vineri, 31 august 2012

În amintirea lui Nicolae Dobrin de Dumitru Avram, Tricolorul


Zilele trecute, marea glorie a fotbalului românesc, Nicolae Dobrin, ar fi împlinit 65 de ani. A fost un geniu al balonului rotund, de o modestie ieşită din comun. Pe seama lui s-au creat fel de fel de legende, multe izvorîte din simpatia pe care i-au arătat-o dintotdeauna românii. Şi-a început cariera în primul eşalon al fotbalului românesc cînd nici nu împlinise 15 ani. A fost ales în mai multe rînduri jucătorul anului, atunci cînd evolua la echipa lui de suflet, FC Argeş. Oameni ca Nicolae Dobrin se nasc foarte rar, iar ceea ce se întîmplă astăzi în fotbalul românesc nu face decît să ni-l aducă în amintire mereu, cu recunoştinţa care ar trebui arătată marilor valori ale acestui neam.

Am vorbit cu el la telefon cînd a împlinit 60 de ani, cu puţin înainte de a pleca de pe această lume. Era fericit că ziarul „Tricolorul“ publica un interviu cu el. A ţinut să-şi exprime admiraţia lui pentru liderul PRM, pe care a mărturisit că l-a respectat enorm, deşi nu a făcut vreodată politică. A fost foarte impresionat de faptul că Tribunul i-a trimis pe patul de spital cărţile sale cu autograf. De asemenea, era foarte legat de Adrian Păunescu, care l-a iubit pe Dobrin cum numai el ştia s-o facă.

Privind fotbalul de astăzi, n-ai cum să nu te gîndeşti la ceea ce făceau pe teren Nicolae Dobrin sau Florea Dumitrache. Porniseră în lume din familii sărace şi ei înşişi n-au fost vreodată bogaţi. Mopsul ajunsese chiar să fie ajutat de foştii săi colegi pentru a supravieţui. Neşansa lor a fost că n-au putut juca la mari echipe ale lumii, pentru că altul ar fi fost destinul lor. Ei nu s-au gîndit niciodată la bani şi probabil că tocmai de aceea au făcut adevărate minuni în trecerea lor strălucitoare prin lumea fotbalului. Mulţi îl compară pe Nicolae Dobrin cu Gheorghe Hagi, iar cei din generaţia care îi aparţine celui dintîi continuă să-l socotească cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor. A fost un rebel simpatic, atît în viaţa personală, cît şi pe teren. Nu a avut adversari care să-i poarte pică, pentru că de la Dobrin toţi aveau de învăţat cîte ceva. Erau momente cînd chiar şi coechipierii săi priveau înlemniţi cum Prinţul din Trivale jongla cu mingea fără să faulteze pe cineva. A fost un geniu, iar marile glorii ale acestui popor merită întreaga noastră recunoştinţă. Din păcate, nu se întîmplă aşa, şi nu numai în sport, dar şi în ştiinţă, în literatură sau în alte domenii de activitate. Nicolae Dobrin a avut şansa de a o avea alături pe femeia vieţii lui, Gica Dobrin, care nu trăieşte decît pentru a duce mai departe amintirea marelui fotbalist. „26 august, spune aceasta, rămîne o zi specială, atît pentru mine, cît şi pentru toţi ceilalţi. Am fost cu toţii la cimitir şi i-am spus lui Gicu să aibă linişte, pentru că noi sîntem bine... Lui Gicu îi plăcea să aibă lume multă lîngă el, să fie înconjurat de prieteni“. Una dintre nepoţelele marelui fotbalist se numeşte Maria şi s-a născut tot pe 26 august. A împlinit 4 ani. Sufletul lui Nicolae Dobrin a rămas prin Maria în mijlocul celor dragi. Nicolae Dobrin a încetat din viaţă la 27 octombrie 2007. Nu i s-au făcut funeralii naţionale, deşi ar fi meritat-o cu prisosinţă. A omagia memoria lui Gicu Dobrin reprezintă o adevărată datorie faţă de marile glorii ale acestui popor. Cu atît mai mult, cu cît oameni şi sportivi precum acesta reprezintă adevărate modele de urmat pentru tinerii care vor să se afirme astăzi nu numai în fotbal sau în sport, în general, ci şi în oricare alt domeniu de activitate...


[ Notă de Ş.P. : Destinul m-a urcat odată în braţele lui Gicu Dobrin. Copilul de câţiva anişori de atunci îşi aduce aminte de nişte ochi mari şi vii. Mă mândresc cu Piteştiul meu, mă mândresc cu Gicu Dobrin ! Mi-e dor de copilărie !

Semnează al dumneavoastră, Ştefan Paraschiv ]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu