miercuri, 10 octombrie 2012

Marile roluri mici de Daniela Cârlea Şontică, Jurnalul Naţional


Mitzura Arghezi, despre garnitura de aur a teatrului romanesc...

Teatrul n-a fost prima alegere a adolescentei crescute la Martisor, ci a studiat mai intai pictura, apoi literele si baletul. A ales pana la urma actoria, pentru ca, recunoaste, fiica lui Tudor Arghezi, "teatrul este ca o vraja" pentru cine apuca sa guste fie si numai putin din aceasta lume stralucitoare. Si daca au obligat-o comunistii sa renunte la Litere, din cauza unui tata, care, prin scrisul lui de atunci, era "un corupator de tineret", a ales teatrul. Si s-a ales cu peste 45 de roluri in teatru si film. De intindere mai mare sau mai mica, asta nu mai are atata importanta, deoarece doamna Mitzura Arghezi recunoaste ca actoria a fost o profesie pe care a facut-o cu toata daruirea. Chiar si rolurile de trei cuvinte si cateva atitudini si le-a construit cu drag, incat n-a simtit ca joaca intr-un rol secundar. Despre aceasta perioada din viata domniei sale ne-a povestit in casa de pe Strada Arhitect Grigore Cerchez, in compania placuta a cartilor ce poarta inca amprenta lui Tudor Arghezi.

FARA MOFTURI. "Am jucat la Teatrul National, pentru ca mai intai fusesem balerina acolo. Si am facut si facultatea de teatru in paralel. N-am avut prietenii deosebite cu nici unul dintre actori. Am jucat alaturi de multe actrite din teatru, dar sa stiti ca foarte greu te imprietenesti cu o actrita. Poate e invidia, poate e gelozia. Eu insa nu am invidiat pe nimeni. Era Ileana Iordache, care era de o frumusete nemaipomenita, si Reli Sorescu, care a plecat mult in strainatate. Cu ele am fost prietena. Am fost insa colega foarte buna cu Gheorghe Cozorici, care avea o voce frumoasa si o memorie nemaipomenita. Citea un text o data si il reproducea perfect. Generatia noastra a dat actori nemaipomeniti. Rebengiuc, de exemplu, nu avea numai o voce foarte frumoasa, dar avea si o alura, asa, feciorelnica, in tinerete. L-am apreciat mereu si pe Stefan Iordache ca actor. Am fost niste colegi buni", isi aminteste Mitzura Arghezi despre anii studentiei.

"Primul meu rol mai important a fost in «Titanic vals». Si am jucat in multe roluri mici pe care nu le voiau colegele mele protejate. Eu n-am facut mofturi. Sa stiti ca dintr-un fleac, de exemplu in «Dulcea pasare a tineretii», am facut ceva extraordinar. Mihai Berechet, cand a pus in scena piesa, mi-a spus: «Vreau sa te fac negresa si sa-ti compui rolul cum vrei in actul trei». Si mi l-am compus, mi-am facut o peruca nemaipomenita si a trebuit sa ma vopsesc peste tot... Am facut un rol cu trei cuvinte si multa atitudine, de care s-a vorbit si s-a scris frumos", povesteste Mitzura Arghezi.

Fiica lui Arghezi a jucat in zece filme. In "Calea Victoriei", regizat de Marius Teodorescu, a avut un rol principal, in care, desi tanara, interpreta un rol de mama. Dar cum regizorul a "fugit" in Canada, filmul a fost interzis dupa ce rulase de doar cateva ori. Mitzura Arghezi se simte legata de aceasta "garnitura de aur" a teatrului romanesc nu doar prin amintiri, ci si prin aceea ca, impreuna, "am dus in spatele nostru teatrul, am luptat pentru valorile cu adevarat romanesti".

TEATRU JUCAT LA 39 DE GRADE. Dintre amintirile mai amuzante sau care i-au ramas impregnate in memorie prin insolitul lor, doamna Mitzura Arghezi si-a amintit: "Era perioada cand nu se admiteau dublurile si totusi am jucat mult in multe dubluri. Apoi, in «Titanic vals» aveam 39 de grade cand am intrat pe scena si am jucat. Mi-a spus Sica Alexandrescu: «Sper sa nu-mi faci figura si sa nu vii!». Toti veneau asa, sa nu-si piarda rolul…". Si tot cu febra a trebuit sa joace si in "Ovidiu", alaturi de George Vraca, regizorul chemand-o sa joace un rol pe care il facuse si altadata, dar nu-l mai repetase. La pranz a anuntat-o, iar seara era pe scena. 

ACTORIA, O MESERIE FOARTE PACATOASA. "Eu am inceput cu pictura si am facut cursuri cativa ani la clasa pictorului Ressu, la Belle Arte. Apoi, au venit anii aceia in care tata era scos afara din literatura, iar pe mine si pe fratele meu ne-au dat afara de la Litere. Spuneau ca suntem fiii unui corupator de tineret si de romanism. Romanism inteles de-a-ndoaselea. Si atunci, Floria Capsali, care era o mare profesoara, si a fost prima maestra de balet care a facut stilizarea dansului popular romanesc, m-a indrumat spre dans. Si am dat examen la facultatea de cinematografie si am intrat, am facut doi ani acolo si pe urma m-am mutat la teatru", dezvaluie Mitzura Arghezi felul in care a ajuns sa faca teatru. "Consider ca actoria este o meserie foarte frumoasa. Si tata, care a facut si cronica dramatica ani de zile in gazete, mi-a spus: «Draga, o meserie frumoasa, dar pacatoasa. Daca n-ai un sustinator permanent, nu faci nimic». Eu n-am avut. Dar daca as mai trai o data, tot meseria asta as face-o", spune Mitzura Arghezi. Domnia sa ne-a mai spus ca profesia pe care a practicat-o o viata i-a fost de folos si in activitatea parlamentara unde era nevoie sa stii sa captezi atentia publicului. 

ROLUL POTRIVIT, ACTORUL POTRIVIT.  Despre distribuirea actorilor in roluri potrivite sau nu, interlocutoarea noastra spune ca uneori intervine invidia omeneasca. Considera ca pe Florin Piersic, regizorii l-au dezavantajat. "Piersic a facut cateva roluri foarte bune, in «Heidelbergul de-altadata», in «Oameni si soareci», dar in rest, n-a fost distribuit cum trebuie. A fost un pacat si la acest pacat, poate sa se supere Beligan pe mine, Beligan l-a persecutat. Toti ziceau ca n-are vocea perfecta pentru teatru. Asta era vocea lui, si a avut cariera lui, dar daca el era in Franta, in America, ar fi fost un actor nemaipomenit si ar fi avut si roluri mai multe in filme".

( 2 octombrie 2006 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu