luni, 31 decembrie 2012

La sfârşit de lume ( poezie inedită )

La sfârşit de lume

prietenilor mei

În miros de vin fiert
Din pivniţa fumului de
Ţigară şi împăcare,
Un biet om vă cere
Iertare.
Mai mult, vă urează,
Calm, potolit,
Poate şi matolit,
Un an mai.
Pentru el, orice an
E mai ca celălalt.
O să dăm cu toţi de
Dracul. Doamne-ajută !
Blestemă, jură,
Pupă şi scuipă.
Îi înţelege pe toţi
El, veşnicul neînţeles.
Sarută mâinile unor cucoane,
Altora le stoarce lacrimi.
Bea cu domnii prieteni
Dar, e boier, săracul.
Tot singur îi şade bine.
Agăţat de felinar,
Ca de piciorul unei
Femei.
Strigă celor care l-au
Duşmănit : vă iubesc !
Mângâie o vioară,
Dezmiardă un pian
Şi iarăşi îşi ocupă
Tronul princiar.
La sfârşit de lume,
Bietul boem sunt eu !

27 decembrie 2012, Constanţa


Semnează al dumneavoastră, Ştefan Paraschiv


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu