miercuri, 1 august 2012

Tudor Gheorghe: "Toţi vor să fie. Eu nu mai am ce să fiu. Nu mă interesează scandalurile, orgoliile" de Dana Andronie, Jurnalul Naţional


Spectacolul lui Tudor Gheorghe cu poezia domnului Caragiale – "Pe un franc poet" – se încheia cu un catren: "Pe adresa dumitale nu prea vin din Iaşi parale, Caragiale". Răspunsul: "Am destule festivale". Morala: nu se poate cu de toate! Neica Tudor se pregăteşte de o altă premieră, pe 21 octombrie, la Bucureşti, o premieră care conţine "răspunsul meu, la adresa enervării mele". "M-am potolit pe mine însumi... Vorba lui Sorescu, precum moroii care căpătaseră un soi de transparenţă... Eu căpătai un soi de înţelepciune, în ultima vreme", spune neica Tudor.

Jurnalul Naţional:
Sunteţi plin de premiere desăvârşite. Pregătiţi un nou spectacol pentru la toamnă. V-aţi făcut socotelile, câte spectacole aţi avut?

Tudor Gheorghe: Habar n-am! Nu contabilizez lucrurile pe care le creez. N-a venit încă vremea să-mi fac socotelile. Lasă, că le fac alţii. Trebuie să trăiască şi ei, sărăcii.

Jurnalul Naţional: Aţi ajuns la concluzia că sunteţi cu totul şi cu totul din altă lume?

Tudor Gheorghe: (râde). Da, nu mă mai interesează lucrurile mărunte, scandalurile, orgoliile... Toţi vor să fie. Eu nu mai am ce să fiu! Vreau doar să fac o muncă de "aşezare"... Când văd câte experimente se fac şi cu domnul Caragiale... Contemporaneitatea lui nu constă în îmbrăcarea actorilor după moda zilelor noastre, să aducem laptopuri sau motorete, nu cred în asta.

Jurnalul Naţional: Este o vulgarizare a culturii, pentru a fi mai uşor accesibilă...

Tudor Gheorghe: Da, dar publicul nu e prost. Nu-i place să-i dai mură-n gură. Vrea să şi gândească din când în când.

Jurnalul Naţional: Acesta este publicul dumneavoastră!

Tudor Gheorghe: Sunt un ucenic serios şi, ca cirac al doamnei Eugenia Popovici – care întotdeauna îmi spunea că textul este foarte important şi că actorii nu devin mari pe texte minore, ci pe texte clasice – am înţeles că textul la Caragiale este esenţial... Fără trucuri exterioare, fără invenţii, fără farafaslâcuri... Textul domnului Caragiale trebuie doar să fie spus. Nu se interpretează! De aceea va fi un şoc, pentru că eu voi spune textele lui Caragiale aşa cum le spun pe cele ale lui Sorescu. Nu trebuie să faci absolut nimic. De ce trebuie să joci teatru? Să te strâmbi? Ce deştept a fost ăla, Shakespeare! Ce sfaturi ne dădea ăla şi noi n-am ţinut cont de ele, mă... Auzi, să nu ţinem cont de ce a spus bătrânul...

Jurnalul Naţional: Ei, lăsaţi, şi Tudor Gheorghe e deştept...

Tudor Gheorghe: Eeee, da, face şi el cât poate ca să mulţumească câţiva oameni care nu se lasă păcăliţi de vulgaritate, de lucrurile uşor accesibile...

Jurnalul Naţional: Ce veţi face cu "Nu se poate cu de toate"?

Tudor Gheorghe: Am luat texte periodice din Moftul Român, din publicistica lui Caragiale, din proza pe care a scris-o... Nu lipsesc nici poemele în proză... Sunt al dracului de actuale. Voi explica ce este şi cu Mitică. M-am săturat de chestia asta a fraţilor mai ardeleni despre care eu credeam că sunt mai profunzi, de la Blaga... Dar, nu! Ei nu au înţeles nimic ce e cu Mitică. Ei cred că dacă vorbesc despre noi, miticii ăia, că ne jignesc. Nici vorbă! Mitică este un personaj, o comoară de înţelepciune şi umor... Dar trebuie să înţelegi...

Jurnalul Naţional: Am rămas şi fără mitici!

Tudor Gheorghe: Din păcate, chiar nu mai sunt. Au devenit toţi... mai altfel. În spectacolul meu vor fi lucruri absolut şocante. M-am chinuit foarte tare să aflu formula orchestrală, şi va fi exact ca cea de la "Union". Îmi va fi milă pentru domnul Marius Hristescu (n.r. – dirijorul şi orchestratorul). Dacă i-a plăcut să lucreze cu mine, va trebui să se şi sacrifice.

Jurnalul Naţional: Ce mai intră acum în acest cuvânt: "de toate"?

Tudor Gheorghe: Filosoful Dragomira a gândit el mult şi a înţeles că totul e chiar totul. Spectacolul va avea foarte mult umor rafinat, va avea o foarte mare virulenţă... Mulţi se vor simţi... "Nu se poate cu de toate" cade bine în campania electorală. Tot m-am plâns eu că am avut succes doar în campaniile electorale... În locul afişelor mele au apărut alţii pe pereţi... (râde). De data asta veţi avea o surpriză şi din punctul de vedere al afişului meu.

Jurnalul Naţional: Vă alege poporul! "Scoală, cucoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor"...

Tudor Gheorghe: (râde). Mă bazez pe chestia, tot de nenea Iancu zisă: "Dă-i, Doamne, românului mintea de după urmă, că votează tot la fel". Premiera va avea loc la Ploieşti, pe 1 octombrie, din respect pentru nenea Iancu.

Jurnalul Naţional: Apoi veniţi în Capitală. Se va cutremura Sala Palatului de râs...!

Tudor Gheorghe: Ei, nu ştiu dacă va fi râsul lor... Am o experienţă şi ştiu când or să râdă ei şi când o vor face de complezenţă. Pe principiul "hai să râdem că, dacă nu, ne-a luat dracu’!". Or să creadă ăştia din jur că ne vizează pe noi... Şi atunci e un altfel de râs... Dar poporul va râde! Nu va fi pe gustul clasei politice, îţi garantez. Mai ales că, în spectacol, am şi o şedinţă a parlamentului turc, de pe la 1800 şi ceva. "Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, a tunat şi v-a adunat aici, ca să faceţi giumbuşlucuri parlamentare. Europa, sătulă de ale ei, s-a apucat să le reguleze pe ale noastre." Vorbesc şi despre toate minorităţile... Nenea Caragiale îl analizează pe ungur, ce nu s-a pomenit! Îţi sar ochii din cap. Este foarte dur textul, vor sări ungurii!

Jurnalul Naţional: Aveţi imunitatea culturii româneşti!

Tudor Gheorghe: Da, bineînţeles, şi pe români i-a făcut zob, adică pe unguri de ce să-i ierte nenea Iancu? "Când vorbeşte de inima lui de maghiar, mintea trebuie să se ducă să se culce!"... "Şi vorbind despre tricolor, el mi-a zis că mănâncă cu mai mare plăcere o bucată de săpun învelită în tricolor decât un caşcaval învelit în hârtie albă." Este cutremurător!


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Un comentariu:

  1. excelent articol,o gura de aer proaspat de care eu una,aveam nevoie

    RăspundețiȘtergere