marți, 8 ianuarie 2013

2012 - Pasagerii Heaven-Express-ului - Lista candelei



Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştină, un popor care îşi pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubire pentru morţii şi strămoşii săi, este un popor condamnat ! – Mareşalul Ion Antonescu


Sergiu Nicolaescu i-a şoptit lui Florin Piersic la ureche : Ne vine rândul. La înmormântarea lui Iurie Darie.
Marele regizor s-a ţinut de promisiune.
Sunt transfigurat de durere.
Prea mult morminte sfânte se sapă. Pentru că, orice s-ar spune, cei care rămân eterni în civilizaţia românească nu pot fi decât sfinţi. Şi asta nu ţine nici de schelet, nici de scrum.
În anul ce-a trecut, un nou val de moarte a bântuit pământul românesc.
Se duc modelele. Devin sfinţi.

În 2012, au luat trenul eternităţii :

I. Personalităţi ale teatrului şi filmului românesc

1. Iurie Darie

14. III. 1929 - 9. XI. 2012 


S-ar putea ca eu sa fi dezvoltat, in timp, unele calitati ale mamei. Ea a fost, dupa cate mi s-a spus, o educatoare exceptionala. Un pedagog foarte bun, "dublat" de o mare iubitoare de copii. Imi amintesc ca dupa ce a iesit la pensie, imi tot spunea: "Stii, Iura, eu visez, intruna, copii...". Mi se intampla adesea sa intalnesc oameni cu parul alb care, recunoscandu-ma pe strada, imi spun zambind: "Stiti, eu am fost elevul mamei dumneavoastra...". Dragostea asta pentru copii am mostenit-o si eu de la mama. Dupa moartea tatalui meu, mama a plecat la Chisinau, impreuna cu sora ei si cu verii mei. Din banii agonisiti de tata, din salariul lui de invatator de tara, mama a putut sa-si cumpere o casuta la Chisinau. Casa mai exista si acum, undeva aproape de Televiziunea din Chisinau. Am parasit-o la refugiu, cand venea frontul peste locurile acelea. Revenind, eu zic ca am mostenit-o pe mama, nu numai in ceea ce priveste marea dragoste pentru copii, ci si ca fizic. Mama a murit foarte tanara... la 82 de ani! In schimb, talentul de constructor, cat si talentul de gospodar si de mare iubitor de natura le-am mostenit de la taica-meu. Ca si talentul de desenator! De la tata am mai mostenit ceva, ceva ce n-am reusit sa finalizez. Eu cred ca as fi fost un foarte bun invatator de tara. Asta si pentru ca ii iau foarte in serios pe copii. Ii iau in serios si cand ii desenez, si cand desenez pentru ei, si cand fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adica atunci cand povestesc in timp ce desenez. Intr-o vreme, faceam turnee prin tara cu spectacole pentru copii. Am si avut un fel de "Sou", cum se spune acum, in care istoriseam si desenam o poveste simpla, dar plina de haz si de invataminte. Ea se chema "Povestea celor doua gaini". A avut un succes nebun - semn ca ei, copiii din zilele noastre, nu sunt amatori doar de desene animate cu roboti infricosatori si cu extraterestri... E un semn bun, cred eu. Inseamna ca pustii isi pastreaza intacta setea de poveste. Sunt sigur de ceea ce afirm! Mai ales ca eu am intreprins turneele astea in toata tara. Dadeam si cate 6 spectacole pe zi. Copiii veneau cu entuziasm si plecau plini de bucurie. As zice ca plecau fericiti. Spectacolul era de toata simplitatea, cu invataminte vechi de cand lumea. Si incarcat de umorul de care au nevoie - constient sau nu - toti copiii, indiferent de mediul din care provin...

( interviu acordat revistei Formula As )


2. Şerban Ionescu 
23. IX. 1950 - 21. XI. 2012



N-am regrete. Tot ce-am făcut am făcut că trebuia să fie făcut, ce n-am făcut n-am făcut că trebuia să nu fie făcut, deşi am făcut şi lucruri care nu trebuiau să fie făcute… Dar nu regret. Aş avea nevoie de nuvelă să le spun. Dar sunt discret şi foarte rar îmi aduc aminte prin ce am trecut sau prin ce n-am trecut şi le consider momentele mele de intimitate. Dar spun cu mâna pe inimă că nu regret nimic. Poate… ce mi-am dorit eu cel mai mult a fost să am mulţi copii. Am zis 'Băi, o hoardă de copii fac.' Şi am un băieţel, Dumnezeu să-l ţină, e sufletul meu, e unul, dar e cât o hoardă. Cum mi-a zis mie Kordonskyi când am repetat la „Inimă de câine”. După vreo lună de zile a zis: 'Şerban, în tine nu e un singur om, în tine e o gloată de oameni' "

( interviu acordat revistei Yorick )



3. Emil Hossu 

24. XI. 1941 - 25. I. 2012



Am încercat să fac din rolurile pe care le-am primit ceea ce puteam eu, într-o anumită perioadă a vieţii biologice şi profesionale. Dinainte de 1989 noi, actorii, aveam o competiţie între noi, în special pentru film şi televiziune. Se dădeau probe şi, fiind tineri în perioada respectivă, nu erau în competiţie cu cei maturi, ci între noi. Eu mă băteam pe anumite roluri cu Dan Nuţu sau cu Caramitru. Actoria este o profesie de orgoliu, în sensul bun. Vrei să fii în faţă, să transmiţi ceva. Noi „ambalăm“ ceea ce a scris un autor, într-un mesaj artistic mult mai uşor de înţeles. Mulţumesc lui Dumnezeu, am lucrat şi această şansă mă face să mă uit în urmă destul de mulţumit

( interviu acordat revistei Felicia )



4. Ştefan Radof 
1. XII. 1934 - 28. III. 2012


Acum, cand ma apropii de Marea Decolare, descopar ca noi, oamenii in general, nu venim intamplator pe aceasta planeta albastra, pe cat de atragatoare, pe atat de devoratoare, nu! Venim cu o misiune precisa, aceea de imblanzitori. Prima misiune a fost sa impodobim cu launtrul nostru propriu-ne trup, fiindca nu intamplator ni s-a dat sa locuim intr-un animal, apoi restul e spus atat de adevarat de (Micul) Print Antoine de Saint -Exupery... [ ... ] Starea de imblanzitori ai vietii pe Pamant la poeti si histrioni este ca o rana deschisa in permanenta, n-au ce face".

( interviu acordat Ziarului Financiar )



5. Ion Lucian 
22. IV. 1924 - 31. III. 2012


Dacă cumva voi apuca să scriu volumul meu de amintiri, m-am hotărât să-l intitulez Biruinţele unui învins. Pentru că datoria mea era să fac lumea mai bună şi nu am reuşit când văd ce se întâmplă astăzi. Mă consider un învins din cauza asta.

( interviu acordat postului de televiziune RTV )


6. Cornel Todea 

18. XI. 1935 - 30. VIII. 2012


- Care ar fi sfatul pe care l-ati da tinerilor?
- Să nu imbătrânească niciodată.

( interviu acordat Ziarului Financiar )



7. Tudor Mărăscu

10. XI. 1940 - 22. I. 2012 



Tudor Mărăscu, activ şi discret, este unul dintre destul de puţinii artişti din România care au avut succes în teatru şi în film şi care nu s-au despărţit nici de unul, nici de celălalt. În umbra lucrurilor care au contat stau acum „Slugă la doi stăpâni”, un spectacol memorabil de la Teatrul de Comedie, montat în 1985, în care tânărul Marian Râlea, de exemplu, era Trufaldino. Tot acolo, „Totul în grădină”, piesa lui Edward Albee, care s-a jucat la Teatrul „Bulandra” până pe la sfârşitul anilor ’90 şi în care l-am văzut, poate că în chiar ultimul rol de teatru, pe Florian Pittiş. Acestora li se adaugă creaţii regizorale din diverse zone ale dramaturgiei moderne, de la Ibsen şi „Constructorul Solness”, o piesă care se montează rar în România, la Tennessee Williams şi „Dulcea pasăre a tinereţii”, care se joacă şi azi la Naţionalul bucureştean.

( Dana Ionescu în revista Yorick )



8. Biţu Fălticineanu 

16. IV. 1925 - 6. I. 2012


Primul meu spectacol de revista - ma rog, de estrada, asa se numea pe atunci - a fost cand eram elev de liceu, la Iasi – ne-a declarat Bitu intr-un interviu anul trecut. La finalul fiecarui an se faceau serbari, iar mie mi-a venit sa fac spectacolul: «Liceul se amuza si invata». Si am avut succes. Combinasem texte din cupletele lui Constantin Tanase. Bunicii mei, in timpul primului razboi mondial, au fost gazde, timp de doi ani si jumatate, familiei Tanase, care se refugiase de la Bucuresti la Iasi. Bunicii si Tanase s-au imprietenit la catarama. El i-a spus viitoarei mele mame ca, oricand trupa va fi in turneu la Iasi, toata familia va avea bilete de favoare, ca sa intre gratis la orice spectacol. Parintii mei, care intre timp m-au avut pe mine, nu puteau sa ma lase singur acasa, asa ca ma luau cu ei, la estrada, inca de la 4 ani.

( interviu acordat Jurnalului Naţional )


9. Dan Damian 

29. VII. 1927 - 11. III. 2012


Actorul Dan Damian s-a născut la 29 iulie 1927. Cariera sa la Teatrul Bulandra a început în 1953 odată cu spectacolul „Lumina de la Ulmi” de Horia Lovinescu în regia lui Dan Nasta. În cei peste 38 de ani de colaborare cu Teatrul Bulandra, Dan Damian a interpretat peste douăzeci de personaje sub îndrumarea unora dintre cei mai importanţi regizori români dintre care: Valeriu Moisescu, Petre Popescu, Dinu Negreanu, Tompa Gabor, Cornel Todea sau Dan Micu şi s-a întâlnit cu multe dintre cele mai mari nume ale teatrului românesc – Fory Etterle, Beate Fredanov, Mihai Mereuţă, Ileana Predescu, Ştefan Bănică, Aurel Cioranu, Vally Voiculescu, Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Rodica Tapalagă, Ştefan Ciubotăraşu, Florian Pittiş, Mircea Albulescu, Ion Besoiu, Tamara Buciuceanu, Virgil Ogăşanu, Marcel Iureş, Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru.
Ultimul spectacol în care spectatorii Teatrului Bulandra l-au putut aplauda pe Dan Damian a fost „Arsenic şi dantelă veche” în regia lui Grigore Gonţa (1991)

( comunicat al Teatrului Bulandra )

II. Personalităţi ale scrisului românesc

1. Romulus Vulpescu 

5. IV. 1933 - 18. IX. 2012


Noi ne iubim în paturi de-mprumut:
Pe-o canapea îngustă, fără pernă,
Crezînd că aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eternă".

Noi ne iubim pe scenă,-ntr-un decor:
Pe-un sac - umplut cu paie - dintr-o piesă
Eu par un ceas truver rătăcitor,
Tu eşti o oră magica prinţesă.

Sperăm cu disperare amîndoi
Că ni-e deajuns o-mbrăţişare-n fugă
Şi că statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza să-i distrugă.

Noi ne iubim visîndu-ne-n secret
Perechea pasionată şi celebră
Trăind în moarte, fără de regret,
Un scurt şi iluzoriu act de febră.

Noi ne iubim... dar cuplu consacrat,
Culcat calm, în culcuş fără alarme,
Am deveni doar într-un simplu pat
În care-am învăţa cum se şi doarme.

( Destin de Romulus Vulpescu )


şi fiica sa, Ioana

 1971 - 12. VIII. 2012 


2. Constanţa Buzea 

29. III. 1941 - 31. VIII. 2012


Toamna-n gradină, toamna pe deal,
 Toamna pe şes,
 Toată lumina prinde rugina, frunzele ies
 Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere
 Într-o cădere de culoare fără putere.

 Ea ne ajută, sufletul nostru e împacat,
 Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat.
 Cum suntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,
 Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.

 Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină,
 Frunzele aduc înspre pământ urme de vină.
 Totuşi ce preţ necugetat se pregăteşte
 Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde.

 Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,
 Pentru toţi sâmburii care devin lacre de soare?

 ( Ca o greşeală-n care-am stat de Constanţa Buzea )


3. Rodica Procopiu

 1911 - 7. IX. 2012 


Eram doar noi doi, era atat de frumos si de perfect. El s-a dus, dar in aceste clipe imi aduc aminte de vremurile noastre, de perioada in care petreceam vacantele doar noi, cand noi calatoream... A fost amuzant o data, la o manastire din nordul Moldovei, cand, in camera unde obisnuiam noi sa mergem de fiecare data, era un alt cuplu. Stefan a ramas mirat ca e altcineva acolo, a vrut sa-i alunge, pentru ca el considera acel loc doar al nostru... L-am luat si i-am spus sa se linisteasca si ca au dreptul sa treaca si altii pe acolo...

( interviu acordat ziarului Bună Ziua Iaşi )

Video cu doamna Procopiu aici


4. Constantin Ţoiu


19. VII. 1923 - 4. X. 2012


Din punct de vedere uman, istoria este irepetabilă. Şi, a-propos de îngeri. Eu îi datorez enorm mamei mele, care era grecoaică, Ifigenia. Scria cu litere greceşti şi avea cultul cărţii şi al literelor. Ea a fost foarte mândră că am devenit scriitor şi, când se mai certa cu cineva, la Urziceni, argumentul suprem era: “Lăsaţi-mă în pace, că eu sunt mamă de scriitor!” Când eram mic, mama mi-a spus că a văzut un înger. Eu nu prea am crezut-o, un medic mi-a spus că s-ar fi putut să fie o problemă de vedere. Dar eu mă trag din această femeie, care văzuse un înger…

( interviu acordat lui Filip-Lucian Iorga )

Video cu domnul Ţoiu aici

5. Florin Constantiniu

8. IV. 1933 - 14. IV. 2012


Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2011 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi...

( interviu acordat site-ului Creştin-Ortodox )


III. Personalităţi ale altor arte 

1. Ioana Celibidache - pictor

1925 - 14. I. 2012


Să nu te plictiseşti cred că este unul din secrete. Şi mai e ceva. Cred că trebuie să ştii să râzi. Să râzi cu „adversarul”. Şi, dacă ştii să râzi, eşti salvat. Eu l-am întrebat pe băiatul meu care se adoră cu nevastă-sa – au cinci copii fermecători: „Ia ascultă, tu râzi cu nevasta ta?”. Să ştii că ăsta e un secret care nu e discutabil. Şi mi-a zis: „Nu totdeauna”. „Să râzi, că, dacă nu râzi, dacă nu ai de ce să râzi, te plictiseşti de te ia dracu!” Cu Sergiu am râs 45 de ani. Ceea ce este enorm. S-a prăpădit la 84 de ani. Şi spunea: „Dragă, am îmbătrânit şi eu” – dar era ca o floare – „şi femeile tot nebune sunt!”. Ştii, îi scriau o mie de scrisori. Nici nu le deschidea. „Lasă că-ţi găsesc eu una!” Erau aşa teancuri. „Lasă că-ţi citesc eu!” „Nu îmi mai citi, că mă enervează, că-s tâmpite.” Şi, pe urmă, Sergiu mai avea aşa, nişte chestii: niciodată nu citea recenziile. Le arunca. Şi eu le adunam. Le-am cules şi am nişte arhive colosale. „Ce mai strângi toate hârţoagele astea? Ce-o să faci cu ele?” „Ei, lasă-le! Lasă-mă în pace! Nu mă pisa!” Toate decoraţiile lui, peste optzeci: de aur, de argint, din nu mai ştiu ce. „Hai să le luăm!”, îi spuneam. Că primea mereu, îi dădeau prin diverse ţări şi trebuia să ne ducem când i se înmânau. „Nu, ce să le luăm, îmi zicea, că sunt grele!” Eu nu, le culegeam. Şi le am. Era... cum să-ţi spun? Era de o anti-publicitate colosală. Ce să-ţi spun? Aşa era. Şi eu m-am format după el.

( interviu acordat Cronicii Române )


2. Marcel Guguianu - sculptor

28. VI. 1922 - 12. VI. 2012


Ei, chestia asta cu creatia ma pune in incurcatura intotdeauna. Sunt in dificultate de cate ori sunt pus sa raspund la intrebarea: «cum creez?». Creatia este ceva care... curge. De la o muzica buna, de la o vorba buna. De la o imbratisare. Ma intorceam de pe munte, unde visam sa intalnesc Cosanzene... Poate chiar le si intalneam, intr-o alta dimensiune... Si le sculptam asa cum mi se aratasera." Face o pauza lunga. "Adesea sunt intrebat care e lucrarea care imi place cel mai mult. Inca n-am inceput-o, raspund. Sunt ucenic. Inca. Si asa o sa raman. Ucenic. Ucenic la Dumnezeu, la Natura...


( interviu acordat Jurnalului Naţional )



3. Camil Roguski - arhitect

15. III. 1925 - 29. VI. 2012


Camil Roguski, ahitectul lui Nicoale Ceauşescu, a murit joi, la vârsta de 87 de ani, informează Antena 1.
De-a lungul carierei, Roguski s-a ocupat de întreţinerea Palatului din Piaţa Victoriei, dar şi de numeroase ambasade din lume: Buenos Aires, Roma, Paris.
De asemenea, a proiectat peste 1.000 de magazine în centre comerciale Ploieşti, Brăila, Valea Jiului şi Galaţi.
Tot Roguski este responsabil de mobilerul decorativ din Castelului Pelişor, precum şi interioarele celor două palate de la Snagov.
Camil Roguski s-a pensionat în 1996, la vârsta de 71 de ani.

( comunicat Antena 3 )


4. Mihaela Ursuleasa - muzician

27. IX. 1978 - 2. VIII. 2012


Încep prin a vă spune că despre pianistul de astăzi se crede că ar fi un singuratic, un sedentar, un morocănos, un pesimist, care nu ştie sau nu poate să comunice. Nu e întotdeauna aşa. Eu mă simt foarte bine atunci cînd fac muzică de cameră, căci pe scenă mai am alături alţi oameni, artiştii din formaţiile cu care cînt. Cu totul alta este situaţia unui recital cînd realizez că sînt singură, doar cu pianul alături şi cu foarte multe perechi de ochi aţintiţi asupra mea, şi că fiecare persoană aşteaptă ceva de la mine! Mă cuprinde atunci un îngrozitor sentiment de frică ce durează pînă cînd ating prima clapă. Atunci totul se transformă, nu mai exist nici eu, nici pianul, nici publicul, există doar Muzica. Atunci încep să trăiesc cu adevărat şi să mă bucur. Tot ce precede această bucurie însă – călătoriile, studiul, gîndurile, obligaţiile sociale, momentele în care trebuie să iei hotărîri majore… – cere nervi foarte tari, un cap foarte rece şi… o inimă foarte caldă. Şi da, cel mai adesea, sîntem singuri cu munca şi cu grijile noastre.

( interviu acordat Observatorului Cultural )


Şi

generalul Ioan Dicezare, erou naţional şi as al aviaţiei

12. VIII. 1916 - 10. VIII. 2012



“Vânătorul” Ioan Dicezare s-a născut pe 12 august 1916 în Capitală. Avand 16 victorii confirmate şi 3 probabile, si peste 500 de lupte aeriene, a fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” Clasa a III-a şi “Virtutea Aeronautică cu două spade dar şi cu medalia germană “Crucea de Fier” Clasa I.
A fost ultimul dintre marii aviatori care au facut istoria in aviatia romaneasca din Cel de-al doilea razboi mondial, pilotul celebrului Messerschmitt 109E care a purtat inscriptia “Hai Fetito!”. A fost ultimul dintre supravietuitorii celebrului Grup 7 Vanatoare care a luptat pe frontul de est pana la Stalingrad.

( comunicat Pilot Magazin )



Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace !

Pe curând ...



Semnează al dumneavoastră, Mareşal

Un comentariu: