vineri, 30 noiembrie 2012

Profilul interior al Căpitanului de Emil Cioran


Înainte de Corneliu Codreanu, România era o Saharã populatã. Cei aflati între cer si pãmânt n-aveau nici un continut, decât asteptarea. Cineva trebuia sã vinã.
Treceam cu totii prin desertul românesc, incapabili de orice. Pânã si dispretul ni se pãrea un efort.
Tara nu ne putea fi o problemã decât negativã. În cele mai necontrolate sperante, îi acordam o justificare de moment ca unei farse reusite. Si România nu era mai mult decât o farsã reusitã.

Te învârteai în aer liber, vacant de trecut si de prezent, îndrãgind dezmãtul dulce al lipsei de menire.
Biata tarã era o pauzã vastã între un început fãrã mãretie si un posibil vag.

În noi gemea viitorul. În unul clocotea. Si el a rupt tãcerea blândã a existentei noastre si ne-a obligat sã fim. Virtutile unui neam s-au întruchipat în el. România din putintã se îndrepta spre putere.

*

Cu Corneliu Codreanu am avut doar câteva convorbiri. Am priceput din prima clipã cã stau de vorbã cu un om într-o tarã de fleacuri umane. Prezenta lui era tulburãtoare si n-am plecat niciodatã de la el, fãrã sã simt acel suflu iremediabil, de rãscruce, care însoteste existentele marcate de fatalitate. De ce n-as mãrturisi cã o teamã ciudatã mã cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri ?

Lumea cãrtilor mi se descifra inutilã, categoriile inoperante, prestigiile inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitãtii, zadarnice.
Cãpitanul nu suferea de viciul fundamental al asa-zisului intelectual român. Cãpitanul nu era "destept", Cãpitanul era profund. Dezastrul spiritual al tãrii derivã din inteligenta fãrã continut, din desteptãciune. Lipsa de miez a duhului preschimbã problemele în elemente de joc abstract si rãpeste spiritului latura destinului. Desteptãciunea degradeazã pânã si suferinta în flecãrealã.

Dar Cãpitanului, grele si rare, rãsãreau din Soartã. Ele se plãmãdeau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor si al gândurilor. Când, în 1934, îi spuneam ce interesantã ar fi expunerea vietii lui, îmi rãspundea : "Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci. Nu-mi place sã citesc. Eu stau asa si mã gândesc". Acele gânduri au urzit rostul nostru. În ele respira natura si cerul. Si când au pornit spre înfãptuire, temelia istoricã a tãrii s-a zguduit.

Corneliu Codreanu n-a pus problema României imediate, a României moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptãrilor noastre. El a pus problema în termeni ultimi, în totalitatea devenirii nationale. El n-a vrut sã îndrepte mizeria aproximativã a conditiei noastre, ci sã introducã absolutul în respiratia zilnicã a României. Nu o revolutie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai sã creeze România, dar sã-i si rãscumpere trecutul, sã insufle absenta secularã, sã salveze, printr-o nebunie, inspiratã si unicã, imensul timp pierdut.

Patosul legionar este o expresie de reactiune în fata unui trecut de nenoroc. Aceastã natie n-a excelat în lume decât prin consecventa în nefericire. Niciodatã nu s-a dezmintit. Substanta noastrã este un infinit negativ. De aici pleacã imposibilitatea de a depãsi pendularea între o amãrãciune dizolvantã si o furie optimistã.

Într-un moment de descurajare I-am spus Cãpitanului :
-Cãpitane, eu nu cred cã România are vreun sens în lume. Nu e nici un semn în trecutul ei care ar justifica vreo sperantã.
-Ai dreptate, mi-a rãspuns. Sunt totusi unele semne.
-Miscarea Legionarã, adaug eu.
Si atunci mi-a arãtat în ce fel vedea el reânvierea virtutilor dace. Si-am înteles cã între daci si legionari se interpune pauza fiintei noastre, cãci noi trãim al doilea început al României.

Cãpitanul a dat românului un rost. Înainte de el, românul era numai român, adicã un material uman alcãtuit din atipiri si umilinti. Legionarul este un român de substantã, un român primejdios, o fatalitate pentru sine si pentru altii, o vijelie umanã infinit amenintãtoare. Garda de Fier, o pãdure fanaticã… Legionarul trebuie sã fie un om în care mândria suferã de insomnie.

Eram obisnuiti cu patriotul de ocazie, gelatinos si vid. În locul lui apare insul ce priveste tara si problemele ei cu o cruntã înversunare. Este o deosebire de densitate sufleteascã.
Acel ce a dat tãrii altã directie si altã structurã, unea în sine pasiunea elementarã cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile în imediat si în vesnicie. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic si atâta pricepere în lume, sprijinitã pe un suflet de sfânt. Tot asa, ea nu cunoaste o a doua miscare în care problema mântuirii sã meargã mânã în mânã cu gospodãria.

A face isprãvi si a te salva, politicã si misticã, iatã cãrei ierductibilitãti i-a pus el capãt. Îl interesa, în egalã mãsurã, organizarea unei cantine si problema pãcatului, comertul si credinta.

Nimeni nu trebuia sã uite : Cãpitanul a fost un gospodar instalat în Absolut.
Fiecare credea a-l întelege. El totusi scãpa fiecãruia. Depãsise limitele României. Însãsi miscãrii i-a propus un mod de viatã care întrece rezistenta româneascã. A fost prea mare. Înclini uneori a crede cã el n-a cãzut din conflictul mãrimii lui cu micimea noastrã. Nu este totusi mai putin adevãrat, cã epoca de prigoanã a scos la ivealã caractere pe care cea mai încrezãtoare utopie nu le-ar fi putut bãnui.

Într-o natie de slugi el a introdus onoarea si într-o turmã fãrã vertebre orgoliul. Influenta lui n-a articulat numai pe ucenici, ci, într-un anumit sens, si pe dusmani. Cãci acestia din lichele au devenit monstri. S-a (l-a) obligat la tãrie, le-a impus un caracter în rãu. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, dacã mãretia Cãpitanului n-ar fi cerut o echivalentã negativã. Am fi nedrepti cu cãlãii, dacã i-am considera ratati. Toti s-au implinit. Un pas în plus si trezeau gelozia Diavolului.

În preajma Cãpitanului, nimeni nu rãmânea cãldut. Peste tarã a trecut un fior nou. O regiune umanã bântuitã de esential. Suferinta devine criteriul vredniciei si moartea, al chemãrii. În câtiva ani, România a cunoscut o palpitatie tragicã, a cãrei intensitate ne consoleazã de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om a dat nastere unei lumi, ce lasã-n urmã tragedia anticã a lui Shakespeare. Si aceasta în Balcani !
Pe un plan absolut, dacã ar fi trebuit sã aleg între România si Cãpitan, n-as fi ezitat o clipã.

Dupã moartea lui ne-am simtit fiecare mai singuri, dar peste singurãtatea noastrã se ridica singurãtatea României.
Nici un toc sã-l înfig în cerneala nenorocului n-ar putea descrie nesansa ursirii noastre. Totusi, trebuie sã fim lasi si sã ne mângâiem. Cu exceptia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. Avut-am careva vreun gând sã-l fi uitat ? "De aici încolo tara va fi condusã de un mort", îmi spunea un prieten pe malurile Senei.

Acest mort a rãspândit un parfum de vesnicie peste pleava noastrã umanã si-a readus cerul deasupra României.

( Glasul strămoşesc, 25 decembrie 1940 )


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

duminică, 25 noiembrie 2012

Jurnal cu iz francez de Monalisa Basarab. Episodul al V-lea : Menton


Ziua a V-a

Menton - La Tavernetta
Perla Franţei

EVA, izgonită din paradis împreună cu Adam, a luat cu sine un fruct de aur pe care l-a îngropat la Menton, în malul Golfului Garavan (Baie de Garavan), considerând locul ca fiind cel mai minunat de pe pământ, demn de a înlocui fertilitatea şi bogăţia paradisului ceresc, cel puţin așa spune legenda.
Menton - “oraș medieval pitoresc cu pecete italiană” -, situat între Monaco şi Italia pe Riviera Franceză, aflat la limita unui ţărm de mare, te întâmpină cu tot luxul şi farmecul tipic Coastei de Azur.
Drumul care duce la plaja Menton
În trecut, a făcut parte din Principatul de Monaco sau din Ducatul de Savoie, intrând în anul 1861, în componenţa Franţei.
Cunoscut pentru parcurile sale şi aleile de platani este numit “oraşul-grădină”. Are nu mai puţin de nouă grădini publice, cărora li se adaugă sutele de grădini particulare de o frapantă frumuseţe, ce adăpostesc câteva zeci de plante rare. S-a făcut remarcat pentru cultura măslinilor şi a lămâilor.
Casele viu colorate, împodobite cu flori, strânse una-ntr-alta şi dispuse în formă de amfiteatru, contrastează perfect cu marea. Străduţele înguste, arcuite, bifurcate sunt înţesate atât cu magazine care vând produse din in și lavandă, cât și cu restaurante celebre pentru mâncărurile sofisticate de peşte.
Cathedrala Saint-Michel
La Menton există o elegantă promenadă şi o plajă cochetă bine îngrijită. Din port se ajunge ușor în partea de sus a oraşului vechi. Zona este “tapetată” cu case în culori pastelate, multe monumente şi ruine.
Piaţa Saint-Michel (Place Saint-Michel) situată în centrul istoric este un loc încântător pentru plimbare. În apropiere, Catedrala Saint-Michel (Basilica Saint-Michel) realizată în perioada 1640–1675, în stil baroc, poartă pe zidul ei blazonul familiei Grimaldi.
Dincolo de cimitirele cetăţii, Villa La Fontana Rosa numită “Casa Scriitorilor”, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare, a fost construită în anul 1922 de bine-cunoscutul scriitor spaniol Vicente Blasco Ibáñez. În faţa casei sunt plantaţi chiparoși în semn de Bienvenue !, simbolul - Sfintei Treimi “Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh” și a vieţii eterne -.
Şi, pentru că oraşul a dat lumii celebrele lămâi de la Menton, după numele aşezării, în luna februarie are loc “Festivalul Lămâii”, o însemnată sărbătoare care fascinează miile de spectatori veniţi să admire giganticele creaturi de animale construite din lămâi şi portocale, adevărate monumente din citrice, cât și splendidele expoziţii de orhidee.
De asemenea, la fel de importante sunt serbările medievale sau zilele mediteraneene care au loc în alte perioade ale  anului.
Menton - “oraş de şarm şi mister” -, a ştiut să găsească acel “Ceva” care să-l facă, într-adevăr, special.

Noul Muzeu Jean Cocteau construit de Rudy Ricciotti
Cu toată dragostea, Monalisa Basarab

Citadela Mentonului - Muzeul Jean Cocteau

Drumul care duce către Cimitirele Cetăţii
Faleza Menton
Hotel Orient Palace (a fost construit în 1925)
Joseph Inguimberty - La place Saint Michel et les trois clochers
Marea la Menton
Menton
Portul Menton
Plaja vazuta de sus din Centul Istoric
Menton - La Tavernetta
Portul şi plaja ( panoramă )


sâmbătă, 24 noiembrie 2012

E firesc să moară oameni. E firesc să rămânem săraci ?

Elitele au dispărut. Se ridică din când în când personalităţi răzleţe.
E firesc să moară oameni. Nu după o suferinţă atât de mare ca a lui Şerban Ionescu.
Dar mor artiştii.
Rămânem săraci.
Sper ca asta să anunţe măcar faptul că nu mai stăm nici noi pe aici, pentru că, decât să trăim mai departe fără genii, mai bine nu mai trăim deloc.


duminică, 18 noiembrie 2012

Jurnal cu iz francez de Monalisa Basarab. Episodul al IV-lea : Monaco - Monte Carlo

Ziua a IV-a/ Ziua a VIII-a

Parcul din faţa Cazino-ului
O lume perfectă

Într-o dimineaţă, însorită și caldă, am pornit spre Monaco, aflat la 45min. de Nice, aprox. 14 km.
Principatul Monaco - “simbol al luxului și eleganţei” - al doilea stat independent ca mărime din lume, cunoscut sub numele de Munegu, situat pe coasta mediteraneană, o prelungire a Alpilor Maritimi  (Alpes-Maritimes), poartă edificiile în amintirea celei care a fost Grace Kelly, devenită prin căsătoria cu Prinţul Rainier, Prinţesa Grace de Monaco.
O lume perfectă ! Clădiri opulente, aproape toate apartamentele au vedere la mare, muzee, construcţii istorice, mașini scumpe, yachturi, nu poţi să rămâi indiferent la tot ce vezi în jur.
Cazino-ul din Monte Carlo
Monte Carlo - “Muntele lui Charles”, denumirea provine din timpul prinţului Charles III Monaco -, face parte dintre cele 4 arii urbane din Principatul Monaco (Monaco Ville, Monte Carlo, La Condamine și Fontvieille).
Marele Cazino din Monte Carlo - o adevărată bijuterie arhitecturală -, clădire impunătoare, concepută de către arhitectul Operei din Paris, Charles Garnier, inaugurată în 1865, stârnește interesul turiștilor și oferă posibilitatea doritorilor de jocuri de noroc (au acces doar jucătorii care nu sunt cetăţeni ai principatului), să-și încerce șansele. Interiorul decorat cu fast, stil și eleganţă este înfrumuseţat cu picturi alegorice, sculpturi, turnuri rococo, candelabre de aur și vitralii colorate. Dacă ești mânat de curiozitate să-i pătrunzi misterul, îl poţi vizita contra sumei de 10 euro.
În faţa Cazino-ului, în antiteză cu clădirea luxoasă, întâlnim un parc cu verdeaţă, o fântană arteziană interesantă, sub formă de antenă parabolică și numeroase mașini scumpe, parcate aproape sfidător: Rolls-Royce, Bentley, Chrysler, etc.
Mai multe oportunităţi de relaxare sunt în spatele clădirii: Grădina Japoneză (Le Jardin Japonais) amenajată chiar pe ţărmul mării, o adevarată armonie a pietrei, apei și vegetaţiei; Grădina Cazino-ului (Jardins du Casino), un parc splendid, cu o varietate de spaţii verzi, alei pavate frumos pentru plimbare, străjuite de statui ale unor personaje celebre - Buddha Bar, Adam și Eva -, palmieri, flori multicolore, fântâni arteziene, bănci, de unde poţi vedea portul și coloritul mării plin de poezie, ca în oglindă. Noaptea, malul mării este luminat cu ajutorul unor becuri subacvatice, conferindu-i ţinutului o notă feerică de nedescris. 
Opera de Monte Carlo (Salle Garnier Opera) aflată în spatele Cazino-ului
În imediata vecinătate a Cazino-ului vei găsi Opéra de Monte-Carlo (Salle Garnier Opéra), singura din lume unde în sala de spectacol se intră prin Cazino. 
Pentru a ajunge în centrul istoric Monaco-Ville, unde te așteaptă Palatul Princiar (Place du Palais), construit în anul 1191 - ca fortăreaţă a Republicii Genova -, și situat pe “Rocher”, o stâncă ce domină cartierul Fontvieille, am urcat o alee pietruită.
Palatul, de o ordine și o curaţenie exemplară, accesibil doar familiei și înaltelor oficialităţi ale principatului are doar câteva săli agrementate cu tablouri și obiecte de artă care se pot vizita. 
“Sobrietate, simplitate și eleganţă” sunt cuvintele ce-l definesc.
Mi-au încântat privirea magazinele de suveniruri și tavernele pitorești din jur. Înainte de prânz, am avut plăcuta surpriză de a asista la ritualul de schimbare al gărzilor de corp, care a durat aprox. 15 min.
Legată de Palatul Princiar, Catedrala Monaco (Cathédrale de Monaco) cunoscută sub numele de Catedrala Sfântul Nicolae (Eglise Saint-Nicolas), construită în anul 1875, în stil Românesc-Bizantin, este lăcașul care adăpostește osemintele celebrei Grace Kelly (Prinţesa Grace de Monaco).
Muzeul de Oceanografie (Le Musee Oceanographique)

Muzeul de Oceanografie (Le Musée Océanographique), un controversat obiectiv turistic, aflat în partea de vis-à-vis a golfului, a fost inaugurat în 1901, și deţine pe lângă diversele specii maritime, cea mai mare colonie de corali din Europa. Acvariul, a cărui faţadă impunătoare se ridică din mare, găzduiește colecţii de floră și faună maritimă vestite.

Bulevardul Prinţesa Grace (Avenue Princesse Grace), unul dintre cele mai scumpe cartiere din Monaco este invadat de clădiri imense, aproape toate cu terase pe acoperiș, palmieri, flori, priveliști minunate spre mare și spre munte, restaurante, magazine luxoase.
Din anul 1929, pe străzile din Monaco se ţine anual Grand Prix-ul, renumita cursă automobilistică de Formula 1, desfășurată în Europa. Circuitul a fost numit - “o locaţie excepţională de farmec și prestigiu” (“an exceptional location of glamour and prestige”).
Tot la Monaco se află colecţia de maşini vechi a prinţului Rainier III.
Monte Carlo - “un adevărat colţ de rai” - întotdeauna la fel de impresionant, elegant și strălucitor la cel mai înalt standard este locul ideal pentru o vacanţă de vis.

Prin Monaco

Cu toată dragostea, Monalisa Basarab

Fantana arteziana din fata Cazino-ului
Interior Cazino
Jardins du Casino (aflată în spatele Cazino-ului)
La Palatul Princiar (Place du Palais)
Marea vazută de lângâ Muzeul Oceanografic
Prin Monaco
Monaco
Palatul Princiar (Place du Palais)
Portul văzut de la Palatul Princiar
Schimbarea Gărzilor de Corp la Palatul Princiar
Statuia Adam și Eva aflată în Jardins du Casino (Grădina Cazino-ului)
Theatre Princesse Grace (in amintirea celei care a fost Grace Kelly


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Rodin si "Ganditorul" de Paul Ioan, Revista Magazin


Cea mai reprezentativa lucrare a lui Auguste Rodin (1840-1917) este "Ganditorul". Peste douazeci de reproduceri - la scara naturala sau la scara redusa - ale capodoperei se afla raspandite in lume, in locuri cu importante semnificatii cultural-sociale (de exemplu, in fata Parlamentului din Argentina, la Buenos Aires). Cunoscut marelui public in special datorita sculpturilor in marime naturala cu caracter eroic, care reprezinta personaje cunoscute dar in ipostaze metaforice, Auguste Rodin a primit o comanda pentru un portal care sa fie amplasat la intrarea in Muzeul de arte decorative din Paris.

Era anul 1880 si, prin mijlocirea unor personalitati politice importante (artistul l-a cunoscut personal si pe Leon Gambetta, prim-ministru al Frantei in 1881-1882), sculptorul, deja afirmat prin realizarea unor lucrari de mare anvergura, se orienteaza spre o metafora care sa dezvaluie atmosfera societatii franceze din epoca. "Poarta infernului" s-a numit acea lucrare din bronz, al carei personaj principal este, evident, Dante Alighieri. Impresionanta lucrare - ramasa neterminata dar achizitionata si in aceste conditii, pentru frumusetea si impactul ei emotional - este plina de personaje in tot felul de ipostaze. Dante este realizat in postura sa clasica, de poet care mediteaza asupra moralitatii. Ei bine, tocmai acea mica sculptura de pe "Poarta infernului" a fost reluata in marime naturala de Rodin si a devenit una dintre cele mai cunoscute sculpturi ale timpurilor moderne, sub denumirea de "Ganditorul".


Barbatul nud, aflat intr-o clasica pozitie de dezbatere cu propria constiinta, trebuie privit cu mare atentie si nu tratat superficial - asa cum se intampla atunci cand se cauta simboluri ale intelectualitatii. Si asta pentru ca insusi artistul atragea atentia ca "Ganditorul" mediteaza cu fiecare fibra a trupului sau. "Chiar inclestarea degetelor de la picioare, spunea Rodin, sugereaza ca intreaga fiinta a barbatului traieste o concentrare maximala". Capodopera a fost finalizata abia in 1902 si a devenit proprietatea Primariei Parisului prin subscriptie publica. In 1906, ea a fost plasata in fata Hotelului Biron, unde a locuit multa vreme sculptorul si care a devenit muzeul sau memorial... si cand te gandesti ca acest om provenind dintr-o familie foarte modesta (tatal functionar, mama croitoreasa) a fost respins la scoala de Belle-Arte de mai multe ori.

De altfel, sculpturile care reprezinta barbati celebri au fost mult timp predilecte pentru cariera lui Rodin, iar unele dintre ele au fost aspru criticate la vremea lor. Sculptura "Victor Hugo" a fost respinsa pentru ca era un nud, iar "Balzac" era prea trist si infasurat intr-o draperie. Cu greu a fost acceptata cea intitutala "Ioan Botezatorul", pe care Rodin il vede ca pe un barbat complet dezgolit (sexul acoperit de o frunza), si degetul ridicat spre cer. Toate aceste lucrari monumentale reprezinta atat influenta lui Michelangelo si Donatello, cat si generozitatea barocului, dar mai ales viziunea personala a lui Rodin despre natura umana. "Ganditorul" poate fi comparat cu statuia lui Lorenzo de Medici de la Capela celebrei familii florentine.


Semnează al dumneavoastră, Mareşal

duminică, 11 noiembrie 2012

Jurnal cu iz francez de Monalisa Basarab. Episodul al III-lea : Cannes

Ziua a III-a 

Palatul Festivalurilor (Palais des Festivals et des Congres)

Lux, calm şi voluptate Baudelaire


Cannes - “pulsaţia fantastică a vieţii” - simbolizează frumuseţea și viaţă sclipitoare, cea pe care o trăiesc stelele de cinema, ce îţi captivează privirea și inima în fiecare clipă.
Palatul Festivalurilor (Palais des Festivals et des Congres)
Întălnirea cu Palatul Festivalurilor (Palais des Festivals et des Congrès), locul desfășurării renumitului Festival de Film, considerat unul dintre cele mai prestigioase evenimente din lume, a fost imensă. Am avut o senzaţie unică, particulară oricărui actor.
Clădirea “emblemă” a festivalului, destul de modestă (arată mult mai fastuos în poze și la televizor), avea pe frontispiciu un banner imens, pe care erau menţionate toate evenimentele culturale ce se desfășurau în acea perioadă. Strada starurilor din faţa clădirii Théâtre Claude DEBUSSY, înfrumuseţată din loc în loc de amprentele mâinilor a multor celebrităţi, imprimate în betonul cenușiu, a fost mereu învăluită în mister.
Faimoasele trepte și covorul roșu erau aglomerate de turiști care nu încetau să-și facă fotografii, din orice unghi priveai. Pentru mine însă, urcarea treptelor la Cannes, chiar și în absenţa unui premiu, a însemnat un bun prilej de a trăi măcar pentru o clipă, iluzia celebrităţii.
O promenadă pe cunoscutul bulevard La Croisette, strada ce se întinde de-a lungul coastei, mărginită de palmieri, spaţii verzi, flori, clădiri impunătoare, cu magazine luxoase și branduri cunoscute, nu-i deloc de neglijat. Oarecum asemănătoare cu Promenade des Anglais, faleza impresionează. Există puţine similitudini între plaja de la Nice și cea de la Cannes. La același nivel cu faleza, plaja are intrarea lină în mare, iar nisipul fin de aici îţi creează o stare de confort, lucru remarcat de mine când am avut parte de o “baie de soare”.
Hotel Carlton Intercontinental - cu vedere spre 'Quartier des Anglais'
Din moment ce pășești la Cannes, nu poţi să pierzi ocazia de a vizita centrul vechi al orașului, Cartierul Englez (Quartier des Anglais), care și-a păstrat farmecul datorită vilelor elegante, creaţiilor arhitecturale inspirate de castele sau edificii clasice; Muzeul Internaţional al Parfumurilor (Musée International de la Parfumerie), un muzeu elitist ce prezintă parfumuri din întreaga lume și Parfumeria Galimard (Parfumerie Galimard); Grădina Botanică (Jardin Botanique), deosebit de bogată și bine pusă în valoare; Piaţa a la Provence (Le Marché de Provence) renumită pentru produsele sale; Piaţa de antichităţi (Marché Forville) propice colecţionarilor de artă.
Cannes - “un univers de rafinament, lux şi frumuseţe” - este orașul starurilor, al monumentelor arhitecturale și caselor de vacanţă mult visate.

Marea de la Cannes

 Cu toată dragostea, Monalisa Basarab

 Theatre Claude DEBUSSY
Bulevardul 'La Croisette'
Cannes
Expozitie Pablo Picasso - 'Picasso, les chemins du sud'
La cumpărături
Galeries Bartoux - se afla pe Bulevardul 'La Croisette'
Langa Drew Barymore si Lucy Liu
Plaja Cannes
Portul Cannes
Strada Starurilor se afla langa Theatre Claude DEBUSSY
Stridii Marennes Oleron