescu înapoi la Palatul Cotroceni. Au dictat şi voia lor s-a făcut.

Extrapolând, eşecul n-are doar părinţi politici. E al unei întregi naţiuni. Care, de secole, stă şi înghite. I se schimbă doar stăpânii, din când în când, în funcţie de mersul evenimentelor istorice. Acceptarea resemnată e un soi de tradiţie populară. Suntem, în esenţă, un tot; din păcate, neunitar, dar majoritar laş. Mândria naţională e o expresie din cărţile de istorie. Curajul e doar un cuvânt din DEX. Am fost opt milioane juma' la referendum. Am votat, într-o majoritate devastatoare pentru orice ţară cu apă curentă la robinet, demiterea preşedintelui. Iar acum tot noi suntem acuzaţi că am fi fost părtaşi la o tentativă de lovitură de stat. Ne-nghesuim ca vitele-n staul, aşteptând să ne ducă la tăiere. Aşteptăm şi acceptăm. N-avem iniţiativă. Şi, în definitiv, poate chiar ne merităm soarta...


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu